Mamă și copil diagnosticați cu diabet de tip 1. Cum este să trăiești cu o astfel de boală în România

Monica Tătaru, redactor
copil medic diabet insulina

Diabetul de tip I reprezintă o provocare zilnică, o viață întreagă cu o dietă atent monitorizată, vizite regulate la medic, injectii cu insulină și verificări permanente ale glicemiei. Viața cu diabet este o luptă grea la orice vârstă, cu atât mai mult când ești copil și îți dorești să guști din mâncarea prietenilor.

Este dimineață. La fel ca orice alți părinți, Adriana și Paul înfruntă “bătălia” zilnică: să-și trezească copilul, să-i pregătească micul dejun și să iasă pe ușă la timp pentru a nu întârzia la activitățile zilnice. Însă diminețile Adrianei vin cu altă aritmetică – nu doar ea suferă de diabet, ci și fiul său Ionuț, în vârstă de 5 ani.

Mamă, profesoară și „asistentă” personală, Adriana este de serviciu 24 de ore din 24, asigurându-se ca nivelul zahărului din sângele său și al copilului nu scapă de sub control. „Zilnic trebuie să măsor câți carbohidrați mâncăm. Cantitatea de insulină trebuie adaptată în funcție de numărul acestora. Dacă nu avem valoarea corectă, ziua ar putea fi distrusă.”

Dar înainte să mănânce trebuie să măsoare nivelul zahărului în sânge. Zilnic, fiecare are de făcut mai multe teste, înainte de a mânca sau de a începe o activitate care presupune un efort intens. Adriana și Paul au alarma pusă la ora 3 dimineața pentru a-i face un test de sânge fiului lor. Este o îndatorire care odată era un factor mare de stres, astăzi însă face parte din rutina zilnică bine organizată.

Pompa de insulină îi asigură copilului o viață aproape normală

Ionuț este un blond plin de energie. Nu ai spune că viața lui este legată de un aparat micuț, o pompă pe care o poartă 24 de ore și care îi dozează diferite cantități de insulină. „La grădiniță pompa trebuie să fie închisă pentru ca ceilalți copii să nu îi administreze accidental o doză de insulină ”, spune Adriana.

În România, sunt peste 3.000 de copii insulino-dependenți, iar studiile arată că numărul acestora este în creștere, chiar de la vârste foarte fragede. Dacă nivelul zahărului în sânge scapă de sub control, copiii trebuie spitalizați imediat. Pe termen lung însă, complicațiile diabetului de tip I pot fi fatale.

Pentru că cei mici nu pot înțelege ce înseamnă această afecțiune și cum trebuie să își dozeze cantitatea de insulină, pentru părinți supravegherea copiilor devine un full-time job.

Familia trăiește într-o localitate aproape de București. Grădinița nu era pregătită să ofere suportul specializat pentru un copil bolnav de diabet, însă educatoarele au înțeles importanța monitorizării permanente a copilului și nevoia lui de a trăi într-o comunitate. “Îmi era teamă să îl las singur la grădiniță, însă am primit sprijinul necesar pentru ca Ionuț să se integreze. Timp de trei luni, am mers zilnic la grădiniță și le-am arătat educatoarelor ce trebuie să facă, cum trebuie să îi testeze nivelul de zahăr și să îi dozeze insulina. Sigur, dacă ceva nu este în regulă, sunt anunțată imediat”.

Asa arata un aparat pentru dozarea insulinei
Asa arata un aparat pentru dozarea insulinei

Diabetul copilului, o lovitură mult mai puternică decât propria boală

Adriana suferă de diabet de tip I de la vârsta de 4 ani, însă, în momentul când a rămas însărcinată, nu s-a gândit că bebelușul său i-ar putea moșteni afecțiunea. Este o persoană pozitivă, râde mult, dar recunoaște că i-a fost foarte greu să accepte că fiul său a fost diagnosticat cu diabet atunci când acesta abia împlinise 2 ani. “Era însetat tot timpul, iar scutecele îi erau pline de urină. Mi-am dat seama că ar putea avea diabet, dar mai multe zile am refuzat să accept acest gând”, își amintește Adriana primele semne ale bolii la copilul ei.

I-a făcut însă analizele de sânge, iar nivelul zahărului era foarte mare. “Am fost paralizată când am văzut analizele, mă simțeam vinovată. În timp însă eu și soțul ne-am obișnuit cu ideea că băiețelul nostru va fi dependent de insulină întreaga viață și că va prezenta un risc crescut de a avea insuficiență renală, de a orbi, de a avea probleme cu inima de la o vârstă tânără”, povestește Adriana.

Deși suferă de mică de diabet de tip I, Adriana recunoaște că de multe ori și-a neglijat boala. Din fericire, acest lucru nu i-a adus complicații până acum. Viața alături de copilul său cu diabet i-a schimbat foarte mult viziunea asupra modului în care trebuie să abordeze această afecțiune.

Controlat, diabetul nu îi împedică să aibă viața unei familii obișnuite

În ciuda dificultăților, diabetul de tip I poate fi controlat, iar Adriana se luptă zi de zi pentru ca familia ei să ducă o viață normală. Ionuț merge la grădiniță, iar de două ori pe săptămână are cursuri de karate.

Diabetul de tip I este o boală care afectează întreaga familie, viața alături de un copil diabetic este o provocare intensă, riguros programată. „Ionuț este însă cel mai puternic. Curajul său ne inspiră să mergem mai departe. Suntem doar una din miile de familii care trăiesc cu diabet de tipul I. Călătoria noastră poate fi dificilă uneori, însă ne bucurăm de suport din partea unor specialiști, din partea comunității și a familiei, iar acest lucru ne dă puterea de a ne continua drumul”.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa