Ca părinți, vrem tot ce mai bun pentru copilul nostru: să aibă o viață mai bună decât a noastră, să fie fericiți, să aibă succes și, mai presus de orice, să fie sănătoși. Pentru mulți, asta înseamnă să fie zvelți. Iar dacă nu pot fi zvelți, măcar să nu fie grași, spune psihologul Alexis Conason.
La multe dintre jurnalele de știri ni se atrage atenția asupra obezității la copii. Ne sunt arătate imagini cu copii care aproape se rostogolesc în loc să meargă, ai căror pantaloni sunt prea strâmți, ale căror bluze plesnesc peste burți și ne putem doar imagina tristețea și jena care le acoperiră chipurile blurate.
Chiar dacă menținerea unei greutăți normale constante a copilului te preocupă, fii delicată cu subiectul
Experții ne amintesc constant care sunt pericolele obezității: diabetul, tensiune arterială mare, cancer și orice altă afecțiune fatală. Ni se spune că această generație va trăi mai puțin decât părinții lor (o declarație menită să sperie, fără să țină cont că speranța de viața este, totuși, ridicată). La școală e mai rău, deoarece copiii nu sunt catalogați doar după rezultatele obținute la învățătură, ci și după raportul dintre înălțime și greutate. Greutatea unui copil este considerată o urmare a greșelilor părinților, iar aceștia sunt blamați și considerați „părinți indiferenți”. Sunt țări în care acest gen de părinți sunt arestați pentru neglijență, iar copii le sunt luați. Așa că nu-i de mirare că mulți părinți își fac griji pentru greutatea copilului lor, susține psihologul pentru Psychology Today.
Greutatea corporală, criteriu de discriminare
Din nefericire, mulți părinți bine intenționați le fac rău copiilor lor când încearcă să intervină și să le controleze greutatea corporală și alimentația. Un studiu din 2016 despre „Alimentație și probleme legate de greutate” subliniază probleme care pot apărea atunci când părinții vorbesc cu fiica lor despre greutatea ei. Cercetătorii au studiat 501 femei cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani cărora le-au cerut să-și amintească dacă, în copilărie sau adolescență, părinții lor au făcut comentarii legate de greutatea și de genul de alimente consumate. Au descoperit că femeile ai căror părinți au făcut astfel de comentarii sunt complexate de corpurile lor. Mai mult, cu cât mai dese au fost aceste comentarii, cu atât mai nemulțumite au devenit tinerele femei, iar tendința de îngrășare a fost direct proporțională cu nemulțumirea. O lacună a studiului este dacă acele comentarii din partea părinților aveau legătură cu o greutate mult prea mare a copilului lor sau dacă femeile s-au îngrășat la maturitate.
În consecință, cum discuți cu copilul despre greutatea corporală?
După opinia doctorului Alexis Conason nu trebuie s-o faci! Greutatea nu e cel mai important factor în ceea ce privește sănătatea, iar factori precum nutriția, activitățile fizice și stresul joacă un rol foarte important. Așa că, în loc să vorbești despre greutate, modele de alimentație corectă, activități fizice și o imagine perfectă a trupului, încurajează-ți copilul să mănânce așa cum s-a obișnuit, să aleagă alimente care-i plac și-l fac să se simtă bine, implică-l în procesul de preparare a mâncării și găsește modalități de petrecere a timpului în aer liber, modalități care-i fac plăcere. Dacă, însă, copilul este complexat de felul în care arată, analizează împreună cu el ce îl deranjează, apoi sugerează-i să fie mai relaxat și să-și accepte trupul. Eventual, dacă e cazul, apelează la ajutor profesional. Cel mai important aspect: niciodată să nu-l faci să creadă că percepția celorlalți este legată de numărul kilogramelor indicate de cântar!
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
