Situația grădinițelor fără cadre medicale. „Mi-am găsit copilul pe un scaun, palid, cu dureri”

În contextul în care suntem la un pas de epidemie de gripă iar autoritățile fac recomandări ca la intrarea în instituțiile de învățământ să se facă triaj cu mare responsabilitate, există sute de grădinițe în România în care nu există niciun medic și nicio asistentă. Aici, educatoarele sunt cele care trebuie să observe când copilul dă semne de boală, să îl izoleze dacă e cazul și să cheme părinții să-l ia acasă.

O mămică indignată de această situație ne-a scris experiența tristă pe care a avut-o când copilul ei, de 3 ani, a început să dea semne serioase de boală în timp ce se afla la grădiniță, iar educatoarea l-a izolat lăsându-l singur să-și aștepte mama, deși în acel moment se aflau și alți adulți în grădiniță.

Mă mir că nu a căzut de pe acel scăunel, așa rău se simțea

„Am fost sunată de una dintre educatoare la ora 15, că băiețelul nu se simte bine, pare ca arde, e apatic și m-a rugat să vin sa îl iau mai repede. Eu eram la serviciu, în capătul orașului, fără mașină. Am lăsat tot și am ajuns pe la 16:10 acolo. Între timp, educatoarea lui plecase acasă și lăsase copiii cu o alta, căci așa fac mereu, rămân prin rotație pana la 17 cu toți copiii din grădiniță. Iar când am intrat acolo, efectiv mi s-a rupt sufletul, când mi-am văzut copilul apatic, palid, abia stătea pe un scăunel, în coltul încăperii, izolat practic de ceilalți, care se jucau, dar mai ales izolat de acea educatoare, care, de frică să nu ia ceva de la el sau cine știe din ce alte motive, l-a lăsat acolo singur și a preferat sa stea la biroul ei, singurica. Nu exagerez deloc, dar copilul meu nu putea sa stea nici în picioare, așa stări de rău îl apucaseră, mă mir că nu a căzut de pe acel scăunel. Sincer vă spun că rar mi-am văzut copilul atât de slăbit și lipsit de vlagă, acuzând dureri de burtică și de cap, încât, l-am dus mai mult în brațe în ziua aceea la medicul de familie.

Aș fi preferat să-l țină cineva de mână și să-l mângâie puțin

Și după toată aceasta descriere, fără să acuz acea educatoare de lipsă totală de empatie și dragoste pentru un copil bolnav, slăbit și apatic, aș fi preferat ca al meu copil să fie ținut pe un pat, cu o asistentă lângă el, care să îl liniștească sau să îi dea ceva până ajungeam eu. Sunt convinsă că acea asistentă și-ar fi pus o mască pe față și ar fi stat mai aproape de el, l-ar fi ținut de mână sau l-ar fi mângâiat puțin, ca să nu spun că îmi doresc să îl fi ținut chiar în brațe, la cei 3 ani ai lui.
Nu sunt o mamă panicată, dar atunci chiar arăta foarte rău copilul meu! Și stătea acolo singur, cu lacrimi în ochi, așteptând sa vin, încât abia s-a ridicat să vină spre mine când am intrat în grupă. Foarte dezgustată am fost. …seara, târziu, când am realizat cu adevărat ce se întâmplase și ce atitudine au avut educatoarele față de el. Dacă tot nu există asistentă medicală, aș fi preferat ca educatoarea sau îngrijitoarea, căci doar ele mai rămân după ora 16 acolo, să aibă grijă de el. Copilul nu avea febră, nu îi luase nimeni temperatura, doar i s-a părut ei că arde, iar diagnosticul pus de medicul de familie a fost cel de viroză”.
 
DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()