Vreau să-ți fac un cadou. Este vorba de o oglindă. Nu orice oglindă. Una frumoasă, cu o ramă de lemn și un mâner simpatic, pe care să o poți ține în mână și tu, și copilul tau. Ești liber să o refuzi dacă vrei, cum poți, de asemenea, să fii curios ce se vede în ea. Este un exercițiu pe care eu il fac aproape zilnic și functionează în relația cu băiatul meu de 4 ani. Înainte să-ți spun la ce îmi folosește mie, o să-ți povestesc de unde mi-a venit această idee.
Oglinda ne ajută să ne demascăm
Am participat recent la un curs de psiho-oncologie ținut de un psihanalist spaniol, pe nume Ruben Bild. El lucrează de ceva vreme în oncologie pediatrică. Cursul și-a propus să-i ajute pe medicii oncologi să creeze o relație mai bună cu pacienții lor. Un obstacol pe care l-am constatat toți este că nu știm să ascultăm. Că facem interpretări și nu suntem martori la suferința celui din fața noastră. Suntem mai atenți însă la MASCA noastră. Cum ne afișam noi (eu nu sunt medic oncolog, dar am pacienți în terapie) în fața celuilalt. Iar trăsăturile acestei măști definesc ceea ce cu toții numim un om bun și dedicat, empatic și altruist, gata să se sacrifice pentru celălalt. Ce ascundea masca? Frustrare, ură, agitație, oboseală, furie, vinovăție, resemnare. Tensiunea dintre aceste două fețe a fost evidențiată și mai tare printr-un exercițiu. Am stat in cerc, aproape 30 de oameni, și ne-am pus fiecare o mască pe față. Forța acestui exercitiu a fost uriașă. În spatele măștii, puteam simți ceea ce nu ne dădeam voie să simțim. Ne simțeam protejați. Și asta a fost pentru mine o mare descoperire, pe care am conștientizat-o în relație cu băiatul meu și cu soția mea.
Oglinda îți arată diferența dintre bine și rău
Ceea ce eu credeam că fac Bine, era, de fapt, o protecție a ceea ce eu consideram că e Rău în mine. Și ce faci cu ceva Rău? Te lupți într-una să-l învingi, după mitul eroului american sau transilvănean, sau îl ignori. Brusc, am avut în față o definiție a Binelui. Eu fac bine ca să protejez lumea de rău. Eu fac bine ca să te protejez pe tine, dragul meu băiat, de răul din mine. Nu m-am gândit niciodată că acest Rău este, de fapt, o parte din mine, o altă față pe care nu am integrat-o până acum și care urlă să fie văzută și acceptată.
De ce e important să conștietizăm că există în noi o dark side? Pentru că facem pace cu noi înșine și putem să vedem ce se întâmplă cu adevărat în noi și în relația cu ceilalți. În caz contrar, copiii noștri vor fi întotdeauna spectatorii unui război interior neîncetat, între mine și mine. Iar această disociere și neacceptare reprezintă pentru el o fascinație continuă. Este ca și cum ar vrea să cunoască și ceea ce tu ascunzi. Ai observat poate cât de curios e când vrei să-I iei ceva din fața ochilor. Numai că acum nu este vorba de o jucarie sau o prajitură, ci e vorba despre tine, de o parte din tine pe care o refuzi inconștient. Pentru că am fost învățați să ne urâm emoțiile și să ne simțim vinovați dacă nu suntem cuminți și adaptați. Știti ce efect poate avea această cumințenie adaptată Binelui social? Amputarea compasiunii. Pentru că nu este un Bine fundamental, care ne face liberi, ci este un Bine care ne proteajează de noi înșine, împărțindu-ne în două.
Oglina este cea care trezește compasiunea
Așadar, ca să vedem mai bine această luptă continuă între bine și rău, în noi inșine, Ruben ne-a oferit o oglindă. Să ne privim și să ne întrebăm cine sunt eu și ce fac cu mine? Pentru că viața traită în această disociere reprezintă o minciună pe care o promovez deseori în relația cu celălalt. Iar minciuna asta otravește relația. Desigur că avem o parte ascunsă și nu vrem să o etalăm. Dar e bine să o asumăm, ca să nu-i mai dăm forța aceea distrugătoare. Știi, episodul de furie când îți vine să îți iei copilul la palme sau mai rău. Vine tocmai din această tensiune care nu ne lasă liberi să alegem binele pentru bine, nu pentru a ne proteja de rău. Iar fără această libertate devenim insensibili și nemulțumitori.
Așa că acum, cand mă duc acasă și devin nervos sau agitat, sau chiar amenințător ca ton, Efrem se duce și ia oglinda și mi-o arată. Tati, uită-te în oglinga magică. Și mă uit. Și știți ce se întâmplă? Încep să am compasiune pentru mine și pentru tot ce a fost pus în mine cu voia și fără voia mea. Tot ce am preluat ca moștenire de la părinții și bunicii mei și nu voiam să vad. Dar copilul vrea. Și dacă nu vezi tu, el va face asta pentru tine. Așa că ai milă de tine și vei putea avea și pentru ai tăi. Uită-te mai des în oglindă, decât să regreți apoi că propriul tău copil te oglindește în ceea ce tu i-ai ascuns. Curaj!
