Infecția urinară la bebeluși și copii. Cum o recunoști și cum se tratează

Din prima zi de viaţă a micuţului tău ai nevoie să ştii ce afecţiuni renale îl pot ameninţa şi ce ai de făcut pentru prevenirea lor. Detalii în articol!

Ramona Dinescu
infecția urinară la bebeluși
Infecția urinară la bebeluși poate fi depistată de mamă urmărind câteva simptome specifice.

Infecția urinară la bebeluși și copii se poate recunoaște după unul dintre cele mai semnificative simptome, senzația de arsură combinată cu usturime în timpul urinării.

Conform Institutului Național de Sănătate din SUA, citat de everydayhealth.com, infecțiile tractului urinar aduc anual la medic peste un milion de copii numai în America. O infecție a tractului urinar apare atunci când o bacterie afectează rinichii, vezica, uretra sau o altă parte a tractului urinar al copilului.

Bacteria care duce la instalarea infecției tractului urinar se poate dezvolta în sistemul digestiv, vagin sau în jurul uretrei și în mod normal nu cauzează probleme în aceste locuri, susține Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatru. Însă dacă această bacterie ajunge în uretră, poate călători către vezica urinară, rinichi sau alte părți ale tractului urinar. O infecție a vezicii urinare reprezintă un tip de infecție urinară care afectează acest organ dar care nu se răspândește spre rinichi.

Bacteria responsabilă de infecție urinară poate fi eliminată din tractul urinar înainte de a cauza o infecție. Cu toate acestea, persoanele predispuse la astfel de afecțiuni pot face foarte repede o infecție urinară. Fetele, de exemplu, sunt mult mai predispuse infecțiilor urinare decât băieții.

Infecția urinară la bebeluși și copii

Infecţiile Tractului Urinar (ITU)- cum apar

În mod normal, urina este sterilă (nu conţine „microbi”). Infecţiile tractului urinar apar, în majoritatea lor, prin pătrunderea germenilor prin orificiul extern al uretrei şi migrarea lor în vezică unde se multiplică şi duc la inflamaţia acesteia (cistită). 

ITU sunt de 10 ori mai frecvente la fetiţe decât la băieţei, datorită unor condiţii favorizante: fetele au uretra mai scurtă şi mult mai uşor „abordabilă” pentru germenii rezidenţi în jurul orificiului anal: 80% dintre infecţiile urinare se produc cu Escherichia Coli, o bacterie care trăieşte în intestinul gros, parte a florei normale.

În unele cazuri, ITU repetate sau cu debut la vârstă foarte fragedă semnalează alterări ale structurii aparatului urinar.

Semnele infecției urinare la bebeluși și copii

Când germenii ajunşi în vezica urinară încep să se multiplice, intruşii sunt imediat reperaţi şi începe  mobilizarea mijloacelor specifice de luptă. Mucoasa care căptuşeşte aparatul urinar (uretră, vezică, uretere, rinichi) va constitui „câmpul de bătălie”: ea se va inflama asemenea mucoasei nazale la guturai.

Urina se modifică (culoare, miros, aspect), lucru pe care cu greu îl poţi sesiza într-un scutec. Când ceva începe să nu mai funcţioneze normal, mama trebuie să fie foarte atentă pentru detectarea semnelor de boală renală. Dacă copilul face febră şi examenul medical nu evidenţiază o cauză directă, certă, în pachetul de investigaţii care trebuie făcut, obligatoriu se includ şi testele de depistare a infecţiei urinare.

Copilul tău are nevoie de un control medical dacă observi:

  • Urină roşie
  • Urină tulbure
  • Urină eliminată cu dificultate
  • Urină de culoare neobişnuită
  • Usturime la micţiune

Tratamentul infecției urinare la bebeluși și copii este stabilit şi condus numai de medicul pediatru!

Dacă recurgi la antibiotice luate după ureche, faci o greşeală imensă, pentru că n-ai de unde să ştii care este germenele infectant. În plus, nu ştii care sunt dozele pentru copil (mult diferite de ale adultului). Te-ai gândit că antibioticul neadecvat întăreşte germenii, îi face mai rezistenţi la tratament? Ai idee de reacţiile adverse ale medicamentului?

Ce anomalii ale tractului urinar se asociază frecvent cu infecția urinară la bebeluși și copii?

Majoritatea copiilor cu ITU au o structură normală a aparatului urinar. Există însă şi copiii cu anomalii care împiedică o curgere normală a urinei. Stagnând, ea se transformă într-un mediu propice infecţiilor.

Reflux vezico-ureteral În mod normal, urina are o curgere unidirecţională, dinspre rinichi spre exterior. În timpul micţiunii, muşchiul detrusor (din structura peretelui vezicii urinare) se contractă, concomitent cu relaxarea sfincterului intern („robinetul” de la baza uretrei). Presiunea intravezicală creşte şi obligă urina să iasă prin uretră la exterior. La vărsarea ureterelor în vezică există nişte „supape” ce împiedică urina să se întoarcă în rinichi în timpul actului micţional. Copilul cu reflux vezico-ureteral are „supapele” defecte şi urina se duce înapoi spre rinichi, favorizând propagarea infecţiei.

Obstrucţiile urinare apar la nivelul tractului urinar. Cauzele sunt multiple, incluzând şi „înţepenirea” unui calcul renal („piatră la rinichi”).

Cum se manifestă o infecție urinară?

Cel mai des întâlnit simptom a infecției tractului urinar este dat de senzația de arsură sau usturime ce apare în timp ce copilul urinează. Apoi, durerea în zona de jos a abdomenului unde este amplasată vezica urinară, urinările frecvente (copilul simte că trebuie să meargă la toaletă și de fapt urinează foarte puțin) și necesitatea acestora (copilul simte că trebuie să urineze urgent). Dr. Pecec mai subliniază că atunci când este vorba de o infecție urinară mai severă, copilul poate face și febră, însă cele mai multe cazuri nu sunt asociate cu temperatură mare.

Alte semne ale unei infecții urinare mai sunt:

  • Urina urât mirositoare
  • Urina care are aspect lăptos, este tulbure sau de culoare roșiatică
  • Stare de oboseală
  • Frisoane însoțite sau nu de febră

Simptomele infecției tractului urinar sunt mai greu de recunoscut la copii decât la adulți. Uneori copiii nu prezintă simptomele clasice ale unei infecții urinare sau nu sunt capabili să le explice părinților lor. Dacă copilul tău prezintă unul din următoarele semne ale unei posibile infecții urinare, ar trebui să ceri cât mai repede sfatul unui medic pediatru:

  • Copilul are o stare iritabilă
  • Mănâncă și are un apetit neregulat
  • Febră inexplicabilă și persistentă.
  • Incontinență urinară (face pipi pe el sau în pat deși a renunțat de multă vreme la acest obicei)
  • Diaree
  • Un nivel scăzut de energie ce persistă sau pur și simplu nu se simte bine.

Cum se tratează o infecție urinară?

Testele necesare diagnosticării unei infecții urinare vor include o examinare fizică și o analiză de urină. Este importantă analiza urinei pentru a depista prezența unei bacterii. Tratamentul unei infecții urinare diagnosticate se face cu antibiotice pentru a elimina bacteria responsabilă.

Ca în orice alt caz, este foarte important ca cel mic să urmeze tratamentul în întregime, chiar dacă simptomele se ameliorează după numai câteva zile. La finalul tratamentul probabil se vor face alte teste pentru a se stabili dacă bacteria a dispărut și dacă nu cumva există unele anomalii ale tractului urinar precum un mic blocaj ce ar putea fi responsabil de viitoare infecții repetate.

Ca și modalități de prevenție poți să-ți încurajezi copilul să bea cât mai multă apă și să-l sfătuiești să meargă la toaletă ori de câte ori simte nevoia, să nu amâne de dragul jocul în care este implicat. De asemenea, cei mici ar trebui să poarte doar chiloței de bumbac, iar fetițele au nevoie să fie învățate de mici regulile de igienă intimă precum faptul că trebuie să se șteargă mereu din față către spate pentru a preveni răspândirea bacteriilor.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa