Cele mai mari surse de stres pentru copilul tău, încă de la naștere

surse de stres

Pentru noi, adulții, copilăria pare o perioadă lipsită de griji, prin comparație cu greutățile vieții pe care le înfruntăm. Copiii însă, ca orice altă persoană, pot fi supuși unor situații stresante. Află care sunt acele surse majore de stres pentru copilul tău astfel încât să le eviți și să creezi un climat favorabil pentru o dezvoltare armonioasă.

„Proporțional cu vârsta lor, uneori copilăria poate fi o perioadă chiar copleșitoare și, dacă nu învață să facă față eficient situațiilor stresante din viața lor, această perioadă le poate afecta pe termen lung viața socială, nivelul de cooperare și chiar dezvoltarea, în funcție de durata la care sunt supuși acestor surse de stres și în funcție de modul în care, noi, ca părinți, îi ajutăm să facă față acestor situații”, atrage atenția Mihaela Berechet, Instructor Aware Parenting, certificată de Aware Parenting Institute din California, USA și Instructor Parenting Adlerian în formare.

Așadar, doar pentru că sunt copii, nu înseamnă că sunt feriți de stres. Ceea ce diferă la adulți este faptul că, odată ce înaintăm în vârstă, crește capacitatea noastră de a face față frustrărilor.

„Este important ca părinții să nu își protejeze copilul de orice problemă ce poate apărea în viața lui, ci mai degrabă să îl ajute să facă față situațiilor stresante cu mai multă ușurință și să nu mai vadă orice problemă ca pe o imensă greutate, ci poate ca pe o situație ce necesită găsirea unei soluții”, explică Mihaela Berechet.

Ca sursă de stres ar putea fi orice frustrare de peste zi, atunci când lucrurile nu ies așa cum copiii își doresc. Ca și pentru noi, de altfel. Însă nu orice frustrare creează acel nivel de stres dăunător.

Cele mai mari surse de stres la care pot fi expuși copiii

Stresul prenatal atunci când mama este consumatoare de droguri sau alcool;
Stresul din timpul nașterii. Deși nu ar trebui să fie traumatică, se poate întâmpla ca uneori acest proces să devină unul dificil, atât pentru copil, cât și pentru mamă. Astfel de situații pot include nașterea prematură, travaliu prelungit, naștere pelviană, lipsa de oxigen, cordonul ombilical în jurul gâtului copilului.
Trauma sau anxietatea de separare ce poate începe în jurul vârstei de opt luni și care poate continua pentru câțiva ani.
Nașterea unui frățior sau a unei surioare poate aduce temeri că nu va mai fi iubit la fel de mult sau chiar deloc, iar asta aduce conflicte (împărțirea jucăriilor, timpul părinților divizat la doi sau mai mulți, etc.)
Divorțul părinților aduce copiilor o gamă variată de emoții, precum anxietate, tristețe, furie, vinovăție, confuzie, conflicte de loialitate față de părinți, etc.
Începerea grădiniței sau a școlii când copiii pot dezvolta stres prin simplul fapt că sunt forțați să stea într-un singur loc pentru o perioadă lungă de timp și să se implice în activități pe care nu le pot alege în mod voluntar.
Suprastimularea sau un program foarte încărcat – atunci când uităm vârsta copilului și faptul că nu poate rezista o perioadă lungă de timp expus la întâlniri interminabile, chiar și cu persoane dragi, cu prietenii lui (petreceri de zile de naștere, o agendă plină cu activități extracuriculare ce nu îi mai dau timp liber copilului pentru a fi copil).
Boala, rănile sau spitalizarea – acestea sunt în sine o sursă majoră de stres pentru orice vârstă, iar dacă boala presupune izolare la domiciliu sau spitalizare, situația este cu atât mai dificilă pentru un copil.
Boala părinților (anxietate, depresie, perioadă de boală prelungită) – acestea sunt situații în care copilul se simte confuz sau chiar neputiincios, iar aceste sentimente sunt o sursă de stres suficient de mare pentru un copil.
• Situații în care părinții țipă, critică sau pedepsesc copilul – lipsa unui tratament bazat pe respect față de copil, indiferent de vârsta lui, creează pentru acesta confuzie și stres.
• Situații în care copiii sunt loviți – acest tip de comportament dezvoltă sentimente de confuzie, frică sau chiar abandon.
Nevoi emoționale sau fizice neîmplinite, precum lipsa hranei sau lipsa de afecțiune din partea părinților.
Expunerea excesivă la tehnologie – timpul prea mult petrecut în fața ecranelor de orice fel reduce conectarea copilului cu părintele său.
Orice frustrare de peste zi, atunci când lucrurile nu ies așa cum și-ar dori.

Suprinzător sau nu, părinții pot fi o sursă majoră de stres pentru copiii lor. „Cred că uneori punem prea multă presiune pe copii în ceea ce privește succesul și ne dorim ca ei să nu eșueze niciodată, să nu fie niciodată triști, însă părerea mea este că atunci când greșim în viață, avem ocazia de a analiza ce nu a mers bine prima dată în abordarea noastră și de a face mai bine data viitoare, de a deveni o variantă mai bună a noastră cu fiecare zi care trece”, concluzionează instructorul de parenting.

Un alt lucru demn de menționat este faptul că trebuie să avem grijă să nu creăm noi înșine situații stresante pentru copil, în ideea că îl vor ajuta. Haideți să lăsăm viața să se întâmple și să fim lângă el atunci când are nevoie de susținerea și ajutorul nostru.

Mai multe despre munca pe care Mihaela Berechet o desfășoară cu scopul de a-i ajuta pe părinți să găsească modalitatea armonioasă de a-și ghida copiii pe propriul lor drum, găsiți și pe pagina ei www.cursuri-parenting.ro.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Foto: Guliver

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()