Nasul înfundat la bebeluşi şi copii. Când să ne îngrijorăm?

Nasul înfundat la bebeluşi şi copii. Când este cazul să ne îngrijorăm, explică medicul ORL, în articolul de mai jos.

Dr. Cipriana Perederco
nas înfundat
Bebelușul tău are nasul înfundat? Nicio grijă! Află de la medic care sunt cauzele și ce ai de făcut.

Nasul înfundat este extrem de frecvent la copii şi apare uneori chiar de la naştere. La nou născuţi şi bebeluşi, nasul înfundat este cauzat cel mai frecvent de prezenţa de secreţii la nivelul foselor nazale. Majoritatea bebeluşilor par a avea nasul înfundat atunci când respiră liniştiţi sau dorm. Află toate cauzele posibile și soluțiile potrivite!

Bebeluşii în primele luni de viaţă au o capacitate redusă de a-şi trage nasul şi astfel secreţiile produse în mod natural stagnează în fosele nazale. Refluxul fiziologic de conţinut din stomac aduce cu sine o inflamaţie la nivelul căilor aeriene superioare care creşte producţia de mucus.

Răcelile frecvente ale celor mici aduc şi ele obstrucţie nazală şi mucus în cantitate mai mare. Toate acestea sunt de cele mai multe rezolvate prin administrarea de soluţie salină la nivelul foselor nazale şi aspiraţia secreţiilor cu o pompiţă.

Din punct de vedere al obstrucţiei nazale motivele de îngrijorare apar atunci când observăm că aceasta este de foarte lungă durată şi, eventual, însoţită de alte simptome. Motivele pot fi variate şi întotdeauna necesită prezentare la medic.

Imperforaţia coanală sau atrezia coanală

Este diagnosticată de obicei la naştere. Reprezintă dezvoltarea incompletă a foselor nazale care în porţiunea posterioară sunt complet obstruate de o formaţiune membranoasă sau osoasă. Dacă afectează amândouă fosele nazale copilul nu se poate alimenta corespunzător şi are dificultăţi la respiraţie în primele ore de viaţă.

Dacă afectează o singură fosă nazală poate trece neobservată mult timp. Dacă micuţul nu creşte suficient în greutate, nu poate mânca suficient de bine, are secreţii nazale dintr-o singură nară sau mai are şi alte malformaţii, trebuie discutat cu medicul neonatolog sau pediatru posibilitatea existenţei acestei afecţiuni. Din fericire este o afecţiune rară cu o frecvenţă de aproximativ 1:10.000 de naşteri.

Vegetaţiile adenoide și nasul înfundat

Sunt prezente la toţi copii şi au o structură şi funcţie asemănătoare cu cea a amigdalelor faringiene. Sunt localizate în pasajul care face legătura între partea din spate a foselor nazale şi faringe. Rolul lor este acela de apărare locală prin secreţia de imunoglobuline şi participă şi la maturarea sistemului imunitar.

Deşi sunt prezente la toţi copii nu le dau probleme tuturor. Atunci când devin suficient de mari pentru a obstrua în totalitate spaţiul din spatele nasului pot începe să devină o problemă.

În general ele îşi măresc volumul în timpul infecţiilor respiratorii şi revin la normal după vindecare. Uneori pot rămâne mărite, copilul prezentând nas înfundat şi după ce răceala pare că a trecut şi respiră cu gura deschisă mai tot timpul, inclusiv atunci când doarme.

Este important de urmărit somnul copilului pentru a observa apariţia sforăitului şi al pauzelor în respiraţie – apnee de somn. Dacă se produce de multe ori pe noapte aceasta trezeşte copilul care nu se mai odihneşte suficient, putându-l afecta pe termen lung în procesul de creştere şi dezvoltare.

Alte cauze frecvente care înfundă nasul copiilor

Corpi străini intranazali

Toţi copiii sunt curioşi, iar această curiozitate îi împinge uneori să îşi introducă în nas sau în gură diferite obiecte. Cele introduse în nas, dacă sunt de dimensiuni potrivite, pot să rămână captive în nară.

Dacă observăm prezenţa de secreţii galben-verzui care se scurg permanent doar dintr-o singură nară (mereu din aceeaşi nară) deşi copilul nu este răcit şi faptul ca micuţul nu respiră pe acea nară, ne putem gândi şi la posibilitatea existenţei unui corp străin. Este important de discutat cu medicul, deoarece dacă nu sunt îndepărtaţi la timp, corpii străini pot crea complicaţii serioase.

Soluții utile pentru nas înfundat: aerosoli și inhalații.

Sângerări nazale şi nas înfundat

Copiii au relativ des sângerări de la nivelul nasului. Cel mai probabil datorate unei imaturităţi a mucoasei, scobitului în nas sau altor mici traumatisme, acestea se remit de cele mai multe ori spontan sau cu minime intervenţii terapeutice.

În cazul în care copilul are sângerări frecvente din una sau ambele nări însoţite de nas înfundat care nu trece cu tratament obişnuit, se impune o vizită la medic. În acest caz trebuie exclusă prezenţa de tumori la nivelul foselor nazale.

Nas înfundat şi secreţii purulente asociate cu febră (sinuzită)

Sinuzita bacteriană trebuie tratată prompt pentru prevenirea complicaţiilor care, la copii, apar mult mai rapid decât în cazul adulţilor. O „răceală” care persistă peste 2-3 săptămâni, însoţită de febră, stare generală modificată, nas înfundat şi secreţii abundente de culoare galbenă-verzuie, pot sugera o sinuzită.

Nas înfundat şi secreţii apoase (rinită alergică)

Alergiile apar din ce în ce mai des la copii. Dacă avem un copil cu nasul mereu înfundat, care strănută frecvent şi care are secreţii transparente, apoase, abundente, fără a avea febră sau modificarea stării generale, ne putem sfătui cu medicul pediatru cu privire la investigarea unor potenţiale alergii.

Rinita alergică nu trebuie confundată cu răceala comună, iar durata lungă de evoluţie este un amănunt important. Mai ales dacă unul sau ambii părinţi au alergii respiratorii sau astm bronşic, copilul care pare veşnic răcit cu nasul înfundat şi secreţii apoase, trebuie investigat alergologic.

Nas înfundat după traumatisme ale feţei

Oricât de mult încercăm să îi protejăm pe cei mici, în joacă, aceştia se pot răni. Motivele de îngrijorare apar atunci când, dacă lovitura a fost în zona feţei, observăm că apar echimoze în zona nasului, sângerare din nas, nas înfundat şi eventual deformarea zonei nasului. Acestea pot sugera o fractură a piramidei nazale sau un hematom al septului nazal care necesită tratament cât mai rapid.

Cum se desfundă corect nasul în cazul bebelușilor sau copiilor mici

Acest ghid este valabil pentru toți copiii care nu știu să-și sufle singuri nasul, de la nou-născuți și până la cei mai măricei. Informațiile sunt oferite de către Dr. Mariana Ceapă, medic primar ORL la clinica Medis.

  • Se înmoaie secrețiile cu ser fiziologic sau spray cu soluție salină;
  • Se aspiră secrețiile (pară de cauciuc);
  • Dacă nu au fost eliminate, secrețiile pot fi înghițite – nu vă speriați, este normal;
  • Se menține nasul desfundat cu ajutorul picăturilor (doar pentru bebelușii mai mari de 7 luni);
  • Soluții utile pentru nas înfundat: aerosoli și inhalații.

Este bine ca mămicile să aibă în trusa bebelușului ser fiziologic care poate fi instilat (se pun picături) în cantitate necesară, ori de câte ori este nevoie întrucât nu avem contraindicații la administrarea serului fiziologic.

El face ca aceste secreții să se fluidifice și bebelușul le va elimina pe năsuc sau le va înghiți, ceea ce iarăși nu e o problemă pentru că sunt secreții fără conținut microbian. Se pun picături cu pipeta sau cu o seringă.

Cum se utilizează corect serul fiziologic

  • După ce s-a desfăcut flaconul, se acoperă cu o compresă sterilă;
  • Se pune întotdeauna acul la seringă și capacul deasupra, ca aceasta să se păstreze sterilă;
  • Nu trebuie să atingem acul decât de flacon;
  • Dacă avem o fiolă de ser fiziologic, tragem tot conținutul o singură dată în seringă și aruncăm fiola;
  • Poziția de administrare a serului fiziologic: culcat pentru a intra bine în nări;
  • Poziția de administrare a spray-ului: în picioare sau șezând, cu capul ușor aplecat. La spray, jetul se duce direct spre fosa nazală.

Pe lângă ser fiziologic, există în farmacii preparate speciale în dispozitive care pot fi utilizate pentru bebeluș – fie au picurător și o pompă care nu permite microbilor să pătrundă în flacon, fie sunt de tip spray. Ele sunt umplute tot cu soluție salină, apă de mare etc.

Ce facem dacă nu reușim să desfundăm nasul bebelușului?

Atenție, nu umblăm cu bețișoare în nasul bebelușului, ci folosim niște „unelte” speciale, cum ar fi para de cauciuc. De reținut, însă, că secrețiile se acumulează frecvent în spatele nasului și, orice dispozitiv am folosi, nu putem să scoatem tot. Important este să scoatem suficient cât să doarmă și să mănânce liniștit.

Dacă nici așa nu reușim să-i desfundăm nasul și sugarul nu se alimentează corect și nu doarme, atunci apelăm la un specialist ORL care are un dispozitiv ce folosește o sondă de plastic moale. Aceasta se introduce mai adânc în nasul sugarului și reușește să ajungă la sursă, acolo unde secrețiile se acumulează. Este o manevră la care bebelușul este normal să plângă, dar mămica trebuie să știe că nu se produce nimic rău, este doar o aspirație mai profundă și mai eficientă.

Aceasta se face maxim o dată la două zile, ca ultimă măsură, când bebelușul suferă. De reținut că se face pe o perioadă limitată, oricum nici nu e nevoie de mai mult.

Mucișori de bebe

Majoritatea bebelușilor au mucișori, nu trebuie să te îngrijorezi prea tare! Congestia nazală a bebelușului este de obicei inofensivă, dar uneori poate fi inconfortabilă, provocând un nas înfundat și o respirație zgomotoasă sau rapidă.

Chiar dacă bebe are muci, dar este fericit și se hrănește normal, acest lucru este normal și probabil că copilul este bine.

Cu toate acestea, poți ameliora congestia copilului folosind un intrument de aspirare din cauciuc pentru a elimina excesul de mucus. Alte remedii casnice, cum ar fi folosirea unui umidificator și administrarea de picături saline nazale, pot, de asemenea, ajuta la ameliorarea disconfortului bebelușului.

Simptome ale congestiei nazale

Dacă bebelușul are un nas care curge sau mucus în nas, este posibil să aibă congestie nazală. Congestia nazală este destul de frecventă. Când un copil are nasul congestionat, părinții pot observa următoarele simptome:

  • respirație zgomotoasă sau mai vizibilă
  • sforăitul în timpul somnului
  • dificultate ușoară la hrănire
  • un nas înfundat
  • tuse
  • nas curgator
  • oboseală

Când un copil are congestie în piept, simptomele pot include:

  • respirație rapidă șuierătoare la respirație
  • dificultăți de respirație
  • tuse
  • dificultăți de hrănire

Cum scăpăm de muci

O baie caldă și relaxantă poate ajuta la eliminarea congestiei. Poți folosi un instrument de aspirație sau o seringă nazală. Acestea sunt din cauciuc moale care pot aspira mucusul din nas.

Cum scăpăm de muci? Cel mai simplu cu un aspirator nazal manual, în formă de pară.

Iată ce poți face ca să-l scapi de mucișori pe bebe:

  • Fă-i băi calde, care pot ajuta la eliminarea congestiei și pot oferi o distragere a atenției.
  • Hrănește-l regulat și monitorizează-i scutecele umede.
  • Adăugă una sau două picături de soluție salină (apă de mare) în nară folosind o seringă mică.
  • Folosește un umidificator în camera bebelușului.
  • Masează-i ușor puntea nazală, fruntea, tâmplele și pomeții.
  • Îndepărtează potențialii alergeni sau poluanți din aerul casei prin aspirarea părului de animale, fără a arde lumânări și fără fumat.
  • Realizează o aspirație ușoară pentru a ajuta la curățarea căilor nazale, în special înainte de hrănire.
  • Șterge excesul de mucus cu un șervețel sau o cârpă moale și uscată.

Nu-i da niciodată unui bebeluș medicamente pentru răceală sau gripă din proprie inițiativă. Dacă congestia este severă sau există alte semne de îngrijorare, mergi cu copilul la medic pentru un consult de specialitate.

Când să vezi un medic dacă bebe are mucișori plus alte simptome

Majoritatea cazurilor de congestie nazală la bebeluși sunt minore și ar trebui să dispară în câteva zile. Discută cu medicul pediatru când dacă congestia nazală este severă sau durează mult timp, mai ales dacă te îngrijorează capacitatea copilului de a respira.

Discută cu medicul copilului sau duceți-l imediat la camera de urgență pentru semne de probleme respiratorii care se asociază cu mucii bebelușului:

  • o frecvență respiratorie de peste 60 de respirații pe minut care interferează cu hrănirea sau somnul; bebelușii respiră în mod natural mai repede decât copiii mai mari, de obicei cu o rată de 40 de respirații pe minut sau 20-40 de respirații în timpul somnului
  • respirație rapidă sau grea care îngreunează hrănirea
  • nările evazate, care este un semn că bebelușul se chinuie să ia aer
  • retracții, care apar atunci când coastele bebelusului aspiră la fiecare respirație
  • gemete sau mormăit după fiecare respirație
  • o nuanță albastră pe piele, în special în jurul buzelor sau nărilor

Dacă bebelușul nu udă scutecele ca de obicei, începe să vomite sau are febră, mergi la medic sau sună la 112. 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa