Stafilococul auriu și complicațiile posibile: de la boli dermatologice la septicemii severe

Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este unul dintre principalii colonizatori ai organismului uman. În unele situații tulpina colonizatoare poate deveni agent patogen, producând infecții localizate sau sistemice.

Monica Tătaru, redactor
Stafilococul auriu formează aglomerări cu aspect de „ciorchine de strugure“.

Infecțiile stafilococice au constituit multă vreme o problemă de maximă importanță a patologiei infecțioase, în special la copii. Stafilococul este un germene gram pozitiv și formează aglomerări cu aspect de „ciorchine de strugure“.

Se cunosc 3 specii de stafilococ:

  • stafilococul aureus
  • stafilococul epidermidis
  • stafilococul saprophyticus

Stafilococul auriu (stafilococul aureus) poate fi prezent și pe pielea și mucoasele normale. Poate fi însă și agentul patogen al unor boli grave.

Stafilococul epidermidis nu poate fi considerat mai puțin patogen pentru ființa umană pentru că acesta produce infecții cutanate, dar mai puține. El este agentul endocarditei pentru organismele slăbite și la purtătorii de valve cardiace artificiale. Acesta poate produce meningită la copiii cu spina bifida, meningomielocel, hidrocefalie.

Stafilococul saprophyticus este agentul infecțiilor tractului urinar la femeile tinere.

1 din 3 persoane, purtătoare de stafilococ auriu

Stafilococul auriu este o bacterie larg răspândită care poate fi prezentă pe tegumente sau mucoase la aproximativ 1 din 3 persoane, fără să cauzeze boală. Specialiștii Institutului Cantacuzino au evidențiat că acesta este un fenomen obişnuit, care adesea nu necesită nicio intervenţie. Starea aceasta poate fi tranzitorie. Poate dura câteva zile sau săptămâni, bacteria fiind apoi eliminată de către organism. Stafilococul auriu poate rămâne în corp însă și mai multe luni de zile. În cursul vieţii, o persoană se poate coloniza în mod repetat cu stafilococ auriu.

În anumite circumstanțe, stafilococul auriu cauzează îmbolnăviri (infecții cutanate, osteo-articulare, pneumonii etc.). Cele mai multe infecţii sunt localizate (abcese, flegmoane, infecții ale plăgilor) şi de regulă se vindecă rapid. Rareori, infecţiile pot fi severe precum septicemii sau meningoencefalite. Tratamentul constă de cele mai multe ori în administrarea de antibiotice. În cazul infecţiilor localizate, poate fi nevoie de o incizie care să permită îndepărtarea colecţiilor purulente.

Infecția cu stafilococ auriu rezistent la antibiotice

În România, mai mult de 50% dintre tulpinile de Staphylococcus aureus sunt meticilinorezistente (MR). Este rezultatul unui studiu realizat de o echipă de microbiologi brașoveni. MRSA este un stafilococ rezistent faţă de antibioticele folosite uzual în terapia infecţiilor de acest tip.

Cel puțin 20-50% din populația generală este colonizată la un moment dat cu Staphylococcus aureus. O parte dintre aceste colonizări sunt determinate de tulpini rezistente la antibiotic. Diferențierea dintre colonizarea cu MRSA și infecția cu MRSA este simplă:

  • colonizare: toleranța organismului uman față de prezența bacteriilor, cu lipsa simptomelor și a manifestărilor inflamatorii
  • infecție: manifestări clinice (locale ± sistemice) determinate de agresivitatea MRSA și de reacția organismului uman pentru îndepărtarea acestor bacterii.

„Atitudinea terapeutică este diferită în cele două situații. Pentru colonizare NU se recurge la tratament antibiotic. Infecțiile necesită adesea un tratament ce include administrarea de antibiotice. Colonizarea cu MRSA poate persista perioade lungi, până în momentul în care determină o infecție. Persoanele colonizate pot contamina alte persoane, ele fiind cel mai important rezervor de MRSA”, nota Prof. Dr. Valeriu Popescu, în Revista Română de Pediatrie.

Infecțiile stafilococice pot avea o evoluție nefavorabilă din cauza unei agresivități sporite a tulpinii bacteriene. Complicații pot apărea și din cauza unei capacități reduse de apărare antiinfecțioasă a pacientului. O dificultate intervine și în încercarea de a trata un pacient infectat cu o tulpină (multi)rezistentă la antibiotice.

Stafilococul auriu la copii

MRSA este o preocupare astăzi, deoarece poate fi mai greu de tratat decât alte infecții și îi infectează pe oameni sănătoși, inclusiv copiii – nu doar pe cei cu un sistem imunitar slăbit ca în trecut. Acest tip de MRSA se numește MRSA asociat comunității (CA-MRSA).

Copiii sunt expuși riscului sporit de a lua stafilococ auriu rezistent din locuri precum: grădiniță, locuri de joacă, vestiare, săli de clasă, săli de sport.

În mediile enumerate contactarea MRSA de către copii este mai probabilă deoarece aceștia iau contact piele cu piele cu alte persoane, pot împărtăși echipamente sau jucării care nu au fost curățate și sunt mai predispuși să aibă zgârieturi frecvente sau mușcături de insecte – potențiale căi de intrare pentru infecție.

Cum prevenim infectarea cu stafilococul auriu la copii

Site-ul medical webmd.com are un șir de recomandări:

  • Prima și cea mai importantă regulă este spălatul des pe mâini cu apă și săpun timp de cel puțin 15 secunde. Înainte de masă, când vine copilul de afară și după ce se joacă cu animalele de companie sau cu alți copii.
  • Rugați copiii să folosească dezinfectante pentru mâini sau șervețele pe bază de alcool atunci când spălarea nu este posibilă.
  • Învățați-vă copiii să nu împartă prosoape, uniforme sau alte articole care vin în contact cu pielea goală.
  • Păstrați tăieturile sau pielea vătămată curată și acoperită cu bandaje uscate până la vindecare.
  • Încurajați-vă copiii să curețe echipamentul sportiv comun cu soluție antiseptică înainte de fiecare utilizare. Sau, pot folosi un prosop ca o barieră între piele și echipament.
  • Curățați des zonele comune.
  • Dacă copilul dumneavoastră are pielea uscată, eczemă, dermatită sau o afecțiune a pielii, utilizați creme hidratante conform indicațiilor medicului.
  • Încercați să mențineți zonele de erupție de pe piele acoperite pentru a preveni intrarea bacteriilor, deoarece bariera naturală a pielii poate fi compromisă.
  • Protejați împotriva arsurilor solare și a mușcăturilor de insecte.

Adresați-vă medicului dacă:

  • Copilul dumneavoastră sau alt membru al familiei are o zonă a pielii roșie, dureroasă, umflată, caldă, plină de puroi sau cu dungi roșii, care supurează sau nu. Afecțiunea apare adesea în zonele în care a existat o tăietură sau o zgârietură.
  • Copilul dumneavoastră sau alt membru al familiei are și febră sau se simte rău
  • Infecțiile cutanate se transmit între membrii familiei sau prieteni

Cum se transmite stafilococul auriu?

Pacienţii colonizaţi/infectaţi cu stafilococ auriu pot transmite această bacterie altor persoane. În spitale, MRSA este transmis adesea de pe mâinile personalului medical. Contaminarea se poate produce și de pe mâinile pacienţilor sau ale vizitatorilor. Obiectele din jurul persoanei bolnave sau purtătoare de MRSA pot fi de asemenea infectate. Bacteria se poate transmite şi prin atingerea acestora (echipamente medicale, obiecte sanitare, telefoane mobile, laptopuri etc).

„Colonizarea cu MRSA se produce mai frecvent la pacienţii internaţi. Riscul este mai mare cu cât perioada lor de spitalizare este mai îndelungată, mai ales dacă primesc antibiotice.”, se arată într-un studiu coordonat de prof. Gabriel Popescu. Există variante de MRSA care se transmit și în afara spitalelor. Apar în colectivităţi aglomerate (închisori, unități militare, internate). Un risc sporit de leziuni tegumentare se întâlnește în cazul sportivilor sau în cel al persoanelor care urmează tratament antibiotic de lungă durată.

Cum se depistează un purtător de stafilococ auriu?

Se recoltează probe cu un tampon steril de la nivelul foselor nazale, de la nivelul faringelui şi uneori de pe tegumente din diverse zone ale corpului. Analiza se efectuează în laboratoarele de bacteriologie și în general durează 48-72 de ore.

Pentru tratament se folosesc antibiotice specifice. În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului. Uneori tratamentul poate fi prelungit.

Cele mai severe manifestări clinice ale infecției stafilococice

Pneumonia stafilococică. Deși mult mai rară decât pneumonia pneumococică, pneumonia stafilococică rămâne una dintre cele mai grave pneumonii bacteriene, în special în cazul copilului. Factorul determinant al bolii este stafilococul auriu. Alături de acesta intervin și o serie de factori favorizanți: vârsta mică, prezența handicapului biologic (prematuritate, dismaturitate, malnutriție), malformațiile congenitale, infecțiile virale preexistente (rujeola, varicelă), tusea convulsivă, antibioterapia prelungită, diabetul zaharat etc.

Infecțiile pielii includ: furuncule, Impetigo, celulita infecțioasă

Furunculul. Cel mai întâlnit tip de infecție stafilococică este furunculul, un abces ce se dezvoltă la baza firului de păr. Zona din jurul infecției devine roșie, inflamată și dureroasă. Apare în special pe brațe sau fese. Furunculul trebuie chiuretat și aplicat un tratament antibiotic.

Impetigo. Această boală contagioasă, adesea producând o iritație dureroasă, poate fi cauzată de o infecție stafilococică. Se caracterizează prin prezența a multiple leziuni pustuloase. În pustule se constată, în majoritatea cazurilor, stafilococul auriu. Medicii recomandă de obicei tratamentul local cu antibiotice până la cicatrizarea leziunilor.

Celulita – o infecție a stratului profund al pielii – provoacă înroșirea pielii și umflarea acesteia. Uneori, se pot dezvolta și ulcerații. Infecția se poate răspândi în câteva ore, iar zona devine extrem de dureroasă.

Intoxicații alimentare stafilococice

Intoxicația rezultă în urma producerii de enterotoxină stafilococică în alimente. Manifestările apar la 1-6 ore după consumul de alimente infestate, în mod exploziv. Acestea constau în: greață, vărsături, dureri abdominale, diaree, alterarea stării generale ca urmare a deshidratării și stării de șoc.

De obicei, temperatura nu este crescută, este normală sau chiar scăzută sub limitele normale. După luarea măsurilor de rehidratare, simptomele regresează, de obicei după 8-14 ore. Diagnosticul este sugerat de incubația foarte scurtă și de cazuri similare, cu care a fost în contact bolnavul.

Septicemie. Aceasta apare atunci când stafilococul intră în sistemul circulator. Febra și tensiunea arterială scăzută sunt semnele septicemiei. Bacteria poate migra în tot corpul producând infecții ce pot afecta organele (plămâni, inimă, creier), oasele și mușchii.

Sindromul șocului toxic. Se caracterizează printr-un tablou acut sever, cu febră mare, care afectează, de obicei, tinerii aparent sănătoși. Sindromul șocului toxic debutează cu manifestări la nivelul tegumentelor și mucoaselor. Frecvent, sindromul șocului toxic poate fi pus în legătură cu infecția stafilococică focală: folosirea în timpul menstruației a tampoanelor vaginale; plăgi infectate superficiale sau profunde; arsuri infectate; enterocolită; traheobronșită; avort septic.

Simptomele dominante sunt: temperatură crescută (39 C);  hipotensiune arterială; afectări organice: gastrointestinale (vărsături, diaree la debutul bolii); mialgii severe; afectare renală și hepatică.

Endocardita stafilococică. Localizarea cardiacă a infecției cu stafilococ auriu are un grad mare de risc, mai ales la copii și adolescenți. Cel mai des sunt afectate valvele inimii, mai ales valvele drepte. Boala evoluează, în ultimul caz, favorabil. În ambele cazuri (afectarea cordului drept și stâng) sunt descrise embolii pulmonare, meningite, abcese la nivelul rinichilor și articulațiilor.

O bacterie foarte rezistentă

Aceste bacterii pot trăi mult timp pe obiecte precum prosoape, perne, uniforme, echipamente, aparate de ras, vestiare. Stafilococul auriu poate supraviețui în medii uscate, la temperaturi extreme, niveluri mari de sare, mediului acid din stomac.

Anumite afecțiuni sau utilizarea pe termen lung a unor medicamente favorizează apariția unei infecții stafilococice. Printre persoanele predispuse la infecții cu stafilococ auriu se numără cele bolnave de: diabet, HIV/SIDA, insuficiență renală care necesită dializă, cancer, afecțiuni dermatologice, afecțiuni respiratorii, arsuri, operații.

Bacteria poate fi transmisă și prin intermediul lucrătorilor din industria alimentară. Dacă nu sunt respectate măsurile de igienă, stafilococul auriu poate migra de pe mâinile acestora în mâncare. Mâncarea contaminată nu își schimbă aspectul sau gustul. În cazul unei intoxicații alimentare stafilococice, probele trebuie supuse unui test de laborator pentru confirmare.

Cum putem evita contaminarea cu stafilococul auriu

Următoarele măsuri pot micșora riscul de contaminare și de a dezvolta o infecție stafilococică.

Spălarea frecventă a mâinilor cu săpun, cel puțin 15 secunde, scade riscul de a contacta stafilococul auriu la copii, dar și la adulți.
Spălarea frecventă a mâinilor cu săpun, cel puțin 15 secunde, scade riscul de a contacta stafilococul auriu la copii, dar și la adulți

Spălați-vă pe mâini. Spălatul corect al mâinilor reprezintă cea mai bună apărare împotriva germenilor. Mai ales atunci când sunteți într-un loc public, este important să vă spălați pe mâini riguros. Folosiți apă și săpun și frecați mâinile cel puțin 20 de secunde. Uscați-vă cu prosoape de unică folosință. Nu folosiți uscătoarele cu aer! Acestea reprezintă un mediu perfect pentru dezvoltarea culturilor de germeni. Folosiți un alt șervet pentru a închide robinetul, dacă acesta nu se închide automat. În spitale, folosiți soluțiile dezinfectante, la intrarea și la ieșirea din unitatea spitalicească.

Rănile trebuie pansate până la vindecare. O rană deschisă este o poartă pentru bacteriile care ne pot contamina.

Folosiți cât mai puțin tampoanele interne. Sindromul șocului toxic este produs de stafilococul auriu. Utilizarea tampoanelor interne pe o perioadă lungă de timp poate determina o astfel de infecție stafilococică. Schimbați des tampoanele, cel puțin la 4 ore. Alternați absorbantele externe cu cele interne.

Evitați să împrumutați obiectele de uz personal. Prosoapele, obiectele de igienă, hainele sau echipamentele sportive nu ar trebui să fie folosite de alte persoane.

Spălați hainele cu apă fierbinte. Stafilococii pot supraviețui pe hainele care nu sunt bine spălate.

Respectați regulile de preparare și păstrare a alimentelor. Spălați-vă pe mâini înainte de pregăti mâncarea. Dacă mâncarea rămâne afară pentru o vreme, asigurați-vă că produsele calde vor rămâne calde (60 C), iar cele reci vor sta la rece (4 C).

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa