Termenul de crăcănat poate fi atribuit oricărui copil deoarece toți au tendința de a merge crăcănați cel puțin în primul an după ce încep să facă primii pași. Dacă această situație se prelungește după vârsta de trei ani, este cazul să ceri sfatul medicului.
Îmi amintesc primii pași ai copilului meu cel mare și fuga mea ulterioară la un ortoped pentru copii deoarece eram convinsă că băiețelul meu are un defect serios de mers. Era crăcănat. M-am dus cu el la medicul pediatru care a încercat să îmi explice că este ceva normal, dar văzând îndoiala din ochii mei, mi-a dat o trimitere către ortopedie.
Citește și: La ce vârstă face un bebeluş primii paşi?
Am stat trei ore să aștept în fața cabinetului de ortopedie, cu copilul în brațe, plictisit îngrozitor și cu toate șansele de a contacta o mulțime de microbi sau virusuri din spital. Nimic nu mă putea determina să plec acasă căci, așa cum am spus, eram convinsă că dacă nu făceam ceva atunci, copilul meu va rămâne crăcănat toată viața lui. 🙂
Când în sfârșit am intrat în cabinetul ortopedului, acesta mi-a explicat în mare că toți bebelușii sunt crăcănați până după vârsta de doi ani, deoarece aceasta e modalitatea prin care ei reușesc să-și țină echilibrul. Iar dacă voi mai simți nevoia să-l consult după vârsta de trei ani, adică dacă mi se va mai părea și atunci că e crăcănat, mă așteaptă la cabinet. Într-adevăr, după ce copilul a început să meargă bine, să fie sigur pe el și să-și mențină echilibrul perfect, nici urmă de picioare crăcănate. S-a dezvoltat normal și armonios, motiv pentru care, cu al doilea copil nu am mai dat fuga la spital și am stat cuminte și am așteptat să se corecteze.
Când este momentul să ne facem griji din cauza picioarelor crăcănate?
Așa cum spuneam, până după vârsta de doi ani, este absolut normal ca cel mic să aibă mersul crăcănat. Specialiștii sunt de părere că această condiție ar trebui să se corecteze în timp, iar dacă după vârsta de trei ani nu dispare, atunci este momentul să ceri un consult de specialitate.
Un consult de specialitate înseamnă o radiografie ce semnalează dacă tibia și femurul sunt arcuite corespunzător și o analiză de sânge care poate arăta dacă există semne de rahitism (carență de calciu și vitamina D).
Și cum este întotdeauna mai ușor să previi decât să tratezi specialiștii recomandă:
– Un consum adecvat de calciu și vitamina D
– Expunere la soare după indicațiile și recomandările medicului pediatru
– Alegerea încălțărilor potrivite pentru copil (pantofi potriviți vârstei, ce permit piciorului să respire, cu talpă flexibilă)
– Încurajarea copilului să meargă cât mai mult timp desculț pentru a-și forma corespunzător musculatura piciorului)
– Alegerea unei alimentații sănătoase și diversificate pentru copil.
