Mic dicţionar de boli ale copilului (2)

boli-totul-despre-mame

Copilăria nu este ferită de episoade de boli ale copilului

Experienţa unei mame ce s-a confruntat cu diferite boli ale copilului face ca bagajul său de cunoştinţe în domeniu să se amplifice, din păcate, de la an la an. Dar, ca notă pozitivă, o mamă va ști mai bine după informaţiile acumulate cum să reacţioneze la un al doilea episod de boală, înainte de a ajunge cu cel mic la medic, şi poate chiar să ajute alţi părinţi cu sfaturi şi încurajări, până când aceștia primesc ajutorul specialistului. După ce am descoperit o parte din aceste boli ale copilului, să mergem mai departe şi să aflăm mai multe şi despre alte afecțiuni specifice copiilor!

Dicționarul bolilor respiratorii

Bronșiolita sugarului: la nou-născut, boala poate să evolueze spre o insuficiență respiratorie. Seriozitatea ei impune așadar, un control medical neîntârziat. Această “bronșită” a copilului foarte mic poate să afecteze nou-născutul încă din primele săptămâni de viață și evoluează în funcție de epidemiile din timpul iernii sau primăverii. Nou-născutul prezintă, în general, o tuse seacă și o jenă respiratorie pronunțată. Copilul are o respirație șuierătoare și se poate vedea că este deranjat de secrețiile bronhice pe care nu reușește să le elimine. Într-o astfel de situație trebuie să ceri rapid sfatul medicului.

Dacă boala nu e tratată la timp, poate necesita spitalizare. Tratamentul presupune hidratarea corectă a copilului pentru a permite fluidizarea secrețiilor. Copilul trebuie să stea în poziția culcat pe spate, având capul ușor ridicat. Antitermicele sunt recomandate doar în caz de febra. Bronhodilatatorii sau corticoizii în aerosoli sau cu o cameră de inhalație sunt adesea prescriși, dar eficiența lor nu este mereu aceeași. Antibioticele nu sunt obligatorii, fiind prescrise numai în caz de o complicaţie a infecţiei.

Penumonia: este o infecție virală sau bacteriană a plămânului. Pneumonia bacteriană poate debuta brusc sau ca urmare a unei răceli. Temperatura urcă rapid la 40°C, respirația devine frecventă și rapidă, iar tusea este productivă. Trebuie chemat imediat medicul, care va prescrie tratamentul adecvat. Foarte des se întâlnesc formele virale de pneumonie. Deși antibioticele nu vindecă boala, ele sunt uneori folosite în scop profilactic sau în formele greu de deosebit de cele bacteriene. În general, boala nu este așa de severa ca pneumonia bacteriană, dar poate dura mai mult timp, vindecarea apărând lent, dar sigur într-o perioadă de două – patru săptămâni.

Astmul: este în primul rând o boală a căilor aeriene, în special a bronhiilor care produce dificultăți de inspirație dar mai ales dificultăți în a evacua aerul din plămâni. Bronhiile se îngustează și duc la blocarea căilor respiratorii, ceea ce împiedică aerul să circule. Bronhiile se inflamează și produc o secreție a flegmei vâscoase, care îngreunează astfel respirația. Dacă nu a fost diagnosticat, și în consecință nu există un plan de acțiune, astmul poate avea repercusiuni grave asupra vieții cotidiene. Simptomele acestei boli pot fi ușoare sau severe și cuprind: wheezing (un zgomot șuierător, de intensitate variată care apare când bronhiile se îngustează), tusea, care uneori poate fi unicul simptom şi care este de obicei uscată, apărând mai mult noaptea, senzația de strângere toracică, respirația dificilă, rapidă, tulburări de somn, oboseală. În general, există o predispoziție genetică la boală, dar un părinte astmatic nu va avea neapărat un copil astmatic.

Bronșiolitele repetate și părinții fumători sunt de asemenea factori de risc.
O criză de astm poate fi declanșată de alergeni (acarienii, gândaci, praf, mucegai, părul animalelor de casă, polen, mâncare ce conține factori declanșatori precum cartofi, creveți sau fructe uscate, medicamente), poluanți și iritanți din aer (benzină, fumul de tutun). Într-o primă fază, medicul va căută să identifice cauzele care declanșează criza.

Dicționarul de afecţiuni ale aparatului digestiv

Constipaţie: În astfel de cazuri, copilul are scaune mai rare și mai tari decât de obicei. Pentru a putea identifica constipația, trebuie mai întâi să cunoști care este ritmul normal minim al scaunelor: 2 scaune/zi la sugarul alăptat la sân; 3 scaune/săptămână pentru sugarul cu alimentație diversificată; 2 scaune/săptămână la copiii mari. Scaunul zilnic nu este obligatoriu, iar ceea ce contează este consistența. Constipația se definește fie printr-o dificultate de a avea scaun, fie prin tăria și uscăciunea scaunelor. Bebelușul pare să sufere atunci când face caca. Poți încerca să înlocuiești apa obișnuită pe care o bea cu un suc de portocale, iar dacă copilul este mai mare, dă-i un suc de prune uscate, dar nu prea mult. Poţi încerca să introduci mai multe fibre vegetale în alimentația copilului (fructe uscate, fructe proaspete, legume proaspete). Cere sfatul medicului dacă după patru-cinci zile nu apare nicio schimbare.

Diareea: nu trebuie confundată cu scaunele lichide, galben-aurii ale bebelușilor alăptați la sân. Diareea este cel mai adesea de natură virală, iar câteodată de natură bacteriană. Poate să apară și după o alimentație prea consistentă sau care conține mai multe fibre alimentare decât de obicei. Apar scaune frecvente moi sau lichide. Este necesară supravegherea riguroasă a greutății copilului: cota de alertă o reprezintă o pierdere de mai mult de 5% din greutatea corporală, situație când este necesară spitalizarea. Asigură-te că bebelușul este corect hidratat și cere sfatul medicului. Tratamentul presupune înlocuirea laptelui obișnuit cu substituenți, fără lactoză și rehidratarea pe cale orală timp de câteva zile până la normalizarea scaunelor. Dacă copilul are alimentația diversificată dă-i în plus morcovi, orez, gutui, mere sau banană strivită.

Gastroenterita: este o afecțiune foarte frecventă indiferent de anotimp. Sugarii nu sunt cruțați, mai ales dacă sunt nesupravegheați în colectivitate. Bolile gastrice sunt la această vârstă cu manifestare spectaculoasă. Trebuie evitată deshidratarea, mai ales dacă voma este asociată cu diareea și cu febra. De regulă medicul recomandă cântărirea copilului la începutul bolii pentru a fi în măsură să precizeze o eventuală pierdere în greutate de 10%, de la care spitalizarea este indispensabilă. La originea gastroenteritei este un virus, cel mai adesea un rotavirus, sau o ciupercă. De asemenea, otitele provoacă diaree și anginele vomă.

Verificarea timpanelor și a gâtului este, în consecință, necesară, chiar dacă sugarul prezintă toate simptomele gastroenteritei. Examenul scaunelor este inutil pentru aceste gastroenterite acute banale și tratamentul vomei și diareei este simptomatic. Laptele trebuie evitat, dar iaurturile care restabilesc flora intestinală sunt indicate. Trebuie introdus un regim alimentar care să nu deranjeze intestinul, ceea ce înseamnă supe de legume, mici cantități de săruri de rehidratare. Echilibrul organismului ar trebui restabilit în 48-72 de ore.

Citeşte şi:
Mic dicționar de boli ale copilului (1)
Bolile neurologice ale bebelușului
Listerioza la copii
Tot ce trebuie să ştii despre sinuzita la copii
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()