Dragă frățior mai mare, nu vreau să fii gelos! Sau vreau?

frate gelos totul despre mame

Ce e de făcut cu un frate mai mare și gelos atunci când pare că nu se poate face nimic

Tati, aşa-i că bebeluşul o să crească, o să crească, o să îmbătrânească şi o să moară? mi-a spus băiatul meu de nici patru ani după ce s-a născut sora lui. L-am privit, am tras aer în piept şi i-am spus că aşa este. Toţi oamenii trec prin asta. E un proces firesc al vieţii. Nu ştiu dacă a fost mulţumit sau nu de răspuns, însă întrebarea lui anunţa ceva greu de gestionat de către mine, ca părinte: un copil care începea să fie gelos.

Comandă acum ”Parenting la pătrat”, un pachet de cărți la un PREȚ SPECIAL. Cartea ”Părinți liniștiți, frați fericiți”, de Laura Markham, și ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka sunt acum disponibile AICI, cu REDUCERE.

Când pentru fratele mai mic venirea bebelușului este o dramă

Acum câteva zile m-a sunat un prieten să mă felicite pentru noua viaţă. Era curios să afle cum reuşeşte Efrem să gestioneze această schimbare majoră, având în vedere că peste două luni o nouă viaţă va intra şi în familia lui. M-a rugat să ne întâlnim, să-i dau nişte sfaturi pentru ca băiatul lor să nu simtă venirea bebeluşului ca pe o dramă.

Când am auzit acest mesaj am realizat ceea ce începeam şi eu să-i transmit poate, involuntar, băiatului meu: să nu simtă gelozia. Deja începeau crizele de furie, lacrimile mari, tot spectacolul furtunos al geloziei. Şi recunosc că e foarte greu să rămâi calm, să stai conectat cu copilul, să nu îţi aminteşti şi tu de clipele de furie faţă de fraţi, şi încet încet să nu cazi în propriile tale amintiri dureroase. Când ajungeam în acel punct apăreau două stări complet contradictorii: mila faţă de Efrem şi furia faţă de tot ce mi s-a întâmplat mie în copilărie și nu am putut exprima. Toate acele momente care au rămas nespuse undeva înlauntrul meu şi care așteptau să iasă afară. Cu ce preţ insă?

Datorită şedinţelor de terapie pe care le-am început cu mult timp în urmă, am reuşit rapid să mă controlez. Am realizat în timp că traumele mele au rămas nespuse pentru ca am luat decizia că e cel mai bine pentru mine să nu vorbesc despre ele şi să îngrop o parte din fiinţa mea simţitoare. Pe multe dintre ele le-am conştientizat, dar altele au rămas ascunse într-o cutie a Pandorei pe care, prin minune, copilul ştie atât de bine să o deschidă. Şi doare când o deschide. Doare tare. Iar un mesaj atât de toxic ca nu simţi! te face să simţi la o intensitate şi mai mai mare tot ce nu vrei să simţi. Este un paradox atât de puternic, greu de gestionat şi foarte confuz pentru copil.

Confuzia nu îl ajută pe copil să trăiască liniștit alături de bebeluș

Gândiţi-vă cum e să stai lângă un adult care transmite mesajul nu e ok sa fii furios, el fiind furios. Ce ai înţelege din asta? Ori că tu eşti cu capul (o expresie îndrăgită de părinții din România), ori adultul din faţa ta nu e normal. Indiferent de ce înţelege, confuzia nu-l va ajuta pe copil să înveţe cum să trăiască frumos şi liniştit cu sora sau fratelui lui.  Simultan, corpul copilului înregistrează teama şi frica, suprapuse peste gelozie şi furie, astfel că îi va fi teribil de greu să gestioneze o stare atât de puternică şi, mai ales, va învăţa că atunci când simte furie, să îi fie frică. Iar de furie va avea nevoie atunci când va fi într-un adevărat pericol sau când va fi pus în situaţia să nu accepte o stare care i se pare ameninţătoare. Nu va putea să spună STOP, pentru că îi va fi frică să simtă furie. Asta a învăţat de la părintele care nu-i accepta emoţiile autentice. Iar gelozia este o emoţie normală atunci când cel de-al doilea copil se naşte.

Citește și: Zece idei pentru a-l ține ocupat pe fratele cel mare când hrănești bebelușul

Să îi dăm voie fratelui mai mare să fie gelos!

Aşa că sfatul meu pentru prietenul meu este să se concentreze nu pe cum să nu simtă copilul durerea, ci cum să-l ajute să o gestioneze. De pilda: “Ok, observ că simţi gelozie şi ştiu că e o schimbare mare pentru tine. Văd că simţi furie şi ştiu că vrei să fiu mai mult timp cu tine.” Asta îl va ajuta pe copil să-şi ducă suferinţa până la capat pentru că ştie că are pe cine să se bazeze. El va înţelege ce simte şi  își va putea numi emoţia respectivă. Şi mai important: dacă rămâneţi calm, liniştit şi empatic, el va învăţa ceva foarte preţios – că emoţiile lui sunt ok şi că are puterea să le controleze.

Şi poate şi mai important pentru el şi pentru relaţiile pe care le avea cu copiii lui, este că a reuşit să dea sens acestei experienţe. Nu e un lucru uşor. Dar pentru asta e nevoie ca părintele să fie capabil să îşi dea el sens propriei sale vieţi, cum spune atît de adevărat dr. Daniel Siegel. Asta înseamnă să intre în cutia Pandorei şi să refacă puzzel-ul vieţii lui. Indiferent câtă terapie faci tot greşeşti. Însă marele avantaj al unui adult conectat cu el insuşi şi care înţelege povestea vieţii lui, este că revine uşor în starea de adult sănătos şi capabil să-l ajute pe copil să devină la rândul lui un adult sănătos.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație