Polipii nazali. Ghid practic cu tot ce trebuie să știi despre ei

Raluca Dumitrică
Polipii nazali copil nas
Ce sunt polipii nazali, ce probleme reale pun asupra sănătăţii copilului şi cum se tratează.

Ce sunt polipii nazali, ce probleme reale pun asupra sănătăţii copilului şi cum se tratează ei

Ştim cu toţii polipii nazali la copii încă de pe vremea propriei noastre copilării. Recomandarea de atunci era ca polipii nazali să fie îndepărtaţi chirurgical, pentru a-l feri pe cel mic de răceli repetate. Am aflat de la Dr. Cătalin Udroiu, medic specialist ORL în cadrul Reţelei Private de Sănătate Regina Maria, ce sunt polipii nazali, ce probleme reale pun asupra sănătăţii copilului şi cum se tratează ei.

Polipii nazali, o inflamaţie acută prezentă adesea la cei mici

Adenoidita (polipii nazali, polipoza nazală sau vegetaţiile adenoide) este o inflamaţie acută (adenoidită acută) sau cronică (vegetaţii adenoide) a formaţiunilor limfoide din nazo-faringe. Forma acută (adenoidită acută) este o infecţie microbiană sau virotică a amigdalei faringiene Luschka, care se manifestă prin febră, dificultate la respiraţie, congestie nazală cu senzaţie de nas înfundat, sforăit (copilul trage aer pe gură, în timpul somnului doarme cu gura deschisă). Prin cronicizare, hipertrofia ţesutului adenoidian duce la formarea aşa numiţilor polipi nazali.

Polipii nazali – Cauzele apariţiei bolii

Infecţiile acute recidivante şi cele cronice, la care se adaugă şi noxele din mediul ambiant, diferenţele de temperatură sau deficienţele imunitare ale copilului se numără pe lista cauzelor apariţiei acestei boli. Polipii mai pot apărea şi din pricina limfatismului, ce reprezintă o stare constituţională favorizată de tulburări endocrine, deficienţe alimentare, carenţe vitaminice, calcice, proteice, lipsa de soare (climat umed şi rece), dar şi din cauza unor factori fizici: frigul, atmosfera poluată cu praf, microbii şi umezeala.

Cum se manifestă polipii nazali

Polipii nazali fac parte din apanajul bolilor copilăriei şi sunt mai rar întâlniţi la adulţi. Această boală îngreunează respiraţia, afectează vorbirea şi provoacă dese infecţii ale urechii. Prin creşterea volumului amigdalei faringiene, comunicarea între nas şi gât se blochează, determinând simptomele specifice acestei boli. Copilul va avea nasul înfundat, motiv pentru care va ţine gura deschisă atât ziua, cât şi noaptea, va avea respiraţie zgomotoasă şi va sforăi în timpul somnului. Totodată, polipii îi vor afecta vorbirea, copilul nemaiputând pronunţa corect consoanele nazale. Spre exemplu, pe “m” îl pronunţă “b”(în loc de “mama” pronunţă “baba”), în loc de “n” spune “d”.
Inflamarea amigdalei faringiene duce la obstrucţionarea trompei lui Eustachio, ceea ce va produce o hipoacuzie de transmisie, copilul nemaiuzind bine.

Mai semnalăm apariţia unor îmbolnăviri infecţioase frecvente ale aparatului respirator superior (rinite, rinofaringite) şi la nivelul urechii (otite medii) care, netratate corespunzător, pot determina o hipoacuzie permanentă al cărei singur remediu este proteza auditivă.

Copilul mai prezintă secreţii nazale muco-purulente, scăderea simţului gustului şi mirosului, durere de cap şi senzaţii permanente de tensiune la nivelul nasului. Ganglionii de la nivelul gâtului şi cei de sub mandibulă sunt măriţi în volum, iar toracele este insuficient dezvoltat (se asocieaza cu semnele de rahitism).
În timp, copilul cu polipi va căpăta un aspect specific al feţei numit facies adenoidian: gura permanent întredeschisă, căderea şi retracţia mandibulei, proeminenţa maxilarului superior, ridicarea buzei superioare şi descoperirea dinţilor superiori, faţa turtită transversal.

Cum se tratează polipii nazali

Tratamentul acestei boli constă în îndepărtarea pe cale chirurgicală (adenoidectomie) ceea ce nu exclude recidiva (5% din cazurile de polipi nazali operaţi pot recidiva). Vizita frecventă la medicul ORL este, în aceste condiţii, recomandată.
Operaţia trebuie efectuată în trei situaţii:

1. Vegetaţiile adenoide sunt hipertrofice şi determină o obstrucţie nazală importantă şi recurentă, operaţia având rolul de a elibera căile respiratorii;

2. Vegetaţiile sunt prea mari şi ajung să astupe şi trompa lui Eustachio, favorizând stagnarea mucozităţilor şi apariţia otitelor.

3. În caz de rino-faringite repetate. (Aceasta este însă o indicaţie controversată, deoarece operaţia în acest caz nu dă mereu rezultatele aşteptate. Sunt studii care arată ineficienţa intervenţiei chirurgicale în caz de rino-faringită repetată.)

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa