Constipaţia la copii. Cauze și soluții

Dacă citiţi acest articol, înseamnă că v-aţi lovit şi voi de această problemă: copilul vostru este constipat şi nu merge prea des la baie. Sau, în cazurile mai delicate, când se apropie momentul zero, cel mic este stresat, îngrijorat şi iritat. Atenţie, constipaţia nu este definită prin numărul de scaune, ci prin eliminarea rară şi cu dificultate a materiilor fecale. Un copil constipat are scaune tari, defecaţia se produce cu dureri, iar unele cazuri poate fi însoţită de sângerări. Constipaţia poate avea la bază o alimentaţie necorespunzătoare sau cauze psihologice. Sau, uneori, cauzele alimentare pot conduce la constipaţie cronică, iar aceasta îl poate face pe cel mic să asocieze sentimente şi senzaţii neplăcute cu actul defecării, producând în final ceea ce numim constipaţie psihogenă.

Când avem de-a face cu o astfel de situaţie, primul pas este să schimbăm obiceiurile alimentare ale copilului, printre care se numără consumul redus de lichide, o dietă din care lipsesc fructele şi legumele proaspete, consumul excesiv de lactate sau dulciuri, mese mult prea bogate în proteine şi totodată sărace în fibre. În felul acesta ne vom asigura că vom elimina o bună parte din disconforul asociat eliminării scaunului.

Care sunt situaţiile în care copiii evită să meargă la toaletă şi ce este de făcut?

“Trebuie să stai pe oliţă”
Deşi specialiştii insistă asupra faptului că abia după vârsta de doi ani are loc conştientizarea controlului sfincterian, încă se mai practică punerea copilului pe oliţă începând cu varsta de şase luni. Deşi se pot obţine rezultate, în sensul că cel mic va face într-adevăr caca la oliţă, el nu va conştientiza cu adevărat decât mult mai târziu ceea ce i se întâmplă. Dacă acestei practici i se vor adăuga blamări pentru fiecare insucces, copilul poate intra într-un blocaj psihologic, refuzând să mai facă caca, chiar şi în scutec.

Ce poţi face:
Dr. Speranţa Farca, psihanalist specializat în relaţia mamă-copil, în articolul “Caca la oliţă abia după ce ne-am jucat destul”  insistă asupra autocontrolului natural pe care îl au copiii: „Sfincterele copilului îi aparţin şi de aceea, ca părinţi, putem să ne preocupăm mai puţin de dresatul cu oliţa şi mai mult de jocurile care pregătesc un control natural. Mămicile ar putea să aibă mai multă încredere în copil, în ele însele şi mai puţin în comunitatea celor din jur care consideră precocitatea intelectuală a copilului în funcţie de vârsta la care face la oliţă.”

Amintiri „dureroase
În urma unor scaune mai tari şi dureroase, copilul poate rămâne cu frica de a merge la toaletă, temându-se că îl va durea din nou. Aceasta se întâmplă mai ales în cazul copiilor mici, care nu pot vorbi sau al căror vocabular este limitat, astfel încât nu pot exprima clar ceea ce simt. Copilul îşi va inhiba mişcările anusului de eliminare a fecalelor, abţinându-se şi conducând astfel la acumularea unei cantităţi mari reziduale în intestin şi care va fi eliminată de asemenea cu dificultate, dând naștere unui cerc vicios.

Ce poţi face:
Așa cum spuneam mai sus, încearcă să elimini pentru început cauzele fiziologice ale constipatiei, adaptând dieta copilului şi cerând sfatul medicului. La nevoie, poţi introduce un supozitor cu glicerină (numai la sfatul medicului pediatru) sau îl poţi pune pe cel mic cu funduleţul într-o cădiţă cu apă caldă, liniştindu-l şi lăsându-l să facă caca acolo. Asigură-l de fiecare dată că eşti lângă el, explică-i de ce doare şi că nu se întâmplă nimic grav. Stabileşte un program zilnic de mers la toaletă, astfel încât copilul să elimine materiile fecale în fiecare zi.

“Mi-e ruşine”
La vârste mici, copiii nu au încă un limbaj emoţional bine definit. Nu ştiu să exprime ceea ce simt şi deseori înţeleg greşit cuvintele „complicate” ale adulţilor. Sunt situaţii în care cel mic spune „în gura mare” că vrea să facă caca, se scapă pe el sau povesteşte despre cum a fost ultima dată când a mers la toaletă. Dacă reacţia adulţilor este una de blamare – „Nu vorbi despre asta, taci, este ruşinos” – copilul va înţelege că tot ceea ce ţine de „caca” este ruşinos. De acum încolo, copilul se va abţine să meargă la baie, de teamă ruşinii, având sentimentul că face ceva greşit.

Ce poţi face:
Se prea poate că acesta situaţie să fi fost generată de alte persoane din anturajul copilului (bunici, educatori,) însă este de datoria ta să o îndrepţi. Vorbeşte cu copilul despre faptul că toată lumea face caca, dă-i exemple cu animăluţe sau din desene animate. Luaţi-vă la revedere de la caca atunci când trageţi apa. Modelaţi „caca” din plastilină, desenaţi „scheme” simple şi amuzante, pe înţelesul celui mic: un copil vesel a mâncat o prăjitură, aceasta ajunge în burtică, se transformă în caca iar apoi trebuie eliminată la toaletă să se întâlnească cu alte prăjiturici care s-au transformat și ele, la rândul lor, în caca. Explică-i că doar aşa va creşte mare şi sănătos. Laudă-l ori de câte ori are un succes şi oferă-i timp să se obişnuiască cu ideea că ceva al lui, din propriul lui corp, trebuie să iasă afară şi să plece.

“E mai interesant să mă joc”
Pentru cei mici joaca este cel mai important lucru. Jucându-se, ei trăiesc experienţe minunate, uitând însă uneori de somn, de foame sau… de caca. Chiar dacă vor fi întrebaţi dacă au mers la toaletă în ziua respectivă s-ar putea să nu îşi amintească exact şi să răspundă da. La vârste mici, când educaţia controlului sfincterului este la început, copiii nu acordă importanţă momentului toaletei. Iar dacă se întâmplă câteva zile la rând, se pot constipa.

Ce poţi face:
Stabileşte un ritual de mers la toaletă după micul dejun sau înainte de băiţa de seară. Jucăria preferată sau cântecele tale îi pot ţine de urât, pentru că de cele mai multe ori aceşti copii se plictisesc stând pe toaletă, având tendinţa să renunţe repede.

Schimbări ale mediului
Mulţi copii nu pot folosi o toaletă străină: la grădiniţă sau şcoală, în excursii, în locuri publice etc.

Ce poţi face:
Adaptează programul de mers la toaletă sau începe unul dacă nu ai făcut-o până acum astfel încât copilul să meargă la baie acasă. Cu timpul, organismul se va obişnui cu ora respectivă. Pentru cazurile când sunteţi plecaţi de acasă câteva zile la rând, nu uita să pui în bagaj oliţa sau colacul reductor împreună cu orice alt lucru familiar şi care îl poate ajuta. Asigură-l că nu îl vede nimeni străin, că este curat etc, dând la o parte orice lucru care îl poate inhiba. Şi în nici un caz nu îl obliga să facă: este vorba de burtica lui şi doar el deţine controlul. Cu timpul, va învăţa cum să procedeze în astfel de situaţii.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație