Părinţii se împart în două tabere în ceea ce priveşte copiii şi treburile casnice. Noi vom încerca să vă convingem să fiți în tabăra pro treburi casnice pentru copii!
Nu ţin minte să mă fi speriat vreodată treburile casnice. Din fericire, nici copiilor mei nu le e deloc teamă de acestea, ba chiar pun în practică o serie de activităţi domestice cu mare interes şi amuzament!
Gătesc de pe la 10 ani. Mai precis, cam atunci s-a întâmplat să mi se facă tare poftă de cartofi prăjiţi şi să-mi pregătesc singură acest fel de mâncare, cu ochii mamei în ceafă, în permanenţă. Chiar dacă atunci nu am curăţat cartofii în cel mai fericit mod, nu i-am tăiat ca la carte, dar nici nu i-am ars, am fost foarte veselă că pot mânca ceva pregătit cu mâna mea şi că îi pot servi şi pe cei ai casei cu ceva tare bun. Iar ăla a fost doar începutul! 🙂
În ceea ce priveşte alte treburi domestice, în clasele primare, după ce şi-au cumpărat ai mei un aspirator nou, am început să curăţ foaaarte des covorul din sufragerie sau mocheta din hol. În vase am dat iama prin clasa a cincea, iar să folosesc maşina de spălat rufe singură, sortând hainele şi având grijă să apăs butoanele care trebuie, am reuşit printr-a noua, când ne-am achiziţionat un aparat mai acătării, care nu era periculos.
Astăzi am în jurul meu multe exemple de fete de 18-20 de ani care nu ştiu să îşi pregătească o banală omletă, nu spală vase deloc ca să nu-şi strice manichiura şi nici nu fac alte lucruri prin casă pentru că mamele lor le spun „lasă, că o să faci destule când o să fii la casa ta!” Mai cunosc şi alţi părinţi care nu vor să-i implice pe copii în aceste activităţi pentru că cei mici le fac imperfect și prea încet, sau pentru că le e teamă de modul în care vor fi priviţi atunci când vor afla că i-au pus pe cei mici la treabă.
Şi, din păcate, mai cunosc şi mame care au primit pe linie maternă instrucţiuni precise de conduită familială, iar asumarea rolului de mama-face-tot-în-casă-când-copiii-și-soțul-se-uită-la-televizor s-a numărat printre acestea.
Specialiştii se pronunţă: treburile casnice au multiple beneficii
În pofida părerii unora dintre noi, specialiştii susţin că activităţile domestice au o serie de avantaje. În primul rând, acestea pot trezi în cel mic un simţ ridicat de responsabilitate, îl pot stimula să efctueze lucruri din ce în ce mai complexe, îl pot ajuta să-şi formeze capacitatea organizatorică şi îi pot creşte încrederea în propriile abilităţi.
Ba chiar sunt voci de experţi precum cea a lui Richard Rende, autorul cărţii Raising Can-Do Kids, care ne spun că, deşi părinţii mileniului III sunt mai preocupaţi de tot felul de activităţi extraşcolare care să le aducă în viitor copiilor un succes profesional garantat, tot aceşti părinţi uită că deprinderile casnice sunt, de fapt, un element care anticipează acest succes.
În plus, studiile efectuate pe parcursul a zeci de ani au arătat că aceste activităţi au beneficii academice, profesionale şi emoţionale, iar copiii care au fost lăsaţi să le testeze chiar de la vârste fragede au avut mai multe şanse de a avea relaţii bune cu prietenii şi familia şi rezultate academice mai înalte, dar şi să fie mai independenţi decât cei care nu le-au experimentat deloc. Pe lângă toate aceste avantaje enumerate, treburile casnice îi învaţă pe copii să fie mai empatici şi să răspundă la nevoile celor din jurul lor.
5 ponturi pentru a-i împrieteni pe copii cu treburile casnice
Dacă vreţi să îi faceţi pe cei mici să beneficieze de toate cele de mai sus, dar vi se pare că nu există prea multă tragere de inimă pentru treburile casnice din partea lor, iată câteva ponturi pe care să le puneţi în practică:
1. Când fratele mai mic îl roagă pe cel mare să îi dea o mână de ajutor cu strânsul jucăriilor, nu-l scuzaţi pe cel mare pe motiv că are teme de făcut sau că nu e datoria lui. Astfel poate să creadă că lucrurile legate de şcoală sunt mereu mai importante decât a-l ajuta pe cel de lângă tine când are nevoie, ba chiar îl pot face să îşi dezvolte o latură de egoism.
2. Începeţi totul ca pe-o joacă, pentru că, de cele mai multe ori, chiar asta este.
3. Învăţaţi să vă concentraţi pe ceea ce poate face cel mic, scoţând în evidenţă acest lucru, şi nu faptul că v-a ajutat. Evidențiindu-i calităţile îl poate ajuta pe copil să-şi contureze mai clar zona de competenţe.
4. Concentraţi-vă pe treburile casnice care duc la rezultate îndreptate către întreaga familie, nu doar către cel care le efectuează. Fiecare poate face ca totul să meargă ca pe roate în toată casa, deşi am fi tentaţi să credem că e suficient să fim preocupaţi strict de lucrurile care ne aparţin.
5. Adoptaţi un ton pozitiv sau măcar unul neutru legat de treburile casnice. Poate că nu prea vă place să spălaţi vasele sau să gătiţi, dar, dacă vă vor auzi mereu copiii plângându-vă, nici nu vor avea prea multe şanse să fie şi ei curioşi în acest domeniu.
