Probabil că mulţi dintre voi aţi trecut cu bine de serbările solicitante de la finele anului trecut, derulate uneori şi la domiciliu, iar acum vă pregătiţi pentru următorul calup, cel de Mărţişor. Şi, în aşteptarea acestuia, repetaţi cot la cot cu cel mic prin casă alte roluri, pentru a-l antrena puţin pe copil în vederea unei apariţii perfecte.
Dar ce te faci atunci când copilul nu numai că nu are nicio tragere de inimă pentru astfel de repetiţii şi de reprezentaţii, care pot chiar să-i creeze o stare de maximă anxietate? Daca ai ajuns in impas, iata cateva informatii foarte interesante despre lauda copiilor.
Ce trebuie sa stie parintii despre lauda copiilor
Faceţi cunoştinţă cu artistul familiei
Am în jurul meu câţiva părinţi care, în ipostaza de gazde sau de musafiri, îşi pun copiii să scoată la înaintare bogatul repertoriu învăţat acasă, la grădiniţă sau la şcoală.
Brusc, ca iepurele extras din pălărie de scamator, apare fie o poezie cât mai lungă şi mai complexă (Luceafărul, eventual), fie un cântec antrenant sau, de ce nu, un rezumat al orelor de engleză din ultimul semestru.
Printre artiştii ad-hoc se numără copii dezinvolţi, care de-abia aşteaptă să îi încânte pe cei din jur cu drăgălăşenia lor, dar şi copii care nu vor şi pace să le facă părinţilor pe plac şi care privesc cu oroare aceste solicitări. O prietenă mi-a povestit cât de mult ura aceste episoade şi că ai ei aveau, pe post de podium, un scăunel pliant, special pentru reprezentaţii, pe care îl depozitau în spatele perdelei din sufragerie şi pe care îl scoteau când aveau musafiri. N-am întrebat-o şi care a fost soarta scăunelului cu pricina, dar am o vagă bănuiala că stă în continuare în casa alor ei, în aşteptarea nepoţilor.
Lauda copiilor – Prea mult strică
Una dintre explicaţiile cercetătorilor pentru acest tip de comportament al părinţilor lăudăroşi este că aceştia îl consideră pe copil un proiect de amploare, cu deadline-uri specifice, care necesită o organizare minuţioasă şi în cadrul căruia deprinderea de cunoştinţe cât mai variate este scopul suprem. De asemenea, componenta narcisistă a părintelui iese la suprafaţă în acest mod, copilul fiind văzut ca o extensie a sa, iar realizările copilului sunt, implicit, şi ale părintelui.
Prin laude nesfârşite şi chiar exagerări, care pot începe chiar din primele luni de viaţă ale copilului, părintele se poziţionează în liga celor care transformă parentingului într-o profesie care are ca scop bifarea cât mai multor obiective care să-l mulţumească pe şef (acesta fiind redat de societate, cerc apropiat de prieteni, cunoscuţi, gura lumii etc). Partea proastă a acestor laude este că ele duc la condiţionări şi la demotivări, dar şi la confruntări inutile în rândul copiilor şi al părinţilor. Comparaţiile care se creează între copii nu numai că sunt dăunătoare pentru fiecare actant în parte, dar duc la competiţii superflue, la scăderea stimei de sine şi la o lipsa de încredere în capacităţile personale.
Lauda copiilor si reversul medaliei: în căutarea atenţiei
Să nu neglijăm, totuşi, faptul că există copii care adoră să interpreteze felurite roluri şi să-şi etaleze cunoştinţele dobândite. Dacă printre aceşti copii se numără şi câţiva născuţi cu aceste înclinaţii şi care au toate şansele să urmeze o carieră artistică, din nefericire, o mare parte dintre ei snt în căutarea disperată a atenţiei.
Psihologii pun un astfel de comportament pe seama dorinţei lor de afirmare, mai ales când în familie mai sunt şi alţi copii şi există posibilitatea ca cel mic să fie cuprins de dorinţa de a concura pentru dragostea părinţilor şi de a se ridica la nivelul aşteptărilor acestora. Sfatul specialiştilor este ca acestor copii să li se împlinească nevoile de afecţiune care le lipsesc şi să li se acorde atenţia la care aceştia râvnesc. Totodată, sub nicio formă părintele nu trebuie să-l ridiculizeze pe cel mic în public sau în privat în cazul în care acesta pare că se dă în spectacol sau să facă acţiuni ce-l inhibă pe copil şi-i creează frustrări.
Lauda copiilor – cand si cum?
E evident că, de multe ori, lauda copiilor adusa de părinţi se datorează unei admiraţii depline pentru realizările copilului. Ştim cu toţii că un copil este o sursă inepuizabilă de fapte surprinzătoare, care pot face cu uşurinţă subiectul unui mesaj emoţionant pe Facebook, de tipul Am făcut-o şi pe asta: Harvard, here we come! sau Azi învăţăm latina în familie: summa cum laude!
Pe de altă parte, ar fi frumos să trăim într-o societate în care părinţii să se laude cu simplul fapt că au un copil bun şi minunat, chiar dacă acesta are două mâini stângi, e lipsit de ureche muzicală, iar matematica e la fel de simplă pentru el ca sanscrita pentru majoritatea vecinilor de pe strada mea.
Unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai laudei este celebrul autor de parenting Alfie Kohn. Sociolog la bază, Alfie demontează, pe baza studiilor și datelor clare, competiția, lauda, pedepsele, sistemul bazat pe note, utilitatea temelor pentru acasă, recompensele și condiționările pe care mare parte dintre părinți le folosesc. Pe 16 și 17 martie 2019, la invitația Totul Despre Mame, Alfie Kohn va veni în România pentru a susține două conferințe. Vino la întâlnirea cu el și află care este metoda sănătoasă și benefică pe termen lung de creștere a copiilor. Detalii AICI.
