Copii murdari, copii fericiți!

TOTUL DESPRE MAME

Să fim sinceri: cei mai mulți dintre copii adoră să se murdărească, să se joace în noroi, să își pună nisip în cap, să calce desculți în băltoace, să fie „ca niște purcei”, spre disperarea părinților. Este murdăria cu adevărat periculoasă pentru cei mici sau este mai degrabă un motiv de îngrijorare pentru părinții hiperprotectivi? Simona, mama a doi copii „purcei”, ne vorbește despre avantajele pe care le are jocul liber în pământ, noroi și alte medii în care cei mici se murdăresc din cap până în picioare.

Călin, un pui de om de aproape cinci ani, jumulește în solar toată menta abia răsărită și pusă de mine în niște ghivece lungi. O adună cu tot cu rădăcinile firave și mi-o aduce cu un miorlăit de pisicuță ca să i-o pun și lui într-o limonadă. Hainele îi sunt pline de noroi proaspăt, încălțămintea îi este jilavă. Are pamânt și-n cap! Evident, miroase puțin și-a bălegar, pentru că pământul tocmai ce fusese „îmbogățit” pentru cultura de roșii de anul acesta. Îmi explică, cu amănunte, cum a plantat niște flori în locul mentei.

În acest timp, fratele lui mai mic ia un pui de găină de două săptămâni dintr-o cutie de carton din curte și-l duce, în fugă, la groapa de nisip, unde-i pleznește o lopețică în cap, îl amețește și-l zidește într-un castel. În vârf așază legitimația de serviciu a lui tati, pe care, evident, o căutăm de aproape o săptămână. Cu mâinile pline de nisip, se freacă apoi la un ochi.

Nu este o scenă de film. Aceste lucruri se petrec la opt dimineața, într-o gospodărie în care s-a decis cu majoritate de voturi (deh, nu știu dacă bebelușul, băiatul meu cel mic, chiar a înțeles că participă la un proces de vot liber exprimat) – ca și regula casei – să nu ne mai crizăm în fața murdăriei și a posibililor balauri întruchipați în germeni, bacterii, microbi, paraziți sau virusuri fel de fel. Pe vremuri, când locuiam la bloc și nu gustasem încă din frumusețea vieții liniștite de la țară, nici nu ieșeam bine din parc că și dezinfectam mâinile copilului pentru că atinsese leagănele de la locul de joacă, ca o adevărată mamă hiperprotectivă! Nici vorbă ca cei mici să aibă voie să pună mâna pe vreun câine, posibil purtător de boli știute și neștiute.

Acum lucrurile s-au schimbat: băieții cresc singuri doi iepuri, vreo zece bobocei și două rațe, cu toate responsabilitățile de rigoare. Și-un câine, da. Jucându-se, au voie să atingă aproape orice prin curte și să-și murdărească hăinuțele, așa cum poftesc. Noi, părinții, am decis să privim partea plină a paharului, să nu ne gândim la drobul de sare și să ținem cont de beneficiile murdăriei. Pentru că, ei bine, murdăria are și beneficii!

Iată care sunt beneficiile murdăriei:

Întărirea sistemului imunitar. Cred în povestea accea că sistemul imunitar, asemenea mușchilor noștri, trebuie lucrat prin exerciții. Pentru a recunoaște germenii, trebuie ca acesta să-i cunoască pe câți mai mulți dintre inamici. Îmi imaginez că se creează astfel o arhivă, în care totul este instalat. Când vine timpul pentru o luptă, sistemul imunitar va fi pregătit pentru că știe inamicul. Așadar expunerea la diferite microorganisme și a altor factori de mediu duce la rezistență imunitară! În traducere, copilul nostru va fi mai puțin sensibil la boli mai tarziu in viață și va avea mai puține alergii (sau deloc). Concluzie: sistemul imunitar se întărește prin murdărie.

Stimularea dezvoltării fizice. Deseori mi se spune despre Călin că este mai mare în raport cu vârsta pe care o are. O pun pe seama libertății de mișcare: aleargă toată ziua, fericit că se joacă afară. Nu-i reproșez niciodată că și-a murdărit bluza cea nouă sau poate chiar și-a rupt cei mai frumoși pantaloni în încercarea de a se cățăra în nuc. Mă bucură tare faptul că, deocamdată, nici el n-ar da aceste dezlănțuiri de copil ghiduș pe cea mai faină consolă cu jocuri sau un episod de desene cu Mickey Mouse. Pur și simplu, distracția afară nu are concurență! (Nu are concurență nici în ceea ce privește cantitatea de rufe murdare rezultate).

Dezvoltare mentală accelerată. Aș vrea să stimulez cât mai mult abilitățile de explorare ale copiilor mei. Lăsându-i să exploreze singuri mediul înconjurător, îi văd cum se maturizează, cum descoperă singuri reguli de funcționare ale lumii în care trăim. Psihologii spun că învățatea prin experiență proprie la vârste mici va forma un om cu abilități sociale deosebite, copilul activ de astăzi devenind adultul creativ și plin de viață de mâine. Mai mult, pentru că tot a venit vorba de cățel și de boboci de rață, există o bogată literatură de specialitate care susține beneficiile jocului cu un animal de companie, copilul căpătând ceva mai multă încredere în sine.

Amintiri de neuitat. Când am decis să las murdăria să facă parte din jocul liber al copiilor, m-am gandit că ar fi mai bine ca ei să-și amintească frânturi de viață rupte parcă din Humuleștiul lui Creangă în locul șervețelelor dezinfectante sau ale hainelor curate frumos aranjate în dulap.

Jos curățenia și frica nejustificată de infecții, sus cu murdăria și aventurile minunate!

P.S. Să nu credeți despre noi, totuși, că am desființat băile din casă. Avem în continuare reguli de igienă, dar acestea nu ne împiedică să ne distrăm cât e ziua de lungă!

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa