Infecția urinară la copii este una dintre cele mai neplăcute stări care perturbă pe termen scurt sau lung starea de bine a organismului. Din nefericire, aceste infecţii nu sunt întâlnite numai la adulţi, ci şi la copii.
Pentru a afla cum ne putem da seama că cei mici pot avea o astfel de infecţie urinară şi cât de repede trebuie să mergem la medicul pediatru pentru rezolvarea problemei de sănătate, i-am solicitat părerea avizată dr. Teodora Daniela Taropa, medic specialist pediatru în Reţeaua Privată de Sănătate Regina Maria.
Infecția urinară la copii – Simptome
Infecţia urinară la copii sau infecţia tractului urinar este o infecţie provocată de bacterii ce afectează rinichii, ureterele sau uretra, dar şi întreg tractul urinar al organismului. Acest tip de infecţie afectează mai mult fetiţele, decât băieţii şi nu este întotdeuna uşor de diagnosticat, mai ales la sugar şi la copilul mic, din pricină că un prim şi singur simptom este febra neexplicabilă înalta, însoţită sau nu de frisoane. Acesteia i se mai poate adăuga urina cu miros neobişnuit, piederea poftei de mâncare, însoţită de scădere ponderală sau creştere nesatisfăcătoare, vărsătura sau diareea, irascibilitatea. Copilul de vârstă mai mare care se confruntă cu o infecţie a tractului urinar prezintă simptome urinare precum durerea şi arsura în timpul urinării, necesitatea de a urina frecvent, pierderea controlului vezicii, respectiv pierderea involuntară de urină, urină roşie sau roză, tulbure sau urât mirositoare, durere de spate sau dureri abdominale.
În situaţia în care medicul suspectează copilul că are infecţie urinară, diagnosticul va fi pus prin intermediul sumarului de urină. Urocultura va confirma diagnosticul şi va identifica germenul care a determinat infecţia.
Infecția urinară la copii – Tratament specific
Pentru eliminarea infecţiei urinare din organism, medicul va prescrie un tratament personalizat. Acesta va putea conţine mai multe feluri de antibiotice ce se vor administra injectabil, intravenos, şi de cele mai multe ori în cadrul spitalizării pe perioade de câteva zile sau chiar două săptămâni, în funcţie de gravitatea problemei. Hidratarea permanentă este o altă metodă de tratament în această situaţie şi, cum cantitatea necesară de lichid nu se poate obţinede cele mai multe ori pe cale orală, aceasta i se acordă pacientului prin intermediul perfuziilor.
