Sindromul ATCP – cea mai frecventă tulburare comportamentală a copilului

Numit sindromul ATCP (Angered Temper with Choleric Progression), afecțiunea descrie o sumă de tulburări de comportament, cu numeroase manifestări extreme la copii, cu risc major pentru evoluția lui ulterioară.

O echipă de specialiști psihologi, împreună cu Itsy Bitsy FM, Asociația Părinților Isteți, susținuți de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție trag un semnal de alarmă și lansează un apel pentru informarea părinților cu privire la fenomenul care afectează din ce în ce mai mult copiii: sindromul ATCP (Angered Temper with Choleric Progression) – un ansamblu de tulburări de comportament cu numeroase manifestări extreme la copii, ce includ comportamente dezadaptive precum izolare, timiditate sau la polul opus – crize de agresiune, violență față de cei din jur, nervozitate excesivă.

Cele mai recente statistici realizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție arată că în România au fost raportate peste 7000 de cazuri de copii neglijați de părinți, numai în primele nouă luni ale 2015, mai mult față de aceeași perioadă a anului precedent. Un alt studiu îngrijorător arată că 1 din 10 copii din România stau de vorbă cu părinții lor doar câteva minute într-o zi lucrătoare. Studiul a mai scos în evidenţă faptul că familiile „coexistă” sub acelaşi acoperiş, în loc să petreacă timp împreună, iar copiii au în camere propriul televizor, acces la internet şi telefon, astfel încât ei par să locuiască într-un imobil propriu. În plus, părinţii s-au plâns că erau prea obosiţi după orele de muncă şi că nici măcar nu prea vorbeau cu copiii lor atunci când ajungeau acasă.

Se poate spune că sindromul ATCP este rezultatul vieții moderne, a rimului infernal în care trăim, a realităților economice care ne obligă, uneori fără se ne ofere nicio alternativă, să punem siguranța financiară înaintea copilul și a familiei.

Dacă vei citi simptomele care definesc sindromul ATCP o să recunoși realitatea pe care o traversează din ce în ce mai mulți copii. Sindromul afectează preponderent copiii cu vârste cuprinse între 1 și 12 ani, dar efectele se resimt și dincolo de vârsta de 12 ani, și pot afecta toată evoluția viitoare a copilului.

Simptomele care descriu sindromul ATCP sunt:

→ Un comportament evitant, lipsă de contact emoțional cu ceilalți și cu sine, manifestări de comportament violent de tip bullying în familie, colectivități, cu prietenii, tendință de însingurare (incapacitatea de a-și face prieteni, relații de prietenie de scurtă durată, conflicte cu amicii, colegii și prietenii).

→ Un apetit exagerat, aproape dependență față de tehnologia modernă (internet, jocuri, rețele sociale, TV).

→ Impunerea de către părinți și acceptarea de către copil a unor responsabilități prea mari (mai ales în ceea ce privește activitățile școlare, extrașcolare și competiții a căror miză este supralicitată de profesori sau părinți) și mai ales prea numeroase,  în raport cu vârsta lor.

→ Un evident comportament de superioritate față de profesori, părinți, colegi, combinat cu un spirit de opoziție ieșit din comun față de părinte sau autoritate. Copilul afectat de ATCP îi percepe pe ceilalți ca fiind mereu competitorii lui direcți și reprezință un risc pentru propria lui reușită. Pentru ei nota 9 este un eșec capital…

→ Copilului cu ATCP este orientat spre activități și obiecte în detrimentul relațiilor, este închis în sine, necomunicativ, nu are inițiativă, nu își exprimă părerile personale și are nevoie mereu de confirmări din partea adultului pentru toate deciziile pe care le ia. Este lipsit de sentimentul valorii personale, se simte inferior, prea puțin apreciat. Copilul afectat de această suferință se consideră victimă, este trist, nu înțelege ce înseamnă fericirea, nu are momente de euforie.

→ O altă față a aceleiași probleme este manifestată prin cerințe excesive către părinți (cere să primească multe obiecte/jucării, cadouri de care nu are nevoie, atutudine declanșată de părinți care compensează absența lor din viața copiilor, prin daruri).

→ Copilul cu ATCP poate fi pasiv, docil. Este dominat de teama de eșec, nu poate suporta notele mici, nu poate trece peste eșec, este în mod exagerat dornic să facă pe plac celorlalți, în detrimentul propriilor decizii, nu are curaj, este timid, închis în sine, temător – nu face activități singur, sau în afara teritoriilor familiare (casă, școală).

Simptomele arată clar că sindromul ATCP are mai multe fețe și poate merge de la izolare, la timiditate, la agresiune, violență și nervozitate excesivă. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este faptul că un copil care manifestă 2-3 din simptomele descrise poate fi suspect de sindrom ATCP.

Psihologii susțin că una din cauzele care duc la declanșarea acestor tulburări comportamentale este lipsa de afecțiune din partea părinților, absența lor din viața copilului (iar pentru aceasta nu este necesar ca părintele să fie plecat la muncă în altă țară, absența părintelui fiind deseori o realitate în viața unor familiilor – în condițiile în care copilul este crescut de bone, bunici, iar părinții muncesc zi-lumină) și o presiune extremă pusă pe copil în a face și, mai ales, în a performa.

Ce efecte are în timp asupra copilului sindromul ATCP

Copiii afectați de această tulburare comportamentală riscă să facă forme severe de depresie. Nu pot gestiona situațiile limită, nu reușesc să depășească momentele de cumpănă și, mai ales, nu se pot recupera după un eșec. Este afectată imaginea de sine, încrederea în sine.

Copilul cu ATCP este un copil nefericit.  Un copil nefericit va ajunge un adult plin de ură, frustrare personală, invidie și agresivitate. Lipsa de iubire și exigențele prea mari, absența părinților, ritmul prea alert și competiția socială care pot atinge deseori cote paroxistice, produc acest ”comportament rău” tradus prin sindromul ATCP și conturează o personalitate negativă a viitorului adult.

Dezechilibrele din perioada copilăriei, mai ales cele de natură afectivă și emoțională produc adulți incapabili să-și gestineze emoțiile (fie ele pozitive sau negative), care vor degenera în reacții violente fie față de sine, fie față de cei din jur.

Psihologii citați de Aha! Parenting referitor la ATCP spun că viitori adulți, care azi sunt copiii afectați de acest sindrom, nu vor înțelege că valorile profund umane: dragostea, afecțiunea, respectul sunt trăsături umane esențiale.

Unde greșesc părinții

Simpla enumerare a simptomelor arată părinților unde și cu ce greșesc. Se spune că omul se naște făcut să iubească, dar cu toate acestea logica corectă a relațiilor interumane se învață în mica copilărie de la părinți. De la un moment dat încolo orice tentativă de a recupera devine un eșec. Părinții greșesc fie prin exagerarea relațiilor cu copilul lor, fie prin ignorarea nevoilor acestuia. În egală măsură părintele sufocant, care își împinge copilului la performanță, este la fel de neinspirat ca și cel absent sau care compensează absența prin daruri. Un părinte dezechilibrat emoțional va avea un copil cu dezechilibre emoționale și mai mari.

Psihologii avertizează că, în cazul copiilor care nu petrec suficient timp cu părinții și care sunt astfel neglijați, pot apărea tulburări de comportament cu manifestari specifice sindromului ATCP.

Cum se poate trata sau ameliora ATCP

Identificarea afecțiunii este primul pas. Calea de urmat se stabilește de la caz la caz, în funcție de manifestările fiecărui copil în parte. Psihoterapia copilului și psihoterapia familiei este una din cele mai bune căi. Pe de altă parte, ca de fiecare dată, prevenirea unor astfel de manifestări asociate și descrise de sindromul ATCP, este cea mai simplă abordare. Comunicarea cu copilul, deschis și liber, gestionarea cu onestitate și sinceritate a cerințelor de performanță ale părinților, încurajarea independenței copilului și menținerea sub control a dependenței față de tehnologie sunt strategii bune.

Esențială rămâne comunicare și încurajarea copilului să comunice cu părinții. Psihologii spun că aici este punctul nodal și unul din principalii factori declanșatori ai bolii.

O echipă de specialiști psihologi, împreună cu Itsy Bitsy FM, Asociația Părinților Isteți, susținuți de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție trag un semnal de alarmă și lansează un apel pentru informarea părinților cu privire la fenomenul care afectează din ce în ce mai mult copiii: sindromul ATC.

În cadrul acestei inițiative, va fi deschis un canal de comunicare unde echipa de specialiști psihologi vor răspunde tuturor părinților sau persoanelor interesate care au întrebări sau doresc să se informeze cu privire la acest fenoment.

Adresa la care cei interesați pot transmite întrebări sau pot afla mai multe sunt: www.sindromatcp.ro și Facebook.com/Stop ATCP.


Pentru că ne dorim să îți oferim materiale și experiențe care să îți îmbogătească viața de părinte, am creat un scurt chestionar care să ne ajute în acest sens. Completarea lui poate dura până la 8 minute. Și pentru că apreciem fiecare minut pe care ni-l acorzi, punem la bătaie 30 de cărți de parenting. La sfârșitul chestionarului lasă-ne adresa ta pentru a te înscrie automat în tombolă!

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()