Oreionul la copii

oreionul-la-copii-totul-despre-mame

Oreionul la copii, una dintre cel mai neplăcute boli

Oreionul, una din bolile copilăriei cu manifestări și posibile consecințe neplăcute, poate fi complet prevenit prin vaccinare, aceasta eliminând apariția bolii. 

Oreionul la copil este una dintre bolile severe ale copilăriei şi apare cel mai des în segmentul de vârstă 5-10 ani. Numele medical al bolii este parotidita epidemică provocată de virusul urlian. Boala determină inflamarea glandelor salivare (în special a glandei parotide), dar poate afecta și pancreasul și unele segmente ale sistemului nervos central, fapt care amplifică gravitatea bolii.

Fiind o afecțiune virală, tratamentul bolii este simptomatic (se tratează simptomele bolii) la care se adaugă o dietă extrem de bine stabilită pentru a proteja pancreasul. Medicamentele, oricare altele decât antitermice se administrează numai cu recomandarea medicului.

Cum se manifestă oreionul la copii?

Boala debutează brusc cu febră mare, frisoane și stare generală proastă. Incubația virusului este mare și poate dura între 9 și 14 zile, uneori chiar mai mult. În ultima perioadă a incubației copilul este contagios, dar nu prezintă nici un simptom.

Poarta de intrare este mucoasa faringiana și cea respiratorie, de unde trece în sânge și se localizează în țesuturile glandulare. În prima zi a bolii oreionul la copii poate fi confundat cu  gripa, dar în primele 24 de ore de la debut este vizibilă umflarea și tumefacția unilaterală sau bilaterală (mai rar) a glandei parotide (se află sub maxilar spre ureche), care este evidentă și ușor dureroasă la atingere. De cele mai multe ori tumefacția și umflarea parotidiană este inițial unilaterala, apoi în 2-4 zile devine simetrică. Inflamarea parotidelor cedează simultan în circa 8-10 zile de la debutul bolii.

Perioada cu febră mare durează 2-4 zile și se pot administra antitermice ușoare. Alături de debutul violent al bolii, simptomatologia oreionului la copii se completează cu senzația neplăcută de gură uscată pentru că secreția salivară scade foarte mult. În cazurile mai grave infecția virală poate cuprinde și celelalte glande salivare: glanda submaxilară (se simte o tumefacție dureroasă sub bărbie) și glanda sublinguală (care produce o senzație dureroasă sub limbă, în cavitatea bucală). În ciuda acestor manifestări extrem de neplăcute, evoluția bolii este ușoara la vârstele mici, când boala trece relativ repede fără sechele și complicații, atâta vreme cât este corect tratată.

Odihna este de ajutor ăn cazul oreionului

Oreionul la copii nu are nevoie de medicamente (mai puțin cele pentru scăderea febrei și eventuale antiinflamatoare cu spectru larg, dar numai la sfatul medicului), dar este necesar repausul la pat, odihnă multă și un regim alimentar foarte ușor (lichide neîndulcite, sucuri de fructe proaspete, supe de legume și piureuri de legume cu foarte puține grăsimi), cel puțin în primele 4-5 zile ale bolii.

Gravitatea oreionului la copii crește cu vârsta, când poate afecta glanda mamara (la fetițele mai mari de 10 ani), pancreasul, sistemul nervos central și testiculele (la băieții mai mari de 12 ani).

Citeşte şi:
Mic dicționar de boli ale copilului (1)
Encefalita, o boală din cauza căreia încă mai mor copiii
Cauzele infertilităţii la bărbaţi
Tot ce trebuie să ştii despre bolile copilăriei
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()