Relaţia cu un copil adoptat

TOTUL DESPRE MAME

Trei cercetători de la Universitatea Leiden din Olanda au dezvoltat două programe de intervenție având ca scop să dezvolte receptivitatea părinților adoptivi și să construiască relații de atașament corecte între aceștia și copiii adoptați. Acest studiu a demonstrat faptul că receptivitatea și sensibilitatea părinților, capacitatea lor de a răspunde copiilor imediat și de a le oferi suport cu calm au efecte pozitive pe termen lung asupra relației de atașament. Interacțiunea părinților cu copiii adoptați era înregistrată pe parcursul a câteva luni, iar înregistrările video erau urmărite și discutate de către părinți și specialiști. Studiul a fost efectuat pe 130 de familii, iar membrii acestora au fost învățați cum să reacționeze în anumite situații pentru a le crea copiilor un sentiment de siguranță și a construi astfel relații armonioase.

În concluzie, chiar dacă legătura dintre părinți și copii are și componente biologice, mare parte a acesteia este mentală. Deși relația are la bază aportul hormonilor și al genelor care ne leagă dincolo de rațiune de copiii noștri, ea poate fi construită pe bazele solide ale înțelegerii și respectului. Legătura dintre părinți și copii este un proces complex, care se construiește în timp.

Există cazuri în care formarea unei legături profunde cu copilul adoptat devine o provocare și mai mare. Aceste cazuri sunt legate de circumstanțe cum sunt:

  • Adopțiile internaționale, în cadrul cărora copii și părinți de naționalitate diferită sunt puși în situația de a construi o relație de atașament trecând peste barierele lingvistice, sociale etc;
  • Adopțiile copiilor de vârstă înaintată, care nu au avut ocazia de a dezvolta relații armonioase de atașament la momentul când acest lucru se întâmplă în mod natural (între 6-8 luni) sau care, dimpotrivă, au dezvoltat o legătură stabilă cu un îngrijitor, fiind apoi despărțiți de acesta în procesul de adopție;
  • Adopțiile care vizează copii care au fost supuși unor agresiuni, traume, etc;
  • Adopțiile în care sunt implicați copii cu probleme de sănătate, în cazul cărora părinții adoptivi, deși au pornit acest proces cu cele mai bune intenții din lume, pot sfârși prin a se simți copleșiți, pot crede că și-au asumat responsabilități prea mari pentru ei sau pot fi împovărați de griji financiare neprevăzute legate de terapii și tratamente.

 

Ce trebuie să facă părinții adoptivi pentru a face procesul de atașament mai ușor

Există câteva reguli simple pe care părinții adoptivi ar trebui să le ia în considerare, dar în primul rând ei ar trebui să înțeleagă foarte bine ce se întâmplă cu acel copil. Cunoscând cât mai multe despre copil, viitorii părinți pot încerca să îi înțeleagă sentimentele, nevoile, trăirile și spaimele. Cu cât copilul este mai mic, cu atât va fi mai simplu să învețe să aibă încredere în oameni. Copiii mai mari poartă deja cu ei experiența nefastă a lipsei de atenție, de afecțiune, de stabilitate, de empatie sau tandrețe. Pentru ei este mai greu să își recapete încrederea în constanța relațiilor. Asta nu înseamnă însă că părinții adoptivi trebuie să renunțe. Dimpotrivă, pentru acești copii, fiecare gest de apropiere, fiecare dovadă de afecțiune poate aduce o rază de lumină acolo unde era întuneric și tristețe. Iar a schimba viața unui copil, a-i dărui șansa la o viață normală poate fi o împlinire mai mare decât toate dificultățile din lume.

Pentru un început cât mai lin, există câteva sfaturi pe care specialiștii le dau familiilor care s-au hotărât să adopte:

  • Rămâneți în preajma copilului cât puteți de mult. S-ar putea ca, la început, să fie nevoie să fiți tot timpul lângă el, pentru a-i crea sentimentele de stabilitate, de siguranță și de încredere care stau la baza atașamentului;
  • Răspundeți imediat nevoilor copilului. Amintiți-vă în fiecare moment că acest copil vine cu o carență de atenție și că nu își va dărui încrederea sa decât după multe asigurări de siguranță;
  • Stabiliți o rutină și încercați să o urmați în detaliu. Copilul adoptat are nevoie de constanță și previzibilitate, pentru că lumea sa a fost prea mult timp un loc de neînțeles, traumatizant;
  • Construiți o viață cât mai simplă alături de copilul adoptat. Evitați să aduceți prea mulți oameni în preajma copilului, păstrați întâlnirile cu străinii pentru situații excepționale și evitați stimularea excesivă. Copilul adoptat a avut parte de toate acestea mai mult decât i-ar fi fost necesar. Acum are nevoie de o familie, de un loc al său, cu oameni pe care îi cunoaște și pe care se poate baza.
  • Nu în ultimul rând, părinții adoptivi ar trebui să știe ce reacții sunt normale și ce reacții sunt patologice și să fie dispuși să ceară ajutor specializat atunci când simt că nu fac față singuri. Este un drum lung și uneori complicat, dar vă poate duce într-un loc minunat – în locul unde un copil se vindecă prin iubire.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa