Cum știi că ai un copil stresat? Simptome și soluții

copil stresat

Un copil stresat este un copil nefericit. Mihaela Berechet, instructor de parenting, ne oferă câteva soluții pentru a scăpa de această problemă.

Hormonul stresului (cortizolul) ne poate ajuta pe termen scurt, întrucât ne poate furniza energie și ne poate da puterea să ne concentrăm pentru perioade mai mici de timp, dar expunerea constantă la stres, de-a lungul anilor, poate duce organismul unei persoane în incapacitatea de a se reechilibra.

Dacă vrei să afli care sunt sursele de stres pentru cel mic, te invităm să citești: Cele mai mari surse de stres pentru copilul tău, încă de la naștere.

Comportamente unui copil stresat:

– Agresivitate
– Încăpățânare
– Regresie
– Lipsa dorinței de cooperare
– Nu mai vrea să meargă la grădiniță sau la școală
– Dificultate în a se concentra
– Dezvoltare de frici
– Văicăreală
– Nivel imunitar scăzut (somatizare)

Ca părinte, nu ai cum să nu bagi de seamă că ceva este în neregulă cu copilul tău. Mihaela Berechet, Instructor Aware Parenting, certificată de Aware Parenting Institute din California, USA și Instructor Parenting Adlerian în formare, ne oferă în continuare un ghid cu privire la managementul situațiilor stresante pentru un copil.

Supradoza de cortizol a fost asociată cu foarte multe probleme de sănătate de la bolile cardiace, hipertensiunea arterială, accidentele vascular cerebrale, sistemul imunitar slăbit, Alzheimer, Parkinson și până la inhibarea creșterii la copii, diabet sau tulburări de somn.

De multe ori glumim cu privire la o răceală banală de care copiii se vindecă în 2-3 zile, însă pentru părinte se poate prelungi la câteva săptămâni. Acest lucru se întâmplă tocmai datorită faptului că organismul adultului nu mai are capacitatea de a se autoregla atât de repede.

Pe masură ce înaintăm în vârstă, creierul își pierde încet abilitatea de a regla nivelul hormonilor. Prin urmare, dacă suntem în permanență stresați sau anxioși, avem tendința de a produce mai mult cortizol, iar senzorul de alarmă din organism nu se mai declanșează atât de repede ca în tinerețe.

Când e bun stresul și când nu

Stresul este neutru, ceea ce îl face să fie benefic sau distructiv este percepția personală asupra unui eveniment. Dacă persoana percepe ceva ca pe o amenințare, atunci tipul de stres generat este unul negativ, însă dacă percepe mai degrabă ca pe o provocare, ca pe o problemă pe care știe că o poate rezolva, atunci stresul generat poate fi benefic. Așadar, reacția persoanei la stimuli determina polaritatea. Aceste percepții asupra evenimentelor se dezvoltă în timp, în baza experiențelor de viață și a modului în care expunerea la anumite situații ne-a influențat.

Stresul este pozitiv atunci când o persoană se simte stimulată și capabilă să gestioneze o anume situație. Acest răspuns pozitiv pregătește organismul pentru acțiune și activează sinapsele din creier capabile de o gândire analitică. Un răspuns pozitiv la stres poate furniza energia de a gestiona anumite situații de criză, de a face față provocărilor și de a excela.

Stresul însă este negativ când persoana se simte amenințată și simte că nu are control asupra unei anumite situații. Aceste sentimente duc la o reacție puternică ce afectează atât creierul, cât și corpul în moduri ce pot fi distructive la nivel psihic și fizic.

Prin urmare, într-un mod ciudat, stresul poate uneori ajuta. O primă formă în care stresul poate fi de ajutor este acela că te poate face mai rezistent. A învăța să faci față situațiilor stresante te poate ajuta ca în viitor să poți gestiona astfel de situații cu mai mare ușurință.

Un alt beneficiu este acela că te poate motiva să câștigi. Dar aici am discuta despre ceea ce se numește ”eustres” în comunitatea oamenilor de știință. Aceștia spun că eustresul este acel tip de stres pozitiv care te propulsează un pas înainte, fiind de fapt generat de expunerea la o provocare ce este percepută a nu fi nici foarte grea, dar nici foarte ușoară. Este valabil doar atunci când situațiile stresante sunt văzute ca provocări cărora le poți face față și nu acelea în care te simți copleșit.

Așadar, stresul este o problemă pentru orice vârstă atâta timp cât suntem expuși la el pe o perioadă lungă de timp și, de asemenea, atâta timp cât crează traume ce nu au fost vindecate.

Pe măsură ce copiii învață să facă față frustrărilor, să depășească obstacole și să înfrunte provocări, aceștia se vor „familiariza” cu un anumit nivel de stres. Acest nivel de stres este sigur și gestionabil, mai ales în situația în care copilul are acasă susținerea unui mediu sănătos de dezvoltare.

Este și potențial dăunător, însă un stil de parentaj ce răspunde nevoilor copilului îl poate proteja pe acesta de consecințele pe termen lung ale expunerii la stres. Dar ca să poată fi gestionat, părinții și cei implicați în creșterea și educarea copilului trebuie să fie conștienți de riscuri și să se asigure că ei înșiși fac față propriului stres, ca apoi să își poată îndruma copiii să facă față stresului lor.

Cum un părinte își poate stresa copilul

În spatele bunei sau proastei dispoziții ale copiilor noștri se află de multe ori starea noastră de spirit.

Un studiu făcut în urmă cu câțiva ani arată că atunci când părinții sunt stresați în mod semnificativ în primii ani de viață ai copiilor, unele dintre genele copiilor (cele implicate în producerea de insulină și în dezvoltarea creierului) sunt afectate chiar și ani mai târziu, în adolescență.

Modificările creierului, generate de stres, nu sunt doar de natura hormonală, pot fi și de natură genetică – sau epigenetică, dacă vrem să fim mai exacți, care este o nouă arie de cercetare. Epigenetica presupune studiul genelor care pot fi activate sau dezactivate de anumite condiții de mediu, stresul fiind una dintre ele.

Cum poate fi ajutat copilul expus la condiții stresante:

– Crearea unui mediu securizant, previzibil, liniștit, bazat pe iubire necondiționată și pe acceptarea unicității individului.
– Ascultarea și acceptarea modalităților naturale de eliberare ale stresului cu care copilul vine echipat încă din prima zi, precum plânsul, râsul, iar mai târziu – când copilul începe să vorbească -discuțiile despre incidentele traumatizante și înțelegerea situațiilor în care s-au întâmplat.
– Jocul este o parte vitală a dezvoltării unui copil, dar mai mult decat atât, jocul poate ajuta la reducerea nivelului de stres, la dezvoltarea unui nivel de atașament sănătos pentru copil și aduce bună dispoziție atât pentru copil, cât și pentru părinte (recomandarea specialistului: cartea Attachment Play, de Altha Solter)

Pentru dezvoltarea sănătoasă din punct de vedere emoțional a fiecărui copil, acesta trebuie să învețe să gestioneze frustrările din viața lui și nu poate face acest lucru dacă nu este expus într-o anumită masură la anumite condiții în care nu tot ceea ce își dorește sau închipuie se întâmplă întocmai. De aceea, copilul are nevoie să se confrunte și cu situații stresante și are nevoie de ajutorul și susținerea părinților pentru a trece peste aceste frustrări si pentru a-l ghida către un comportament acceptabil pentru societatea în care trăiește.

Dorința părinților de a feri copilul de orice fel de nemulțumire nu este benefică copilului pe termen lung. Mediul de acasă ar trebui să fie un spațiu bazat pe încredere unde cel mic își poate (re)găsi echilibrul ori de câte ori are nevoie.

Cum se crează un mediu securizant emoțional pentru copil  stresat:

– Apropiere fizică și gesturi drăgăstoase față de copil;
– Acordarea atenției noastre nedivizată;
– Ascultarea respectuoasă a copilului atunci când ne vorbește;
– Acceptarea întregii game de emoții pe care copilul o arată – furie, plâns, nemulțumire, etc – dar nu neapărat și a comportamentelor neadecvate ce însoțesc uneori emoțiile negative și îndrumarea drăgăstoasă a copilului către modalități acceptabile de comportament.
– Utilizarea unei discipline de tip non-autoritar;
– Furnizarea de informații corecte despre plâns (plânsul este o modalitate naturală de catharsis, de vindecare a traumelor și nu este un comportament rușinos care te face ”să fii urât” și ”să te comporți ca un prunc”);
– Comunicarea deschisă despre propriile sentimente și emoții (autenticitate);
– „Administrarea” responsabilă a propriilor emoții puternice.

Când este cazul să cerem ajutorul unui specialist?

Ajutorul specialistului îl putem solicita de fiecare dată când simțim că e ceva în neregulă cu copilul nostru sau atunci când ne simțim copleșiți de anumite evenimente de viață ce ne afectează atât pe noi, cât și copilul, precum moartea unei persoane apropiate, perioadă lungă de boală sau convalescență, separarea părinților etc.

Oricare dintre situațiile stresante descrise pot fi rezolvate de către părinte, în măsura în care se informează asupra modalităților prin care își poate ajuta copilul. Bineînțeles, sunt cazuri mai grave, precum cele în care copiii au fost abuzați fizic sau sexual. Atunci atât copilul, cât și părintele are nevoie de ajutor specializat pentru a putea trece peste un astfel de incident nefericit.

Orice situație extremă de expunere la stres a copilului este contraindicată datorită efectelor pe termen lung asupra dezvoltării acestuia atât din punct de vedere intelectual, cât și fizic.

Mai multe despre munca pe care Mihaela Berechet o desfășoară cu scopul de a-i ajuta pe părinți să găsească modalitatea armonioasă de a-și ghida copiii pe propriul lor drum, găsiți și pe pagina ei, www.cursuri-parenting.ro.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()