Otita externă, adesea denumită otita înotătorului, reprezintă o infecție a canalului urechii, pasajul prin care trec sunetele din exterior către timpan. Poate fi cauzată de diferite tipuri de bacterii sau ciuperci.
Otita externă apare adeseori la copiii care petrec foarte mult timp în apă. Umezeala excesivă de la nivelul urechii poate irita și afecta pielea canalului urechii, permițând bacteriilor sau ciupercilor să penetreze zona. Din acest motiv, otita externă poate fi numită o afecțiune de vară pentru că în special vara copiii au tendința să se bălăcească foarte mult.
Însă nu trebuie să înoți ca să faci otita înotătorului. Orice alt factor care poate cauza leziuni la nivelul pielii canalului urechii poate conduce la o infecție. Pielea foarte uscată, eczemele, scărpinatul în ureche, curățarea insistentă a urechii cu bețișoare de urechi sau inserarea obiectelor străine în ureche precum agrafele de hârtie, pot crește riscul dezvoltării unei otite externe.
Iar dacă cumva copilul are deja o infecție la nivelul urechii medii, foarte ușor puroiul colectat se poate scurge prin canalul urechii până la timpan și poate cauza otita externă.
Otita externă – semne și simptome
Principalul simptom al acestei infecții este durerea severă apărută la nivelul urechii, ce se poate agrava atunci când îl apeși pe cel mic cu degetul pe ureche sau când îl tragi puțin de ureche. De asemenea, ar putea apărea dureri de ureche și atunci când copilul mestecă. Uneori, înainte de instalarea durerii, apar mâncărimi în interiorul urechii.
Canalul urechii se poate umfla, iar cel mic ar putea să se plângă din cauza senzației de disconfort. Urechea externă ar putea să se înroșească sau se se umfle, iar ganglionii limfatici din jurul urechii se pot inflama și pot deveni dureroși.
De asemenea, este foarte posibil să apară unele scurgeri din ureche, la început incolore, iar apoi mai dense și gălbui, asemănătoare puroiului.
Simțul auzului ar putea fi temporar afectat dacă puroiul și umflătura canalului urechii blochează trecerea sunetelor către timpan. Febra nu este un simptom obișnuit în cazul otitei externe.
Otita externă poate fi prevenită?
Dacă copilul tău are în istoric mai multe otite, ar fi bine să folosești câteva picături de soluție de acid acetic sau alcool diluate în apă, pe care să i le pui copilului în ureche după ce a ieșit din bazin, însă doar la sfatul medicului pediatru. Fii foarte atentă la aceste picături deoarece chiar dacă nu ai nevoie de rețetă medicală pentru ele, pot fi foarte periculoase în cazul copiilor care au suferit de timpan spart sau alte asemenea afecțiuni.
Pentru a evita orice traumă la nivelul urechii este mai mult decât indicat să nu folosești bețișoarele de urechi pentru o curățare foarte insistentă a urechilor copilului și, în nici un caz să nu-l lași pe cel mic să facă asta singur.
Cel mai bun tratament
Tratamentul otitei externe depinde foarte mult de gradul de severitate al infecției și de intensitatea durerii pe care o resimte copilul. Pentru cele mai multe cazuri, medicii prescriu de obicei picături cu antibiotic pentru a lupta împotriva infecției, posibil amestecate cu tratament cu steroizi, ce reduce umflarea canalului urechii. Picăturile de urechi se dau de două ori pe zi, timp de 7-10 zile.
Dacă umflătura de la nivelul urechii nu permite administrarea picăturilor, medicul ar putea insera un fitil în ureche ca să ușureze pătrunderea medicației. În unele cazuri, este necesară și o îndepărtare a puroiului și a resturilor din ureche printr-o curățare și o aspirație delicată pe care numai medicul el poate face.
În cazul infecțiilor mai puternice se pot prescrie antibiotice orale și ar putea fi necesară o analiză a culturilor ce apar în scurgerile din ureche pentru a identifica tipul de bacterie ce a cauzat infecția.
După începerea tratamentului, copilul se va simți mai bine în maximum 2 zile, iar otita externă se vindecă total în 7-10 zile.
Foarte important de menționat este faptul că otita externă trebuie tratată de către un medic. Dacă este lăsată netratată, durerile se pot agrava, iar infecția se poate răspândi. Nu încerca să-i aplici singură tratament acasă, fără a avea sfatul unui specialist.
Reține că trebuie să mergi cu copilul la medic în cazul în care cel mic se plânge de durere de ureche asociată sau nu cu febră, nu mai aude bine cu una sau ambele urechi sau constați scurgeri anormale din ureche.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
