Ghid pentru părinții în criză: cum alegi spitalul potrivit când copilul este bolnav

Geta Roman, director editorial

În 14 ani de experiență cu doi copii și cam tot atâția în presa specializată pe sănătate, am intervievat numeroși medici și am încercat pe propria piele majoritatea spitalelor de copii din Bucuresti, de la cele de pediatrie la cele de boli infecțioase, cu secții destinate copiilor.

Am avut ocazia să particip ca membru și în comisiile de etică ale unor spitale, comisii care există teoretic în orice spital public din țară și în care au reprezentanți și asociațiile de pacienți. Din perspectiva asta, ori de câte ori aveți experiențe negative cu asistente și medici este bine să reclamați și în scris, pentru că sesizările scrise sunt obligatoriu discutate în comisiile de etică ale spitalelor și se iau decizii ce pot influența pe termen lung cariera respectivilor medici sau îi pot domoli când ajung să se poarte inadecvat cu pacienții.

Experiențele povestite mai jos au gradul lor inevitabil de subiectivitate, însa sper să vă fie de folos când nu știti încotro să o apucați cu cel mic.

La spital în weekend, când medicul de familie nu poate fi deranjat

Primele experiențe cu spitalele, după maternitate, se vor lega foarte probabil de weekend-uri sau seri în care medicii copiilor nu sunt de găsit sau se declară depășiti de situație. Teoretic, în Bucuresti cartierele sunt repartizate anumitor spitale, însă la camerele de garda nu se ține cont de acest aspect. Respectă regula mai degrabă medicii de pe salvare care duc pacienți la spitalele mai apropiate de domiciliu.

Varianta ideală este ca micuțul/micuții să aibă propriul medic pediatru (medici de familie care să fie și pediatri sunt o raritate) și să mergi direct la el dacă ai o urgență. Cum planurile nu se potrivesc întotdeauna cu realitățile, de multe ori vizita la urgență rămâne sigura variantă disponibilă.

Chirurgul ortoped care tratează contuziile cu frunze de varză

Cea mai recentă experință cu un spital public se leagă de Spitalul de Copii „Victor Gomoiu”, de la Bariera Vergului (zona Piata Muncii). Am mai avut ceva contacte profesionale cu spitalul, însă niciodată nu călcasem cu unul dintre copii acolo. De data asta, nu a fost vorba despre o răceală, ci depre o problemă ortopedică. S-a întâmplat ca fiică-mea să cadă la metrou pe mână și să se plângă de dureri, așa că din comoditate în dimineața următoare loviturii, pe la ora 10.00, am zis să încerc un spital aflat în drumul nostru. S-a nimerit să fie Gomoiu.

Intru să caut în spital secția de Ortopedie, după ce în prealabil sunasem să mă asigur că au medic ortoped în spital și mi s-a răspuns pozitiv. După multe întrebari puse din ușă în ușă aflu că un medic ortoped de copii este peste drum de spital, într-un fel de policlinică. Ne primește destul de repede, face o consultație sumară și, cum era de așteptat, cere o radiografie. Nu are în policlinică un astfel de serviciu, așa că ne trimite înapoi la spital, tot Gomoiu, să facem radiografia. Doamna care ne primește într-un fel de secție de imagistică situată într-o clădire de la intrare se scuză că nu are radiolog fiindcă este în concediu însă o radiografie se încumetă să facă după ce trecem pe la casieria spitalului și achităm 70 de lei.

Altă provocare este găsirea locului unde se află casieria, într-un subsol care are trecere prin ceva ce aduce a camera de gardă. Găsesc locul, plătesc, primesc chitanță, se face radiografia, revin în policlinica de peste drum unde medicul ortoped aruncă un ochi și mă face să respir ușurată: nu este fractură. Mai uimită am rămas când mi-a spus tratamentul pe care îl recomandă: foi de varză tocată bine și pusă peste noapte cu un pansament pe locul dureros. Am cerut niște cremă de la farmacie și nu am mai călcat pe la medicul în cauză, deși ne invitase la control peste câteva zile. Îmi pregătisem o listă cu medici ortopezi de încredere dacă situația se agrava. Din fericire, nu a fost cazul.

Cu copilul prin spitalul devenit șantier

Sunt sute de părinți care aleg săptămânal să vină la medicii de la Spitalul de Copii Victor Gomoiu, unul dintre cele mai vechi din București (a fost inaugurat în 1927, ca spital pentru săraci, iar după al Doilea Război Mondial a fost dedicat exclusiv copiilor). Pe lângă secția de Pediatrie cu urmatoarele compartimente: Terapie acută, Gastroenterologie pediatrică, Alergologie, în spital mai există Secția neurologie pediatrică și ORL. Dacă stai să aștepti pe la cozi, condițiile sunt foarte proaste. Deși s-a construit o clădire nouă pentru spital în curte, este șantier în continuare și se așteaptă în condiții precare. Sunt zvonuri că noua clădire are mari probleme ce pornesc de la modul în care sunt organizate circuitele, până la lipsa de specialități medicale și medici care să justifice mastodontul construit.

În așteptarea inaugurării noului spital, în cel vechi am văzut părinți așteptând pe niște scări dosite și stând cu copiii în brațe efectiv pe scări pentru că nu aveau scaune. Medicii nu păreau prea impresionați de cozile de la uși și își vedeau de discuții fără prea mari precoupări pentru părinți și doleațele lor.

Budimex, cel mai mare spital din țără, cu majoritatea specialităților

Ce alte variante există dacă copilul are probleme grave de sănătate în toiul nopții?  O soluție pentru cei cărora le este ușor să ajungă în zona Brâncoveanu este spitalul construit după cutremurul din 1977. Popular este cunoscut drept Budimex, legal este Spitalul de Urgență pentru Copii ”Marie Curie”. Este cel mai mare din țară, cu medici buni si foarte buni în multe secții. Secția de Primiri Urgențe funcționează non-stop, există o doamnă care preia CNP-ul copilului și trimite datele către asistentele care sunt la mica distanță. Am fost probabil de zeci de ori în camera de gardă, iar, de regulă, atât asistentele cât și medicii s-au purtat decent. Au protocoale în baza cărora recomandă tratamentul copiilor ajunși în urgență. Cea mai dură remarcă am auzit-o la  o asistentă care certa într-un mod total inadecvat o mămică că nu și-a dat seama cât de gravă este starea fetiției, ajunsă aproape în insuficiență respiratorie.

Sunt zile, mai ales în weekend, când se așteptată ore bune, iar medicii care văd copiii sunt de multe ori rezidenți. Sunt în spital medici care refuză să facă gărzi, muncă dedicată mai ales începătorilor. Asta se întâmplă în orice spitale publice, fie că este de copii sau adulți, așa că luați în calcul acest aspect mai ales când este vorba despre situații mai complicate.

La Budimex, sunt medici foarte buni pe secțiile de Pediatrie, Chirurgie, ORL, UPU, Neo-natologie. Exista și o secție de Oncologie, unde doi medici și câteva asistente încearcă să ajute într-un spațiu total inadecvat nevoilor, micuții care trec prin astfel de drame.

Chirurgie ortopedică și plastică de top, la Grigore Alexandrescu

 

Varianta pentru cei care sunt mai aproape de centru este spitalul situat lângă Guvern – Grigore Alexandrescu. Are de asemenea o excelentă secție de Ortopedie, unde operează și consultă medici precum prof. Mihai Jianu sau prof. Laurențiu Ulici, mai greu accesibili în urgență. Sunt medici buni și pe secțiie de Chirurgie sau Chirurgie Plastică, însă mai puțin pe cea de Pediatrie sau Oncologie.

Cum omul sfințește locul, este de spus că în spital sunt încă medici care nu prea dau doi bani pe pacienți dacă nu vin cu recomandări. Este cazul unui fost manager al spitalului, care conduce încă o secție și oferă consultații, și care, atunci când l-am rugat să ajute o familie aflată într-o situație disperată, ne-a apostrofat cu replici de genul ”Pe țiganii ăștia v-ați găsit să îi ajutați…”

Crema pediatriei românești s-a strâns la un spital din Tei

O variantă mai puțin cunoscută, dar care se poate dovedi surprizător de bună, este un spital situat în sectorul 2, în Tei, numit în diverse feluri de-a lungul timpului, de la Spitalul Emilia Irza la Institutul de Ocrotire a Mamei și Copilului Alfred Rusescu și mai nou – Institutul Național pentru Sănătatea Mamei si Copilului Alessandrescu-Rusescu. Este, de fapt, unitatea medicală care reunește serviciile pentru copii – la spitalul din Tei – și cele pentru mame – la Maternitatea Polizu, situată lângă Gara de Nord, conducerea fiind aceeași pentru ambele unități medicale.

Despre spitalul din Tei se spune că a strâns crema pediatriei românești. Sunt specialiști de top care lucrează aici și există o cameră de gardă micuță și primitoare pentru micii pacienți. Timpul de așteptare nu este foarte mare, dacă nu nimeriți în weekend. Și atunci, lucrurile sunt destul de bine puse la punct. În spital, există o secție foarte bună de Anestezie Terapie Intenstivă, condusă de dr Mihai Craiu, una de Imunologie, unde sunt investigate afecțiuni greu de diagnosticat cum sunt imunodeficiențele sau care țin de bolile autoimune, dar și medici foarte pricepuți în diagnosticarea problemelor digestive ale copiilor, cum  ar  fi intoloernața la gluten.

La Matei Balș, omul sfințește secția de boli infecțioase copii

Spitalele de pediatrie nu internează de regulă cazurile în care este vorba despre boli infecțioase grave și le trimit către secțiile de pediatrie din două spitale bucureștene specializate: Matei Balș și Victor Babeș.

La Instititul de Boli Infecțioase „Matei Balș”, există o echipă excelentă la secția unde sunt tratați copiii cu diverse boli contagioase. Este condusă de doctorița Monica Luminos, iar modul în care personalul medical tratează copiii și părinții este total atipic pentru spitalele publice din România. Cei mai mulți nu acceptă atenții (așa este directiva dată de dr. Luminos), își fac treaba conștiincios și se poartă decent cu orice pacient sau părinte, indiferent de statut.

Avantajul spitalelor de mai sus este faptul că sunt publice și, în consecință, cele mai multe servicii oferite sunt gratuite sau mai corect spus suma plătită depinde de ce îți permiți să oferi. Există și varianta spitalelor private, unde consultația pornește de la 150 de lei sau variantele în care medicul pediatru  vine la domiciliu, situația în care nu se achită mai puțin de 200 de lei.

Medicii din spitalele de copii nu pot oferi rețete compensate, așa că medicamentele necesare se plătesc de părinți dacă nu pot aștepta să ajungă la medicul de familie pentru prescrierea unei rețete compensate sau gratuite. Însă pe rețetă se oferă doar produsul cel mai ieftin, așa că de foarte multe ori tot va fi nevoie să plătiți o diferență consistentă dacă vreți un anumit produs. Așa că varianta cea mai sigură este să cumpărați din prima medicamentele recomandate.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa