Tot ce trebuie să știi despre infecția cu Clostridium difficile
Colita provocată de Clostridium difficile (C. difficile) este cea mai des întâlnită infecţie dobândită de persoanele internate în spital, fiind şi una din cauzele diareei la copii. Iată ce trebuie să știți despre infecția cu Clostridium difficile.
Clostridium difficile este o bacterie anaerobă prezentă în mod natural în flora bacteriană a colonului la o bună parte dintre nou-născuţi şi bebeluşii sub un an. Însă, atunci când copilul se află pentru mai mult timp sub tratament cu antibiotice, flora intestinală normală a acestuia este distrusă. Iar odată cu distrugerea bacteriilor „bune” se creează mediul ideal pentru dezvoltarea aşa-numiţilor „germeni oportunişti”, printre care şi Clostridium difficile. Bacteria se multiplică şi produce toxine care atacă celulele mucoasei peretelui intestinal, afectând intestinul gros şi ducând în unele situaţii la apariţia unor cazuri grave de inflamare a colonului (colită).
Nu doar antibioticele pot duce la infecţia cu Clostridium difficile, ci şi internarea în spital, deoarece infecţia cu Clostridium difficile se transmite foarte uşor în mediul spitalicesc.
Infecția cu clostridium difficile este cu atât mai parşivă cu cât primele simptome nu apar neapărat imediat, ci pot să survină la câteva luni bune după externare sau după finalizarea tratamentului cu antibiotic. De aceea, în cazul în care copilul tău are diaree, este important să-i menţionezi medicului pediatru dacă cel mic a urmat un astfel de tratament sau dacă a fost spitalizat pentru o altă afecţiune în ultimele luni.
Infecția cu clostridium difficile. Căile de transmitere ale bacteriei Clostridium difficile
Bacteria se află în fecale şi poate trăi mult timp pe suprafeţele infectate. De aceea, orice suprafaţă, material sau instrument medical care e contaminat cu fecale poate servi drept sursă de infecţie. Sporii rezistă la majoritatea dezinfectantelor uzuale şi pot supravieţui până la 6 luni în mediul spitalicesc. Astfel, bacteria se poate transmite atât prin contact direct între persoanele infectate, cât şi prin transfer indirect. De exemplu, dacă un termometru rectal nu este dezinfectat corect şi este lăsat pe noptieră, suprafaţa va fi contaminată iar apoi boala se poate transmite persoanelor care ating acea suprafaţă. De asemenea, transmiterea poate să aibă loc şi prin mâinile contaminate ale personalului medical. Unele persoane care suferă de colită cu Clostridium difficile nu manifestă niciodată simptome, deşi pot transmite infecția cu clostridium difficile.
Infecția cu clostridium difficile. Simptome
În forma uşoară a bolii, cele mai des întâlnite simptome sunt scaunele diareice, apoase, de cel puţin trei ori pe zi, timp de mai multe zile, şi durerea abdominală.
În cazurile mai grave, simptomele de mai sus sunt însoţite de febră, lipsa poftei de mâncare, greaţă, ameţeală şi scaune cu sânge.
Infecția cu clostridium difficile. Tratamentul cu antibiotice
Potrivit Centrului pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din SUA (CDC), prima măsură în cazul infecţiei cu C. difficile este întreruperea tratamentului cu antibiotic. Situaţia este oarecum delicată, deoarece antibioticul ar mai putea fi necesar pentru boala tratată iniţial. Medicul va decide în funcţie de raportul riscuri/beneficii dacă va schimba antibioticul cu un altul mai sigur pentru pacient sau va suprima complet antibioterapia.
Dacă tratamentul cu antibiotice este întrerupt, în unele cazuri – puţine însă – diareea trece de la sine odată cu stoparea medicaţiei. În caz contrar, medicul va prescrie un alt antibiotic cum ar fi metronidazol, vancomicina sau fidaxomicin. Cu toate că metronidazolul nu este aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru tratarea infecţiei cu C. difficile, acest antibiotic apare inclusiv în Ghidul Ministerului Sănătăţii pentru tratarea infecţiei şi este des utilizat, însă doar pentru formele de severitate redusă sau medie. De câte ori este posibil, tratamentul ar trebui administrat oral, timp de cel puţin 10 zile.
Pentru mulţi pacienţi, infecția cu clostridium difficile revine
După terminarea tratamentului, majoritatea celor infectaţi vor rămâne purtători asimptomatici ai bacteriei, însă o parte dintre ei vor suferi recăderi infecţioase. Potrivit CDC, în circa 20% dintre cazuri infecţia va reveni cel puţin o dată. Pentru aceşti pacienţi ar putea fi utile probioticele (de exemplu ciuperca numită saccharomyces boulardii), ale căror beneficii au fost evidenţiate în mai multe boli digestive. Totuşi, capacitatea probioticelor de a preveni infecţia cu C. difficile nu a fost încă demonstrată cu certitudine.
Citește și: Alimente cu probiotice naturale
În general, în caz de recidivă, se va folosi tot unul dintre antibioticele menţionate mai sus pentru a lupta cu infecția cu clostridium difficile.
Infecția cu clostridium difficile. Măsuri extreme
O altă soluţie despre care vorbesc experţii CDC este transplantul de materii fecale de la o persoană sănătoasă din familie în colonul pacientului infectat cu C. difficile. Această soluţie, deşi extremă, pare să fie o metodă foarte eficientă pentru a veni în ajutorul pacienţilor cu infecţii repetate cu C. difficile. Procedura nu este acceptată în toate ţările iar deocamdată nu se cunosc efectele ei pe termen lung.
Dacă boala se agravează sau revine de foarte multe ori, ar putea fi necesară o intervenţie chirurgicală prin care să se elimine porţiunea de colon infectată, însă operaţia este riscantă.
Număr tot mai mare de cazuri
În ultimii ani, infecţiile cu C. difficile au devenit tot mai frecvente, mai severe dar şi mai dificil de tratat, reprezentând în prezent o problemă serioasă de sănătate în toată lumea, susţin reprezentanţii Clinicii Mayo. De exemplu, una dintre tulpinile agresive ale bacteriei produce mult mai multe toxine decât alte tulpini şi a a fost descoperită inclusiv la oamenii care nu au frecventat spitale sau care nu au urmat tratament medicamentos.
Persoanele care suferă de colită cu C. difficile pot dezvolta ulterior boala celiacă (intoleranţă la gluten), intoleranţă la lactoză, sindromul de malabsorbție şi alte intoleranţe alimentare.
