Herpangina la copii. Tot ce trebuie să știi

herpangina la copii

Herpangina la copii este caracterizată prin ulcerații de dimensiuni mici în gât și pe cerul gurii. Boala apare mai ales vara sau la începutul toamnei.

Herpangina la copii. Cauze

Herpangina este cauzată de virusuri din categoria enterovirusurilor și este similară bolii gură-mână-picior. Potrivit Stanford Children’s Hospital virusurile care produc herpangina sunt Coxsackie virus A, Coxsackie virus B, enterovirus 71 și echovirus.

„Herpargina este o faringoamigdalită dată de unele tulpini ale virusului Coxsackie. Se manifestă cu leziuni de tip afte (bășici care se sparg). Aceste “bășici” (vezicule) seamănă cu cele care se formează în infecția din herpes. Până să se știe de Coxsackie se credea ca sunt date de herpes, de aici denumirea de herpangina. Herpangina este doar o formă de manifestare a unor tulpini”, explică medicul pediatru Anca Cochino, de la Cabinetul Pediasan din București.

Este o afecțiunea foarte contagioasă și se manifestă în principal la copii. Grupa de vârstă cea mai expusă este 3-10 ani, pentru că nu au fost expuși la virusuri și nu au anticorpii necesari pentru a lupta cu infecțiile virale. Din fericire, durează foarte puțin, iar tratamentul este ușor.

Herpangina se transmie foarte ușor prin strănut, tuse sau prin contact cu materiile fecale. Virusul este foarte contagios și are o rezistență de câteva zile în afara corpului uman. De aceea, atunci când un copil dintr-o colectivitate se îmbolnăvește le transmite aproape tuturor herpangina.

Herpangina la copii. Simptome

Simptomele herpanginei diferă de la copil la copil, dar în general debutează cu febră foarte mare—peste 39˚C și dureri puternice în gât din cauza ulcerațiilor ce apar în zonă. Ulcerațiile apar de obicei la două zile după ce virusul s-a instalat în corp. Din cauza lor copilul nu poate înghiți și refuză să mănânce. În perioada cât virusul este activ cel mic va avea dureri de cap, strări de vomă, amețeli, iar în unele cazuri se pot inflama și ganglionii limfatici. Stările de vomă sau diareea ar trebui să treacă după o zi, la fel și febra.

Unul dintre riscurile asociate herpanginei este deshidratarea, de aceea părinții trebuie să se asigure că cel mic ia măcar înghițituri mici de apă. Semnele instalării stării de deshidratare sunt lipsa lacrimilor, oboseala accentuată, setea puternică, urina de culoare închisă, stare de slăbiciune, paloarea feței.

Persoanele bolnave de herpangină sunt contagioase în primele 7-10 zile de la debutul bolii, deși, poate, în acest răstimp simptomele lui au dispărut. Perioada de incubație este tot de o săptămână.

Diagnosticarea herpanginei se face prin consult. Există și teste pentru depistarea acestor virusuri, însă în general nu este nevoie să fie făcute, pentru că medicul își poate da seama care este problema în urma examenului clinic. Oricum trebuie să mergeți la medic atunci când febra debutează pentru a vedea dacă herpangina este vinovată și nu alte afecțiuni.

Herpangina la copii. Tratament

Pentru herpangină în sine nu există un tratament, ci pentru simptome. Durerile în gât vor fi ameliorate cu gargară cu apă călduță cu sare (dacă copilul poate face o astfel de operațiune). De asemenea, trebuie să aveți grijă ca alimentele pe care le mănâncă cel mic să fie foarte moi, la temperatura camerei. Sucurile de citrice nu sunt indicate, deși există tentația de a le da copiilor pentru aportul de vitamine.

Herpangina nu se vindecă cu antibiotice și nici nu există medicamente antivirale care să lupte cu virusurile ce o cauzează. De aceea, se vor administra doar substanțe care să scadă în intensitate simptomele. În general, se recomandă antipiretice pentru febră și analgezice împotriva durerilor de gât și de cap. În cazul în care durerile în gât sunt foarte puternice medicul vă poate recomanda și un anestezic local pentru a le calma. Aveți grijă ca acestea să fie potrivite vârstei copilului și nu le administrați decât la sfatul pediatrului.

Herpangina la copii. Prevenție

Cel mai important lucru pe care îl puteți face pentru a preveni herpangina este spălatul frecvent pe mâini. Apoi, copiii trebuie învățați să folosească șervețele atunci când strănută sau tușesc sau, dacă au dus mâna la gură, să meargă imediat să se spele cu apă și săpun.

Dacă copilul a contactat virusul este bine să dezinfectați toate jucăriile cu care a intrat în contact, băile, bucătăria și să spălați hainele lui la temperaturi mari. De asemenea, este indicat ca timp de o săptămână sau chiar 10 zile cel mic să nu mai meargă în colectivitate, chiar dacă simptomele au dispărut, pentru a evita răspândirea virusului.

Pentru a fi cât mai bine informată despre acest subiect, îți recomandăm și aceste articole: 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()