„Termină tot din farfurie!”

Ruxandra Rusan
obiceiuri-alimentare-sanatoase-totul-despre-mame

Despre obiceiuri alimentare sănătoase și metehnele care pot distorsiona relatia unui copil cu mâncarea

Mai toți părinții s-au lovit de perioade în care copilul refuză să mănânce sau pur și simplu pare că NU mănâncă destul. Cum să evităm greșelile cele mai grave în construirea obiceiurilor de alimentație ale copiilor ne spune dr. Oana Niculae, medic specialist psihiatrie pediatrică. Munca Oanei ajută nu doar copiii, ci și părinții care au nevoie de consiliere, în cadrul organizației Salvați Copiii.

Îți recomandăm și ”Copilul meu nu mănâncă!”, cartea celebrului pediatru Carlos Gonzalez. Detalii AICI.

TOTUL DESPRE MAME: Încep cu o întrebare aparent absurdă, dar cred că toți părinții doresc să știe răspunsul. Pot copiii sănătoși să moară de foame cu mâncare în față?

Oana Niculae: Apetitul alimentar al copiilor și selectivitatea privind alimentele sunt o preocupare constantă a părinților. Când vorbim de copii, preșcolari mai ales, este important pentru părinți să știe că relația cu mâncarea și procesul de hrănire este mult mai importantă decât calitatea aportului (în mod clar însă e nevoie să primească constituenții de bază necesari pentru creștere). Așa cum copilul învață să vorbească, să meargă, să se joace, tot la fel va învață să mănânce. Dacă pe parcursul acestui proces de învățare copilul va percepe că alimentele și procesul de hrănire („a fi cuminte la masa”) sunt „favoruri” pe care le face adulților, atunci el își va exercita dreptul să ofere aceste favoruri doar dacă va consideră că adulții „le merita”: adică dacă îi fac pe plac, sunt distractivi, nu-i pun interdicții etc. Astfel, chiar un copil sănătos fizic și fără o afecțiune intercurenta care să scadă apetitul alimentar va putea refuza mâncarea sau va fi capricios dacă adulții „nu merită”. Studiile de specialitate susțin însă că instinctul de supraviețuire va domina aceste capricii și copilul își va asigura un minim necesar.

TOTUL DESPRE MAME: De ce au copiii perioade în care fac greva foamei? Ce trebuie să facem noi, părinții, când cei mici mănâncă mai puțin decât credem noi că ar trebui să mănânce?

Oana Niculae: Deseori, copiii pot ajunge să proiecteze asupra mâncării idei nepotrivite din pricina atitudinilor persoanelor de îngrijire. Dacă adulții, pentru a determina copilul să mănânce ce și cât trebuie, îl șantajează, dacă fac din momentul mesei un teren de luptă sau de joacă, sau dacă îi condiționează activitățile și afecțiunea pe care i-o oferă în raport cu ce și cât a mâncat, atunci este foarte probabil să apăra momente în care și copilul va condiționa, restricționa sau evita ce este în controlul lui. Este important pentru părinți să înțeleagă că orice copil mănâncă ce și cât vrea el de fapt, studiile arată că, indiferent de amploarea insistențelor, a distracțiilor sau a certurilor pe care părinții le practică, copiii mănâncă maxim 5 lingurițe în plus decât ar fi mâncat oricum. Pe de altă parte sunt și situații în care copilul resimte un disconfort emoțional care poate determina scăderea apetitului; nu trebuie trecute cu vederea cauze posibile precum: boli intercurente, depresia, dificultăți de relaționare intrafamiliala, evenimente stresante de viață, schimbări impotante în viață copilului (de ex.: divorțul părinților, pierderea unui membru al familiei sau a animalului de companie, intrarea la creșă sau la grădiniță etc.).

TOTUL DESPRE MAME: Care sunt semnele, totuși, că un copil mănâncă suficient ca să fie sănătos?

Oana Niculae: Legat de sănătate, în mod clar pediatrul poate oferi reperele conforme cu curbele de dezvoltare pentru greutate și înălțime. Din punct de vedere psihologic, un copil sănătos va fi un copil vesel, cu dorință de apropiere și relaționare, cu chef de joacă și care va explora în mod activ mediul. Va face progresele așteptate în raport cu vârstă și va avea rutine potrivite privind somnul, masa și controlul sfincterian.

TOTUL DESPRE MAME: De ce trec copiii prin perioade în care refuză anumite alimente care înainte erau pe lista de favorite?

Oana Niculae: La fel că adulții, copiii își pot schimba preferințele alimentare în timp. Uneori, și din cauza insistențelor familiei pot ajunge la suprasaturare și refuză anumite alimente. Literatură de specialitate semnalează faptul că papilele gustative sunt și ele în curs de maturizare și în funcție de expunerea copilului la anumiți constituenți alimentari pot fi influențate preferințele de mai târziu. De exemplu, dacă de mic copilului i se oferă lime sau lămâie, el va ajunge să mănânce aceste fructe cu plăcere, fără a se strâmbă sau a le percepe ca fiind acre și neplăcute.

TOTUL DESPRE MAME: Ce riști dacă forțezi copilul să mănânce, dacă îl păcălești să mai ia o gură distrăgându-i atenția?

Oana Niculae: Forțarea sau păcălirea copilului să mănânce sunt cele mai perturbatoare atitudini ale părinților, deoarece în acest fel copilul va dezvolta o relație negativă cu mâncarea și procesul de hrănire sau va ajunge să nu facă nicio asociere între foame și mâncare. Studiile arată că mulți copii pot ajunge să nu își recunoască senzația de foame, fapt ce poate duce la rutine alimentare foarte nepotrivite. În primii trei ani de viață se pun bazele rutinelor alimentare din viața de adolescent și adult. Astfel, un copil forțat, pedepsit la masă sau păcălit va avea un risc mai mare să dezvolte tulburări alimentare precum aversiunea senzorială față de mâncare, mâncatul selectiv sau chiar bulimie și anorexie.

TOTUL DESPRE MAME: Țin minte și în ziua de azi imaginea supei de pui în farfurie. Îmi făcea silă. Și totuși, trebuia să o mănânc. Până la ultima picătură, până la ultima fărâmă de gălușcă și ultimul fir de pătrunjel. Nu mă ating de supă acum, când am de ales. Trebuie să le respectăm copiilor preferințele culinare? În ce măsură?

Oana Niculae: În ce privește dezvoltarea și respectarea preferințelor culinare ale copilului este important să ne amintim propria copilărie. De cele mai multe ori, copiii așa reacționează: atunci când ajung la vârstă la care au suficientă forță să se opună adultului și să facă ce vor cu corpul lor, își vor exercita acest drept. Ca regulă, părinții ar trebui să își pună întrebări legate de cum își doresc să se alimenteze copilul lor când va face singur alegeri, deoarece perioada în care ei pot exercita o influența poate acoperi primii ani din viață propriului copil, însă toți părinții își doresc copii sănătoși pentru toată viața.

TOTUL DESPRE MAME: „Termină tot din farfurie!” Acesta a fost dictonul copilăriei, și am și acum o senzație de vinovăție dacă nu pot termina un fel de mâncare. Psihologic vorbind, la ce mecanisme fine se umblă când copilul se simte obligat să mănânce tot, nu cât îi este necesar?

Oana Niculae: Obligația de a mânca tot din farfurie va determină la nivel cognitiv dezvoltarea aceleiași distorsiuni privind mâncarea și anume: nu mâncăm pentru că este o nevoie pentru a trăi, pentru a fi sănătoși și pentru că ne simțim bine când ne-am săturat, ci mâncăm pentru că vrea altcineva sau cât vrea altcineva. Copilul are dreptul să învețe să își asculte propriul corp și semnalele acestuia pentru a-și putea construi idei potrivite privind alimentația. Să ne amintim că inclusiv „poftele” din timpul sarcinii sunt semne pe care organismul le transmite când are nevoie de anumite alimente. Dacă un copil nu va învăța să își descifreze și respecte propriul corp, relația cu alimentele va fi mereu disfuncțională.

TOTUL DESPRE MAME: Masa cu un copil mofturos nu e prea plăcută pentru nimeni. Cum ar trebui să trecem peste toane, ce să îi spunem, cum să nu ne enervăm când nimic nu pare să îi fie pe plac?

Oana Niculae: Atunci când ajungem în aceste situații, este clar că mai deja am făcut ceva pași nepotriviți. Să ne amintim că este mai importantă construirea unei relații pozitive cu mâncarea. Astfel este important să identificăm ce înseamnă de fapt „mofturile” copilului. Răspunsul ar putea fi: poate că necesarul copilului a fost atins, poate că fizic burtica este plină (să ne amintim că stomacul copilului este aproximativ cât mânuța lui), poate că patternul copilului privind aportul alimentar este diferit de așteptările părintelui (majoritatea copiilor nu au un aport împărțit echilibrat pe durata zilei, sunt copii care mănâncă mai mult, mai caloric și mai des dimineața, alții după-amiază), poate că preferințele sau „poftele” copilului sunt diferite de felul de mâncare oferit de părinte la o anumită masă etc.

TOTUL DESPRE MAME: Cum poți reduce senzația de frustrare a mamei care, după ce a gătit ore în șir, se trezește cu o grimasă de silă din partea copilului?

Oana Niculae: În primul rând, nicio mamă nu ar trebui să petreacă ore în șir gătind. Timpul este mult prea prețios pentru a-l petrece majoritar așa. În special când gătitul ore în șir fură din timpul pe care mama l-ar putea petrece cu persoanele dragi, involuntar, vor apărea așteptări foarte mari legate de rezultat (pe principiul că „măcar să merite!”). În jurul vârstei de 2 ani deja copilul poate verbaliza opțiuni privind ce ar dori să mănânce, de aceea este util că părinții să încurajeze această abilitate a copilului oferindu-i să aleagă dintre două feluri de mâncare și respectându-i alegerea, sau oferindu-i că dintre două feluri de mâncare să aleagă pe care o vrea la masă de prânz și pe care la cea de seară. Pe de altă parte, grimasele copilului privind gustul, aspectul sau mirosul unui fel de mâncare nu au nicio legătură cu aprecierea sau deprecierea efortului mamei de a găti, ci cu preferințele unice ale fiecărei persoane în general sau într-o zi anume.

TOTUL DESPRE MAME: Oana, pe post de concluzie, putem face o recapitulare a celor mai nesănătoase principii de abordare a hrănirii cu care putem intoxica un copil?

Oana Niculae: Cele mai nepotrivite atitudini și mesaje legate de alimentarea copilului sunt: forțarea (deschiderea guriței cu forță, sau insistență chiar dacă copilul are reflex de vărsătură), presiunea de a mânca o anumită cantitate sau anumite alimente („termina tot din farfurie”), transformarea mesei în teren de luptă („vei mânca pentru că spun eu și eu știu cel mai bine ce ai nevoie să crești mare”), păcălirea copilului sau transformarea mesei în teren de joacă („vine avionul cu mâncare”), condiționarea fericirii adultului de mâncare („mai ia o linguriță să fie și mami fericita”) sau condiționarea primirii afecțiunii în funcție de cât a mâncat copilul („te pup de o sută de ori dacă papi tot”, sau „te iubesc mai mult dacă mai mânaci 5 lingurițe”).

TOTUL DESPRE MAME: Dar cele mai sănătoase principii?

Oana Niculae: Cea mai sănătoasă abordare privind alimentația copilului respectă câteva principii simple: identificați momentele când îi este foame și oferiți-i copilului atunci mâncare, identificați care este cantitatea de mâncare pe care o dorește în mod repetat și nu forțați depășirea acesteia, identificați care este nevoia de alimentare a fiecărui copil: mai mult dimineața sau mai mult seara, identificați preferințele copilului și respectați-i alegerile, identificați ce alimente nu-i plac copilului și evitați-le o perioadă (dacă copilul refuză în mod repetat un aliment oferit de 7-8 ori în zile diferite și nu consecutive puteți spune că acel aliment nu îi place), evitați transformarea mesei în teren de luptă sau de joacă, transformați masa într-un moment necesar, plăcut, relaxat și de apropiere.

 

Copilul meu NU mănâncă!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa