Nota mică la purtare, un strigăt de ajutor

TOTUL DESPRE MAME

 

Copii buni, comportamente rele

Se întâmplă deseori ca părinţii să se confrunte cu schimbările bruşte de comportament ale micuţilor. Dintr-un copil vesel, politicos şi ascultător în perioada grădiniţei devine dintr-odata un rebel: vorbeşte urât, nu se mai supune regulilor, răspunde întotdeauna “Nu vreau!”. „De ce?! De ce s-a schimbat dintr-o data?”se întreabă părinţii. Poate că abia a intrat în clasa întâi sau se confruntă cu noul sistem din clasa a cincea.

Oricare ar fi momentul în care survin, aceste purtări sunt  întotdeauna un strigăt de ajutor din partea copilului.

 

Temperament versus comportament

După cum spun unii cercetători, copiii moştenesc temperamentul de la părinţi, iar acesta le influenţează comportamentul social şi emoţional. Unele trăsături sunt mai uşor de gestionat, altele mai greu. Ceea ce trebuie să ştie însă părinţii este să facă diferenţa între un comportament problematic şi temperamentul copilului.

Acele comportamente care reprezintă expresia tipului de temperament pe care îl are copilul tău nu pot fi schimbate şi este o greşeală să încerci acest lucru, după cum explică specialiştii. Orice tentativă în acest sens se va izbi de un zid de apărare din partea copilului şi va avea ca efect o părere de sine proastă, care poate persista pe durata întregii vieţi.

 

Dacă ai un copil mai retras, care nu se simte bine în prezenţa necunoscuţilor, nu îi reproşa că nu le spune poezii şi că nu le arată mişcările noi de karate invitaţilor voştri de la cină. Cunoscându-i temperamentul, ne putem adapta propriul comportament astfel încât să îl putem ajuta să îşi dezvolte abilitaţile socio-profesionale care îi vor folosi în viaţă. Deci da, data viitoare când aveţi invitaţi la cină, pune-l din timp pe copilul tău să le facă fiecăruia câte un desen, în tihnă, în cameră la el, fără să-l obligi să le înmâneze personal (deşi probabil că îşi va dori acest lucru). Cu siguranţă se va simţi mai bine, poate că va fi chiar încântat că aveţi musafiri.

Nu uita că ceea ce se poate schimba este tipul de reacţie pe care adulţii o au în faţa comportamentelor ce nu pot fi schimbate. O alternativă la frustrarea şi nemulţumirea pe care părintele o simte este crearea de contexte pozitive, adică a acelor situaţii care să nu provoace sau să întreţină un tip de comportament neplăcut.

 

Cum a fost la şcoală astăzi?

Se poate întâmpla să primeşti un telefon de la profesorul copilului tău şi să afli că în ultima perioadă comportamentul său nu a fost tocmai potrivit. În acest caz, reprimarea puternică a agresivităţii copilului, mai ales neînsoţită de o serioasă încercare de înţelegere a ceea ce se întâmplă, nu poate avea rezultate pozitive. Copiii răspund întrebării „Cum a fost astăzi la şcoală? doar cu „Biiine, nu-i aşa? Deoarece ei ştiu, în umbra reacţiilor anterioare, că părinţii vor să audă doar veşti bune despre performanţele lor şcolare. Dar dacă te straduieşti ca, în timp, să construieşti o relaţie apropiată, în care să îl asculţi atent, ochi-în-ochi şi mai ales fară să îl judeci, el va învăţa că îţi poate vorbi deschis despre orice îl supără; vei reuşi astfel să dezamorsezi “bomba” frustrărilor ce i se pot aduna în suflet şi care poate exploda mai târziu într-un comportament agresiv.

În volumul Cum întâmpinăm copilul ca părinți, bunici, medici şi educatori (Editura Trei, 2010), Speranţa Farca, psihanalist specializat în realţia mamă-copil, denumeşte acest tip de comportament un joc de-a leapşa. “Copilul se încarcă de tensiuni, frustrări şi agresiuni externe pe care le suportă pasiv, ca apoi să le exporte aşa cum le-a primit, ca şi cum nu ar exista nici o prelucrare”. Comportamentele adulţilor din viaţa sa reprezintă principalul context de învaţare al unui copil.

 

Copilul meu îi bate pe ceilalţi copii din clasă

Agresivitatea fizică sau verbală reprezintă exprimarea unei puternice emoţii negative pe care o resimte copilul. Poate că este tachinat de colegi sau simte invidie faţa de performanţele şcolare ale celui pe care îl loveşte. Dacă în familia ta este folosită bătaia, chiar şi în forma de “câte o palmă la fund”, atunci agresivitatea copilului nu este altceva decât modul în care el a învăţat să reacţioneze în contexte frustrante. Dacă dimpotrivă, în familie nu se folosesc astfel de metode, trebuie cercetat cu atenţie atât în clasă, cât şi la locul de joacă sau alte medii în care activează copilul, dacă nu cumva acolo el însusi a fost agresat fizic. Propune-ţi să petreci mai mult timp cu el. Fă-l să simtă că eşti de partea lui, că eşti acolo pentru a-l ajuta să treacă prin furtuna interioară pe care o simte.

 

Nu vrea să mai meargă la şcoală sau îşi facă tema

Adesea, după ce entuziasmul începutului de an a trecut, copilul poate avea tendinţa de a renunţa la şcoală. Ea se poate manifesta prin refuzul de a se trezi dimineaţa, regretul faţă de foştii colegi, îmbolnăviri subite, izolare faţă de colegii actuali, în general dând semne că se adaptează cu greu. Fii înţelegătoare: şi noi, adulţii avem astfel de perioade, nu-i aşa? Poate fi vorba de oboseală, de o relaţie neplacută cu un coleg sau chiar cu unul dintre profesori. Oferă-i o zi de “chiul” pe care să o petreceţi împreună şi în care să încerci, cu mult tact, să afli cauza. Şi mai ales nu uita să îi lauzi şi eforturile, nu doar performanţele şcolare!

 

Îşi tachinează în permanenţă colegii

Aceasta este o modalitate prin care copilul încearcă atragerea atenţiei. Speranţa Farca explică felul în care reacţia imediată pe care o acordăm copilului atunci când face o boacănă este tradusă ca fiind cel mai sigur mod prin care poate obţine atenţia celor din jur. Există pericolul ca acest tip de atragere a atenţiei să se permanentizeze, generând un caracter dificil, manifestat la şcoală şi în societate. Oferă-i întotdeauna câte un zâmbet sau o îmbraţisare, ascultă-l ori de câte ori îţi povesteşte ceva, pentru că astfel se va simţi valorizat şi nu va simţi nevoia să-ţi atragă atenţia prin comportamente negative.

 

Copilaşii voştri cum au făcut faţă provocărilor primului semestru şcolar din acest an?                              

 

Ruxandra Mateescu      

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa