Ce este bronşiolita, boala provocată de virusul sincitial respirator. Ce trebuie să știi despre ea

TOTUL DESPRE MAME
copil care tusește din cauza bronșiolitei
Brionșiolita poate duce la probleme grave de respirație/ Shutterstock

Odată cu anotimpul rece, auzim din ce în ce mai des cuvântul „bronșiolită”. Ce este bronșiolita și cât de tare trebuie să ne sperie? Ei bine, bronşiolita este o boală comună a căilor respiratorii, cu caracter sezonier, cauzată de o infecţie care afectează bronhiile mici, numite şi bronșiole – căile de transport al aerului în plămâni. Când acestea se inflamează, se umplu cu mucus, îngreunând respiraţia.

Bronşiolita este cauzată, de regulă, de o infecţie virală, cel mai adesea cu virusul sincitial respirator (VSR). Infecţiile cu VSR sunt responsabile pentru mai mult de jumătate din cazurile de bronşiolită şi sunt cele mai răspândite iarna şi la începutul primăverii. Alţi viruşi asociaţi cu bronşiolita sunt rinovirusul, virusul gripal şi metapneumovirusul uman (hMPV).

Ce categorii sunt mai expuse la îmbolnăvirea cu bronșiolită

Cel mai adesea bronșiolita afectează bebeluşii şi copiii mici, deoarece căile lor respiratorii sunt mici și se pot bloca mai uşor decât ale copiilor mai mari sau ale adulţilor. De obicei, apare în primii doi ani de viaţă, vârsta cea mai frecventă la care apare fiind între trei şi șase luni.

Apare mai frecvent la băieţi, la copiii care nu au fost alăptaţi şi la cei care trăiesc în aglomeraţie. Dacă merge la creşă sau este expus la fum de ţigară, un copil are mai multe șanse să facă bronşiolită. Deşi adesea este o boală uşoară, unii copii pot face o formă mai gravă, care necesită spitalizare. Situaţiile care măresc riscul apariţiei bronşiolitei severe includ:

  • naştere prematură;
  • dacă micuţul a suferit de boli cardiace cronice în trecut;
  • dacă plămânii şi sistemul imunitar au slăbit din cauza bolilor sau a medicamentelor.

Copiii care au avut bronşiolită sunt expuşi unui risc mai ridicat de a face astm ulterior în viaţă, însă nu este clar dacă boala este cea care cauzează sau declanşează astmul, sau dacă micuţii care fac până la urmă astm sunt pur şi simplu mai predispuşi la bronşiolită atunci când sunt sugari. Actualmente, specialiştii caută să clarifice relaţia dintre bronşiolită şi apariţia ulterioară a astmului

Ce simptome are bronșiolita

Primele simptome ale bronşiolitei sunt de obicei aceleaşi cu ale unei răceli obişnuite:

Aceste simptome durează maxim două zile şi sunt urmate de agravarea tusei şi apariţia respiraţiei şuierătoare. Uneori se dezvoltă dificultăţi respiratorii mai severe, marcate prin:

  • respiraţie rapidă, superficială;
  • puls accelerat;
  • retragerea gâtului şi a pieptului la fiecare respiraţie (retracţie);
  • umflarea nărilor;
  • iritabilitate, dificultatea de a dormi şi semne de oboseală sau letargie

Simptomele în cazurile grave

Copilul poate avea şi un apetit scăzut şi este posibil să vomite după ce tuşeşte. Mai rar, bebeluşii, mai ales cei născuţi prematur, pot avea episoade scurte în care li se opreşte respiraţia (apnee) înainte de a avea alte simptome.

În cazurile grave, simptomele se pot înrăutăţi rapid. Un copil cu bronşiolită severă poate obosi din cauza efortului pe care îl face pentru a respira şi poate avea o circulaţie slabă a aerului către şi în afara plămânilor, din cauza obturării bronșiolelor. Pielea bebeluşului se poate albăstri (situaţie numită cianoză), amănunt observabil mai ales pe buze şi unghii. Este posibilă inclusiv deshidratarea copilului din cauza efortului pe care îl face pentru a respira, a vomei şi a cantităţii mai mici ingerate în timpul alăptatului.

Cum se transmite bronşiolita?

Infecţiile care cauzează bronşiolita sunt contagioase. Germenii se pot răspândi în picăturile mici de fluid eliminate de persoana infectată pe nas şi pe gură, acestea ajungând în aer prin strănut, tuse sau râs, şi, ulterior, pe haine sau jucării.

Copiii din creşe şi grădiniţe sunt mai predispuși să contracteze o infecţie ce poate duce la bronşiolită, deoarece vin în contact cu mulţi alţi copii mici.

Prevenirea bronşiolitei

Cea mai bună metodă de a preveni răspândirea viruşilor care pot cauza bronşiolită este spălarea frecventă a mâinilor.

Izolarea copiilor care sunt răciţi sau tuşesc ar putea ajuta prevenirea îmbolnăvirii copiilor sănătoşi.

Bebeluşii care sunt expuşi la fum de ţigară au un risc mai mare de a dezvolta forme mai severe de bronşiolită decât cei din casele în care nu se fumează. Prin urmare, este important să eviţi expunerea copiilor la fumul de ţigară.

Deşi încă nu a fost inventat un vaccin pentru bronşiolită, se pot administra medicamente pentru a uşura gravitatea bolii.

Incubaţia virusului sincitial respirator

Perioada de incubaţie (cuprinsă între momentul infectării şi apariţia simptomelor) variază de la câteva zile la o săptămână, în funcţie de infecţia care cauzează bronşiolita.

Cât durează simptomele bronșiolitei

Cazurile de bronşiolită durează de obicei circa 12 zile, dar copiii care dezvoltă forme grave ale bolii pot tuşi săptămâni la rând. Boala, în general, ajunge la apogeu în a doua sau în a treia zi după ce copilul începe să tuşească şi să aibă dificultăţi de respiraţie, iar apoi cedează treptat.

Ce tratament îți poate prescrie medicul

Din fericire, majoritatea cazurilor de bronşiolită sunt uşoare şi nu necesită un anume tratament. Antibioticele nu sunt necesare, deoarece bronşiolita este cauzată de o infecţie virală, iar antibioticele sunt eficiente numai în cazul infecţiilor bacteriene. Uneori pot fi administrate medicamente pentru a elibera căile respiratorii ale copilului.

Sugarii care au dificultăţi de respiraţie, sunt deshidrataţi sau par extenuaţi ar trebui consultaţi urgent de un medic. Cei care suferă de o formă moderată sau severă a bolii pot avea nevoie de spitalizare, supraveghere atentă şi să li se administreze fluide şi oxigen. Rareori, în cazurile foarte grave, unii bebeluşi pot fi conectaţi la aparate de susţinere a respiraţiei, pentru a-i ajuta să respire până când încep să se simtă mai bine.

Tratamentul la domiciliu

Cel mai bun tratament pentru majoritatea copiilor este să li se acorde timp pentru a-şi reveni, să se odihnească şi să bea multe lichide. Poate fi, însă, foarte dificil să te asiguri că micuţul tău bea suficiente lichide, întrucât bebeluşii cu bronşiolită nu au întotdeauna chef să bea. Ar trebui să-i dai copilului lichide în cantităţi mici şi mai frecvente decât de obicei.

Aerul din locuinţă, mai ales în timpul iernii, poate usca tractul respirator şi poate face ca mucusul să fie mai lipicios. Unii părinţi folosesc un vaporizator sau un umidificator în camera copilului, pentru a-l ajuta să elimine mucusul din căile respiratorii şi a le descongestiona, dar şi pentru a-i uşura tusea. Dacă foloseşti un astfel de aparat, ţine minte să îl cureţi zilnic cu soluţie specială, pentru a evita formarea mucegaiului. Evită apa fierbinte şi umidificatoarele cu aburi, care pot fi periculoase şi nu este exclus să provoace opărire.

Pentru a scăpa de congestia nazală, încearcă să foloseşti o pompă de nas cu care să-i picuri copilului soluţie salină (apă sărată) în nas. Acest lucru poate fi deosebit de util înainte de masă şi de culcare. Uneori poate ajuta la uşurarea respiraţiei să ţii copilul în poziţie uşor ridicată. Dă-i medicamente cu ibuprofen pentru a-i reduce febra şi a-l ajuta să se simtă mai bine.

Când să chemi medicul?

Trebuie să apelezi la doctor în cazul în care copilul:

  • are respiraţie accelerată, mai ales dacă este însoţită de retracţii;
  • este deshidratat din cauza apetitului scăzut sau a vomei;
  • este mai somnoros decât de obicei;
  • are febră mare;
  • tușește din ce în ce mai rău;
  • pare extenuat sau letargic.

Cere imediat sfatul medicului dacă micuţul respiră şi tuşeşte greu, dacă retracţiile se înrăutăţesc sau dacă are buzele ori unghiile vinete.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa