Rh-ul negativ în sarcină. Când există risc pentru bebe, cum îl protejezi

Rh-ul negativ în sarcină este, în anumite situaţii, un motiv serios de complicaţii medicale pentru bebeluş. Vă explicăm mai jos ce are de făcut o femeie care are Rh-ul negativ.

Printre primele teste pe care trebuie să le facă o femeie care își dorește un copil sau e gravidă este cel pentru stabilirea Rh-ului (atunci când ţi se stabileşte grupa sanguină, ce poate fi A, B, AB sau O, este obligatoriu să se adauge şi Rh-ul, ce poate fi negativ sau pozitiv). Dacă ai Rh-ul negativ, ai nevoie de o urmărire atentă a sarcinii, pentru că există riscul unor complicaţii pentru bebeluşul tău: de la anemie până la retard psihic, motor şi chiar moartea copilului. Cu precauțiile de rigoare, sunt destul de multe şanse ca micuţul tău să nu păţească nimic.

Probabilitatea să existe probleme pentru copil apare doar dacă mama are Rh-ul negativ, iar fătul îl va avea pozitiv, deci diferit de al mamei. De altfel, 15 procente dintre europeni au Rh-ul negativ şi, potrivit statisticilor, accidentele severe apar numai la 5-6 la sută dintre gravidele incompatibile din punct de vedere al Rh-ului cu partenerii lor. Totul este să fii informată şi să îţi alegi un ginecolog “responsabil” care să te urmărească de-a lungul sarcinii.

Rh-ul negativ în sarcină. Când eşti în afara oricărui pericol?

Să începem cu descrierea situaţiilor în care nu există risc pentru copil sau în care acesta este minim:
* Nu există risc ca viitorul bebeluş să aibă probleme, atunci când şi tatăl şi mama au Rh-ul negativ sau când tatăl are Rh-ul negativ iar mama pozitiv.
* Sunt şanse de 50 la sută ca Rh-ul copilului să fie tot negativ (compatibil cu al mamei), aşa cum în aceeaşi proporţie poate să fie pozitiv (deci incompatibil cu al mamei).
* Prima sarcină a unei femei cu Rh-ul negativ este de cele mai multe ori lipsită de pericole pentru micuţ. La această primă sarcină, în sângele mamei se formează anticorpi care nu sunt periculoşi. Aceştia nu pot traversa placenta şi nu pot face rău fătului.

Atenţie! Dacă ai Rh-ul negativ, ai făcut o întrerupere de sarcină sau ai pierdut o sarcină, şi nu ai fost vaccinată imediat după aceasta, riscul de a avea probleme când vei dori un copil este mai mare decât atunci când te afli la prima sarcină.

Rh-ul negativ în sarcină. Vaccinarea, cel mai simplu tratament

Cea mai eficientă metodă de a rezolva problema incompatibilităţii de Rh este vaccinarea. Până să se ajungă aici, primul pas ar fi ca oricărei gravide să i se identifice din primele luni de sarcină grupa sanguină şi Rh-ul. Testarea trebuie să se facă inclusiv în situaţia în care eşti gravidă şi trebuie să faci o întrerupere de sarcină.

Sistemul medical românesc are însă o deficienţă la acest capitol, pentru că femeilor care fac întreruperi de sarcină nu li se depistează Rh-ul. Dacă acesta este negativ, atunci când eşti însărcinată prima dată (indiferent de finalitatea sarcinii – chiuretaj sau naştere), trebuie să te vaccinezi cu imunoglobulina anti-D.

Asta înseamnă că în circulaţia sanguină ţi se vor introduce hematii Rh pozitive, astfel încît la viitoarea sarcină să nu mai existe riscul “să-ţi ataci propriul copil”. Obligatoriu, vaccinul trebuie făcut atunci când se pune în contact sângele fătului cu cel al mamei (adică imediat după chiuretaj sau după ce ai născut şi s-a constatat că Rh-ul copilului este pozitiv) şi nu la următoarea sarcină.

Citește și ”Cartea Bebelușului”, cel mai important si complet ghid al primilor ani. Aceasta poate fi cumpărată de AICI.

Indicaţii speciale pentru vaccinare

Gravidele cu Rh-ul negativ trebuie monitorizate atent şi la prima sarcină, chiar dacă riscul de complicaţii este mic. Există, totuşi, o probabilitate destul de mică ca şi la prima sarcină să apară “accidente” în cursul cărora globulele roşii ale copilului (hematiile) să se întâlnească cu sângele matern.

Sistemul imunitar al mamei va reacţiona considerând hematiile copilului un corp străin, va fabrica anticorpi şi va trece la “atac”. Aşa că specialiştii mai recomandă să te vaccinezi în caz de incompatiblitate cu partenerul (tu ai Rh-ul negativ, iar el pozitiv), şi în următoarele situaţii:

dacă sângerezi în trimestrul I sau II de sarcină,
dacă ai un avort spontan, dezlipire de placentă,
dacă treci printr-o sarcină extrauterină,
înainte de o procedură de ecografie intervenţională (de exemplu amniocenteza),
în cazul în care bebeluşul moare etc.

Rh-ul negativ în sarcină. Ce rişti la o nouă sarcină?

Să discutăm acum despre riscurile la care sunt expuse mamele cu Rh negativ care nu au fost vaccinate şi sunt la a doua sarcină. În acest moment, apare pericolul să se repete fenomenul de transfuzie accidentală dintre circulaţia sanguină a copilului şi cea a mamei. Dacă acest lucru se întâmplă, corpul mamei va fabrica noi anticorpi anti Rh care au rolul de a distruge orice hematie întâlnită purtătoare de Rh pozitiv. Din nefericire pentru făt, de data aceasta anticorpii mamei pot să traverseze placenta. Ce va urma? Anticorpii ajung în circulaţia fătului şi distrug globulele roşii ale acestuia. Amploarea “distrugerilor” este proporţională cu numărul de anticorpi pe care mama îi “fabrică”.

Retardul şi surditatea, sechele posibile

În momentul în care globulele roşii ale fătului încep să fie distruse, transportul de oxigen la nivelul organelor scade. Dacă afectarea este foarte mare, se poate produce moartea intrauterină a fătului. Dacă, însă, copilul reuşeşte să supravieţuiască până la termen, el dezvoltă după naştere icter. Acesta poate fi minor (fără complicaţii semnificative) sau icter nuclear.

În această din urmă situaţie, manifestările micuţului sunt de-a dreptul dramatice: are privirea fixă, nu-şi poate regla temperatura corpului, nu poate înghiţi şi ţipă în continuu. În 80 la sută din cazuri, aceşti copii nu supravieţuiesc. Restul rămân cu sechele motorii grave, psihice (retard de diferite grade, până la idioţenie) sau senzoriale (mai ales surditate).

Tratamente pentru incompatibilitatea de Rh

Totuşi, medicina modernă este un ajutor de preţ pentru mamele cu incompatibilitate de Rh. Medicul care te urmăreşte trebuie să pună la punct o “strategie”, ce diferă de la caz la caz, şi care poate include: determinarea de anticorpi anti-Rh la începutul sarcinii, ulterior în săptămâna a 28-a iar în cazul unor teste pozitive se fac dozări lunare de anticorpi; prelevarea de celule de la făt pentru a se afla în ce măsură a fost afectat de anticorpii mamei (amniocenteza) etc.

Dacă medicul consideră că viaţa copilului este în pericol, sunt posibile două opţiuni: se poate declanşa naşterea prematur, dacă viitorul bebeluş are peste 32-34 de săptămîni, iar dacă este mai mic i se face transfuzie sanguină intrauterină.

Aşadar, şi în incompatibilitatea de Rh, este mai uşor să previi decât să tratezi. Aşa că află-ţi Rh iar dacă există vreun risc, ia măsuri. Şi în nici un caz nu te lăsa pe mâna unui medic care tratează o astfel de problemă cu superficialitate.
Cuplurilor în care mama are Rh-ul negativ iar tatăl pozitiv, li se recomandă să ia măsuri de contracepţie până în momentul în care îşi doresc un copil.

Dacă ești însărcinată, îți recomandăm și aceste articole: