„Nu vorbi cu străinii!” a fost mantra părinţilor de câteva generaţii încoace. Dar haideţi să fim sinceri! Uneori este chiar un sfat bun pentru copii. La cine altcineva vor apela dacă se rătăcesc şi au nevoie de ajutor? În loc să facem o declaraţie generală,este mai bine să îi învăţăm pe copii când anume este necesar să discute cu străinii şi când nu.
Atunci când copiii sunt cu tine, e bine să îi laşi să salute şi să vorbească cu oameni noi. Tu eşti cea care monitorizează situaţia şi îl proteajază. Dar, în cazul în care copilul este singur şi, din senin, este abordat de un străin, atunci este o altă poveste.
Spune-i copilului că dacă vreodată un străin se apropie de el şi îi oferă dulciuri sau jucării, îl invită la plimbare sau îi solicită ajutorul într-o anume privinţă (cum ar fi, spre exemplu, să găsească un câine pierdut), să se îndepărteze pe cât posibil şi să refuze tare, răspicat şi pe cât posibil să fie auzit şi de alţi adulţi. Copilul ar trebui să îţi spună ţie sau altui adult de încredere (cum ar fi un profesor sau educator) ceea ce s-a întâmplat. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul în care cineva îi cere copilului tău să păstreze un secret, indiferent care ar fi acela. De obicei astfel de rugăminţi nu atrag situaţii fericite.
Majoritatea copiilor sunt destul de precauţi când e vorba de străini cu înfăţişări înspăimântătoare sau care, într-un fel sau altul, nu le inspiră încredere. Adevărul este, însă, că majoritatea celor care molestează copii sunt persoane cu aspect fizic cât se poate de normal şi comun, mulţi par chiar prietenoşi şi protectori. Astfel, în loc să judece o persoană după aspect, învaţă-ţi copilul să tragă o concluzie despre cineva în urma acţiunilor şi faptelor sale.
Poate la fel de important ar fi sa-ţi încurajeazi copilul să aibă încredere în instinctele proprii. Învaţă-l că, dacă cineva îl face să se simtă inconfortabil sau în cazul în care are senzaţia că ceva nu este în regulă şi chiar dacă nu îşi poate explica exact despre ce este vorba, ar trebui se îndepărteze cât de repede poate.
Revenind însă la premisa de la care am pornit, ce se întâmplă totuşi în cazul în care copilul îşi dă seama că e singur, că probabil s-a rătăcit de tine şi trebuie să abordeze un străin pentru a-l ajuta? În primul rând, trebuie să ştie că prima persoană căreia ar fi cazul să i se adreseze este cineva îmbrăcat în uniforma de ofiţer de poliţie, pază sau angajat. Dacă nu există astfel de oameni în uniformă, următoarele categorii la care ar putea apela sunt femeile, în special cele în vârstă, şi adulţii cu copii după ei. Din nou, să nu uite să îşi asculte instinctele: dacă nu are un sentiment plăcut în legătură cu o anumită persoană, ar fi mai bine să abordeze pe altcineva.
Deşi nu este posibil să îi protejezi pe copii de străini în permanenţă, este posibil să le educi comportamentul. Ascultarea acestor sfaturi îi poate ajuta pe copii să fie în siguranţă atunci când sunt afară la joacă.
