De ce se îngrașă copiii? 5 factori care declanșează obezitatea infantilă

obezitate infantilă

 

Obezitatea infantilă. Cu ani în urmă, tatăl meu se întorcea din Statele Unite ale Americii iar unul dintre lucrurile pe care le repeta obsesiv atunci când prietenii îl întrebau cum a fost era acesta: “Sunt graşi, domne’, americanii! Mai ales copiii! Au copii obezi!” Ceea ce exprima în fapt tatăl meu era mirarea românului de acum 20 de ani. Cum poate fi un copil obez? Păi nu aleargă toată ziua? Nu face mofturi la mâncare și nu refuză ciorbița cum fac copiii în România?

Ei bine, iată însă că anii au trecut iar noi vedem, din nefericire, din ce în ce mai mulţi copii supraponderali în parcuri sau în curtea şcolii. Viaţa de familie din România s-a schimbat între timp, iar procentul copiilor cu greutate peste medie s-a dublat în ultimii zece ani. Conform datelor furnizate de Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon, am ajuns la un îngrijorător procent de 40% de copii supraponderali.

Ce înseamnă obezitate infantilă?

Un copil diagnosticat cu obezitate infantilă este un copil a cărui greutate depășește greutatea recomandată pentru vârsta și înălțimea sa. Datorită acumulării de grăsime în organism, greutatea pacientului creşte cu cel puţin 15-20 % faţă de greutatea ideală.

Din nefericire, obezitatea infantilă nu implică neajunsuri doar în viaţa prezentă a copilului, ci are consecințe grave asupra vieții sale de viitor adolescent şi adult. Riscul cel mai mare este ca obezitatea să se mențină şi în anii de maturitate, fapt ce vă atrage după sine numeroase probleme medicale şi de integrare socială. Adolescentul obez va avea puţină încredere în el şi va suferi din pricina tachinărilor colegilor. În plan medical, el va putea asocia supraponderalităţii sale şi diabet, pancreatită, cardiopatie, probleme ale ficatului, probleme ortopedice, probleme respiratorii, calculi biliari, disfuncţii în alimentaţie sau bulimie.

Obezitatea infantilă. Influenţe genetice

Se considera că genele sunt răspunzătoare pentru 25-40% din cazurile de obezitate. Părinţii supraponderali vor transmite acest tip de gene şi copiilor. Pe de altă parte, membrii aceleiaşi familii “împart” nu doar genele, ci şi aceleaşi obiceiuri alimentare. Iar dacă factorii genetici nu pot fi influenţaţi, adoptarea unui mod de viaţă sănătos este responsabilitatea fiecărei familii în parte.

Influenţa mediului

Mediul familial are o importanţă majoră, prin crearea de obiceiuri alimentare sănătoase şi care, de regulă, sunt însuşite de către copil până în jurul vârstei de 10-11 ani. Gusturile se educa şi ele în cei şapte ani de acasă, iar un copil în cărui alimentaţie zilnică intră mâncăruri semipreparate, mese la fast-food, băuturi carbogazoase, alimente foarte grase şi cât mai puţine fructe, legume sau cereale va fi, după toate probabilităţile, un adolescent supraponderal şi care îşi va păstra obiceiurile “bune” din copilărie. Aproximativ 60 % dintre adulţii supraponderali continuă stilul de viață din anii copilăriei. Copiii supraponderali sau obezi au mai multe şanse să rămână obezi ca adolescenţi decât copiii normoponderali.

Lipsa mişcării fizice în primii ani de viaţă este de asemenea un factor decisiv în apariţia obezităţii. Într-o familie în care weekendurile sunt dedicate ronţăitului în faţa televizorului, cel mai probabil copiii vor avea probleme cu greutatea şi vor adopta la rândul lor, ca adulţi, o viaţă sedentară.

 

Lipsa afecţiunii părinteşti

Potrivit unor studii efectuate la Oregon State University exista o foarte strânsă legătură între felul în care ne creştem copiii şi greutatea lor. Astfel, oamenii de ştiinţă au identificat patru stiluri de părinţi: grijulii (foarte ataşaţi de copii, relaţie caldă, dar foarte autoritari), autoritari (relaţia cu copiii este mai puţin caldă, sunt autoritari), permisivi (control minim, relaţie caldă), neglijenţi (relaţie rece, dezinteres, control minim). Potrivit aceluiaşi studiu, părinţii neglijenţi sunt cei care, prin comportamentul lor, sau mai bine spus prin lipsa lor de comportament, transmit copilului că poate face orice. Orice ca să îşi umple timpul pe care l-ar putea petrece cu mama sau tata sau în activităţi alese cu atenţie pentru el de către părinţii săi. Iar acest “orice” înseamnă și mese nesănătoase în fața consolei de jocuri.

Specialiştii ne atrag atenţia că în categoria părinţilor neglijenţi intră şi aceia care lucrează până târziu, care sunt mereu plecaţi de acasă şi îşi petrec puţin timp cu micuţii lor. Acestea sunt premisele care favorizează un comportament infantil nesănătos, copiii lor petrecându-şi mai mult timp în faţa televizorului decât alți copii și punând bazele sedentarismului.

Factorii endocrini

Funcţionarea anormală a glandei endocrine reprezintă o cauză majoră a dezvoltării obezităţii în viaţa adolescentului sau adultului. Hipotiroidismul, deficitul de STH, sindromul Cushing, sindromul ovarelor polichistice sunt câteva dintre afecţiunile care pot asocia în timp obezitate. Şi în cazul bolilor endocrine, genetica este deseori răspunsul: copiii provenind din părinţi care suferă din pricina dereglărilor hormonale sunt predispuşi apariţiei supraponderabilităţii. Părinţii trebuie să fie atenţi şi la orice semn al unei probleme de sănătate să consulte medicul, acesta fiind singurul care, în urma unor investigaţii, va pune diagnosticul corect.

Obezitatea infantilă. Factorii psihologici

Stări emoţionale negative precum tristeţea, frica, plictiseala pot genera obiceiuri alimentare nesănătoase care duc în final la obezitate. O părere proastă despre sine, depresia (care în adolescenţă poate apărea din motive sentimentale şi pe care, din păcate, mulţi părinţi o bagatelizează) îşi pot găsi alinarea în consumul de alimente grase sau dulciuri, consumate în faţa televizorului sau stând pe internet. Consecinţele imediate ale supraponderabilităţii în timpul copilăriei şi adolescenţei sunt de natura psihosocială. Copiii obezi nu au încredere în sine şi sunt nemulţumiţi în ceea ce priveşte aspectul lor fizic, pot avea rezultate slabe la învăţătură, se pot autoizola social iar pe viitor pot avea probleme în găsirea unui loc de muncă.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()