Viata cu autism. Episodul 242. „Ni s-au blocat conturile de Primăria Cluj-Napoca. I-am dat în judecată şi am câştigat”

Ni s-au blocat conturile de Primăria Cluj-Napoca. I-am dat în judecată şi am câştigat. De fapt nu eu i-am acţionat în instanţă, ci soţul meu. Pentru că atunci când îţi rămâne doar demnitatea şi te-ai săturat de incompetenţa funcţionarilor statului român şi a unei primării care se laudă că gestionează un oraş de 5 stele, nu-ţi rămâne decât să cauţi dreptatea în instanţă.

Totul s-ar fi putut rezolva pe cale amiabila, dar când tu, funcţionar public, plătit din bani publici, pofteşti afară în ger un tată cu un copil cu dizabilităţi să aştepte la -5 grade întoarcerea marelui Şef de la creanţe cu care urma să fie lămurită problema, păi atunci…

Atunci nu-ţi rămân decât două opţiuni: să te mai duci o dată, de două ori, de zece ori ca un milog deşi ai dreptatea de partea ta, până când distinsele lor persoane binevoiesc să te primească să-ţi şteargă datoria.

Ni s-au blocat conturile de Primăria Cluj-Napoca pentru o datorie de 17.000 de lei

Pe 1 noiembrie 2018 soţul meu s-a trezit cu contul bancar poprit. Inutil să vă spun că acela e şi contul pe care intră alocaţiile şi salariul lui de asistent personal şi indemnizaţiile de handicap ale copiilor. Datoria? Un mizilic, ceva peste 12.000 de lei (da, aţi citit bine). Mie mi s-a făcut rău când am aflat şi tot calculam în minte câţi ani ar fi trebui să plătim, câte sacrificii ar fi trebuit să facem, dacă ar fi trebuit să reducem orele de terapie sau nu la copii.

Am aflat mai apoi că datoria nu e de 12.000 de lei, ci ceva peste 17.000. Suma poprită era de 12 mii şi ceva. Am aflat că Primăria Cluj-Napoca ne imputa impozitul pe o maşină care practic nu mai exista, dar nu fusese radiată, iar impozitul nu-l mai plătisem de când cu sacrificiile făcute pentru terapia lui David.

Da, în România când plăteşti terapie, trebuie să ignori unele datorii ca să-ţi poţi recupera copilul.

Credeţi că Primăriei Cluj-Napoca îi pasă? Credeţi că D-lui Primar Emil Boc îi pasă de noi? Păi nu ne-a arătat, mai ales nouă mamelor, cât de mult i-a  păsat de noi cât a fost prim ministru. Vă mai amintiţi că a redus şi condiţionat concediul de îngrijire copil de la 2 ani la 1 şi a plafonat veniturile mamelor?

Vă mai amintiţi, dragi mămici?

Eu îmi amintesc că din cauza asta mi-am permis doar un an concediu de îngrijire copil la George. Pentru că eu sunt întreţinătorul familiei, am simţit încă de atunci binecuvântările deciziilor Guvernului Boc.

Cineva trebuia sacrificat şi printre alţii ne-a sacrificat pe noi şi pe copiii noştri. Poate unii au memoria scurtă, eu nu.

Dar, datoria uriaşă nu se justifica pentru un impozit de câţiva anişori. Pare-se că un camion pe care soţul meu îl radiase în 2009 era pentru Primăria Cluj-Napoca o vacă bună de muls.

Iar când soţul meu s-a dus cu actele la Distinsul director de la creanţe, într-o joi pe la ora 14, în Primăria Cluj-Napoca era o veselie de zile mari, oamenii se întorceau de la shopping şi numai grija publicului nu o aveau. Aceia care s-au întors…că Gyuri şi David au îngheţat bocna afară acolo unde i-a trimis stimata secretară sau ce-o fi fost, directorul acela nu a revenit.

Ni s-au blocat conturile de Primăria Cluj-Napoca. Somații care nu au ajuns la destinație

Mai ştii, poate era pe teren căutând mari datornici? Ştiaţi că sunt obligaţi prin lege să găsească datornicii prin orice mijloace? Vă spun eu.

Că pe Gyuri e clar că nu l-au căutat. Cică i-au tot trimis ei somaţii la  fostul lui domiciliu de Cluj-Napoca, desi el locuia deja de mulţi ani  în Gilău.

Ca să înţelegeţi mai bine, să ştiţi că Evidenţa populaţiei e în aceeaşi clădire, dar n-au dat de el vreo 8 ani. Măi să fie, ce profesionişti! Dar e bine că au salarii faine! Le merită pe deplin!

Nu mă înţelegeţi greşit, cunosc oameni ce lucrează în această primărie şi sunt profesionişti desăvârşiţi, dar în domeniul acesta de taxe şi impozite, recuperare creanţe, unde e vorba de bani, nu e voie şi nu e normal să se facă asemenea greşeli.

Nu se poate să nu găseşti un mare datornic decât dacă te duci la job şi nu-ţi faci treaba., nu-l găseşti dacă te duci la shopping când eşti la job sau îţi petreci timpul dând afară contribuabilii că nu-s probabil destul de bine îmbrăcaţi.

Au poprit alocaţiile copiilor şi indemnizaţiile lor de handicap ceea ce este interzis de lege. Datoria era de doar 400 de lei, nu de 17.000

Primăria Cluj-Napoca a executat silit pentru o datorie imaginară de 17.000 de lei un tată care creşte şi îngrijeşte 3 copii autişti. Au poprit alocaţiile copiilor şi indemnizaţiile lor de handicap ceea ce este interzis de lege. Am şi acţionat imediat prin avocat şi banca a ridicat poprirea.

Cum e posibil aşa ceva? Cum e posibil să-ţi baţi joc în halul acesta de singura familie cu trei copii autişti din România?

Sţiţi care era datoria reală? Aia pe care n-am plătit-o pentru că ne sugruma terapia lui David?

Puţin peste 400 de lei. Vă puteţi imagina ce fel de oameni lucrează acolo?

L-am găsit pe soţul meu atât de supărat în ziua în care femeia aia fără suflet i-a trimis să aştepte în frig. Câtă umilinţă poate îndura un om? Cât să mai pleci capul în faţa abuzurilor?

Da, am plătit un avocat şi o taxă de timbru ( pe care o recuperăm) considerabilă. Dar am reuşit să le atragem atenţia, cineva a trebuit să lucreze pe cazul acesta, un avocat al Primariei a fost în instanţă, cineva s-a luat cu mâinile de cap şi a urlat la subalterni pentru această greşeală. Primăria a cheltuit resurse, că mă îndoiesc că cineva a fost penalizat la salariu sau dat afară pentru că aproape ne-a provocat un infarct.

La final o întrebare:

Dle Primar Emil Boc, este oare vreo şansă ca angajaţii care au greşit să pună mână de la mână şi să ne returneze şi banii cheltuiţi pe avocat? Nu am cerut în instanţă că sunteţi jurist, ştiţi, e greu în România să obţii aşa ceva. 

Dragi părinţi, atunci când sunteţi umiliţi şi ştiţi că dreptatea este de partea voastră, nu vă lăsaţi călcaţi în picioare de nimeni. Dacă vă permiteţi să cheltuiţi câteva sute de lei pe un avocat, acţionaţi în instanţă! Dacă eu am făcut asta, puteţi şi voi! Dacă eu am avut tăria să trec prin asta, şi voi o aveţi. Lucrurile nu se vor schimba în bine şi autorităţile nu vor avea simţul răspunderii decât dacă eu azi şi mâine voi, cereţi să vi se facă dreptate.

Nu am nici cea mai mică şansă să plec din ţara asta, tocmai de-asta lupt pentru mine, pentru familia mea, dar şi pentru a voastră.

(va urma)

Povestea Marinei Neciu a și celor trei copii cu autism ai ei, o găsiți aici: 

iar toate episoadele serialului Viața cu autism, scris de Marina Neciu, le găsiți AICI

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()