Vreau dreptate pentru nepotul lui Marian Godină! La braț cu autismul, episod special

Georgiana Mihalcea, redactor
nepotul lui Marian Godină
Nepotul lui Marian Godină a fost exclus din școală de învățătoare din prima zi!

Vreau dreptate pentru nepotul lui Marian Godină! Serialul „La braț cu autismul” nu este numai despre David și despre mine, este despre orice copil cu autism din lumea asta. Pe noi ne leagă ceva, mai mult decât eticheta de handicapați pe care ne-a pus-o societatea. Ne leagă durerea și setea de incluziune. Îmi tremură carnea pe mine de nervi, după ce am citit postarea lui Godină că nepotul lui cu TSA, de pregătitoare, nu a mai fost primit după prima zi la școală. Și vreau dreptate pentru el. Vreau să îi aline cineva suflețelul, iar mamei lui să-i panseze  rănile din inimă.

Azi ne-am învoit de la școală, pentru că David fusese chemat la Comisia de evaluare complexă a copilului cu handicap. Am nimerit într-un sediu nou, cu oameni de ispravă, cu care David a comunicat destul de bine. O face lumea mișto de sectorul 5, „care este”, dar habar nu au ăia de râd cât de fain e să trăiești aici, ce bine primiți sunt copiii cu handicap în instituțiile statului. L-am dus apoi la un magazin de chinezării să-i cumpăr o tinichea ieftină să țină minte ziua în care a mai trecut printr-o etapă din viața lui de persoană cu handicap.

Vreau dreptate pentru nepotul lui Marian Godină după ce i-am găsit postarea de azi!

Ajung acasă, rad un Pepsi rece și mă dau pe facebook. Îmi apare o postare a lui Marian Godină pe care citind-o m-a luat brusc cu tremurat. N-a fost nevoie să verific din trei surse, că în omul ăsta am încredere. Niciodată n-a scris tâmpenii și niciodată nu și-ar expune familia unui scandal. Îmi e simpatic de ani buni, dar acum îl iubesc de-a dreptul și m-aș urca în mașină să îi țin nepotul în brațe, să nu mai plângă că „duamna” nu l-a primit la școală.

„Sora mea are un băiețel de 6 ani. Pe Sebi. Situația lor financiară nu e deloc una bună, locuiesc în chirie, sora mea muncește, dar nu îi poate asigura chiar totul. Adică la fel cum am crescut mulți dintre noi. Nici ea nu s-a gândit vreodată să-mi ceară să o ajut cu ceva, am fost crescuți și educați să nu cerem pentru noi nimic.

Nici azi dimineață, când m-a sunat abia vorbind, nu a făcut-o ca să îmi ceară ajutorul, ba chiar a insistat să rămână între noi și mi-a spus că m-a sunat doar pentru că simțea nevoia să vorbească cu cineva care să o liniștească. Nepoțelul meu, Sebi, suferă de tulburări de spectru, mai exact de o formă de autism.

Cu o săptămână în urmă, i-au cumpărat un costum și l-au pregătit pentru începerea clasei zero. Pe grupul familiei de whatsapp, unde suntem toți cei cinci frați, a pus și poze cu Sebi la costum, zâmbind și mândru că începe școala. După prima zi de școală, când s-au dus să-l ia, învățătoarea i-a zis că nu-l mai poate primi, că ceilalți copii nu-l acceptă, că unii părinți se gândesc deja să-și mute copiii și că ar fi bine să repete grădinița.

A doua zi, Sebi s-a trezit și a întrebat de ce nu mai merge la școală, pentru că sora mea a înțeles că acolo nu-l mai poate duce. După ziua în care nu a fost la școală, învățătoarea a ținut să o sune pe sora mea și să îi spună că „vaai, să știți că așa s-au bucurat copiii că nu a mai venit Sebi la școală!”

Am luat-o razna de la fraza asta

Nu i-a fost de ajuns distinsei că a respins copilul, că a întărâtat copiii din clasă și părinții acestora pe bietul pui de om? A trebuit să-i dea mamei un KO cu bucuria copiilor de a doua zi când nu l-au mai văzut pe Sebi în clasă?! Ce suflet poate avea un astfel de om? Ce pedagogie a discriminării a aplicat așa, din prima zi?

Duamnăăă, află că autismul nu se ia, nu te-ai fi trezit în clasă cu 30 de copiii speciali, ba dimpotrivă habar nu ai că studiile atară că-n clasa în care învață un copil cu cerințe educaționale speciale, copiii devin mai toleranți, lucrează mai bine în echipă, sunt mult mai empatici decât alți elevi de vârsta lor!

Abia într-o zi ca asta înțeleg cât de mult ne-a iubit pe mine și pe David Dumnezeu. Și nu că am fi câștigat la loto vreodată, ci pentru că mereu ne-a scos în cale oameni care ne-au iubit și ne-au acceptat fix așa cum suntem. Aș fi paralizat după o fază ca asta. S-ar fi crăpat pământul și m-ar fi înghițit în secunda doi dacă cineva mi-ar fi dat copilul afară din școală.

Vreau dreptate pentru nepotul lui Godină, pentru că știu că doare să fii exclus!

Uneori, când nu mai poți, adu-ți aminte de lucrurile pe care le ai acum și în trecut te rugai pentru ele. Dacă am avut vreodată vreo mare frică, aceasta a fost ca nu cumva cineva să mi-l facă pe David să sufere, așa cum suferă acum nepotul lui Godină. Omul nu vrea scandal, a spus clar și-n postare, și-n comentarii că el vrea un sfat cum să-i spună copilului că nu mai are voie să meargă la școală, că mâine nu va mai purta costumul cel nou de elev.

Tu înțeleg, Mariane! Știu că te doare. Înainte să ajung la școala 144, am avut și eu câteva aventuri similare pe care, ca să nu mă mai bântuie, le-am îngropat undeva, în adâncul sufetului meu.

Era David la o grădiniță de stat și duamna i-a pus să deseneze un peisaj de toamnă. Seara, când m-am dus să îl iau toți părinții erau grămadă pe un panou și se holbau la expoziția de desene. Numele erau scrise în colțul dreapta jos, de duamna, cu pixul. L-am căutat în zadar pe al lui David, aveam să aflu că „mâzgăleala aia nu are ce căuta pe panou!”

Am simțit cum un țunami se formează brusc în mintea mea, mi-am băgat mâinile în buzunare ca să nu fac vreo nefăcută cu părul distinsei și i-am spus că desenul lui David, prost cum este are tot dreptul să stea pe panoul cu fișe. Cred că mi-a văzut furia din priviri și l-a pus destul de repede.

Puțină publicitate nu strică

Vreau dreptate pentru nepotul lui Godină, iar doamna care i-a exclus copilul din clasă, merită să fie cunoscută!

„La punctul ăsta deja tremuram de nervi. Am întrebat-o cum o cheamă pe această doamnă învățătoare, însă sora-mea mi-a repetat că nu vrea să facă tam-tam și că voia doar să vorbească cu mine, să se mai liniștească și că nu are importanță cum o cheamă pe învățatoare.

Pentru mine chiar are, așa că am aflat rapid că pe doamna învățătoare, de la Școala Generală nr. 11 din Brașov, o cheamă Pirpiliu Ana-Maria. Domna Pirpiliu, v-ați ales tare greșit profesia, pentru mine sunteți o rușine a umanității.

De ce oare ați simțit nevoia să o mai și sunați să-i spuneți cât de mult s-au bucurat copiii că nu a mai venit Sebi la școală? Între noi fie vorba, asta e o „vrăjeală ieftină”.

Sora mea e un om blând, dar spre nefericirea dumneavoastră, are un frate care se va zbate și se va ocupa să fiți reclamată până la minister.Pentru că noi așa am fost învățați, să ne avem ca frații. Legat de Sebi, încă nu știu cum vom proceda, mi-e clar că la acea școală nu se va mai putea întoarce. Aștept sfaturi.”

Peștele de la cap se împute, de când lumea și pământul

Mai erau două zile și începea școala și toate grupurile părinițor cu dizabilități fierbeau că nu apăruse Ghidul de organziare al învățământului special și integrat. Fiți pe pace că și acum problema plutește-n aer ca și dragul de Covituț. E haos și prezența însoțitorului alături de elevul cu handicap în stare de alertă a fost lăsată la latitudinea conducerii școlilor.

Și uite așa, ministerul are mâinile curate, iar directorii de școli și consiliile de administrație, trebuie să scoată castanele din foc cu mânuțele goale ca și până acum. Părinții au depus cereri, au atașat iar toate documentele care arată că iarba e verde și apa e udă, iar copilul cu CES are nevoie de un facilitator educațional și unde a existat minte deschisă s-a aprobat, unde nu…nu.

Școala noastră, 144 are o conducere de milioane, nu doar doamna director este atentă la nevoile fiecărui elev și ceilalți membrii ai consiliului de administrație, profesori, personal nedidactic. Dacă era privată, îi făceam zilnic reclamă, dar e de stat și lumea trebuie să știe, că în sectorul 5, „care este” lumea își face treaba așa cum trebuie, cu toată presiunea venită de „sus”.

Deci, revenind la nepotul lui Godină, și la sfaturi, acestea ar fi:
– Cerere adresată conducerii școlii, pentru includerea copilului în clasa la care este înscris.
– Nu învățătoarea este cea care poate refuza accesul copilului, și consiliul de administrație.

– Atașarea tuturor documentelor necesare: Certificat de orientare școlară emis de CRJAE unde cu siguranță scrie că îi este recomandat copilului învățământul de masă, eventual certificat de încadrare în grad de handicap, dacă acesta există.
– Reclamație scrisă la adresa învățătoarei, în care să se explice clar situația existentă.

Problema reală nu este asta. Este ușor să faci o reclamație, chiar și la Minister, e ușor să muți copilul la altă școală. Cel mai greu este să-l faci pe Sebi să uite că a trăit o astfel de zi, să-i bandajezi sufletul mamei sale care a fost umilită, cel mai greu este să schimbi de fapt un sistem care este oricum vrei numai incluziv nu.

România vrea să dea bine când o scoate Europa la tablă, oamenii câștigă funcții și popularitate pe seama amarâților ca noi, care credem în Moș Crăciun și „măsuri specifice de incluziune”, umflă statistici și vopsește gardul.

Sebi poate fi orice copil cu autism din România. Sebi poate fi copilul meu sau al tău. Pe noi lumea nu dă prea mulți bani, suntem așa, la număr, la poză, la statistici, la fonduri europene. Nouă nu ne șterge nimeni mucii când plângem până la înecare. Înotăm singuri contra curentului, și uneori ne mai trage câte unul de mână la mal. Pe mine și pe David ne trage școala 144, dar nu toți au găsit un colac de salvare și mă doare, chiar dacă nu este vorba despre copilul meu.

Vreau dreptate pentru nepotul lui Godină, dar nu vreau sânge, vreau o revoluție. Vreau să fie ultimul caz de încălcare a dreptului la educație a unui copil cu autism din România. Vreau să stea învățătoarea la ei la poartă și să-și ceară scuze și să se facă iertată. Poate habar nu avea cât doare, poate o durea-n…poșetă de cât rău poate face unui copil și familiei sale.

Acum a aflat. Să-i dăm șansa să-și îndrepte greșeala! Poftim, madam, drege-o și spală-te de păcate! Sebi are dreptul la educație, așa cum David are acest drept, așa cum orice copil cu autism merită să stea într-o bancă din țara asta! Nu a ales nimeni să meargă la braț cu autismul, e al dracului de greu, nu ne faceți viața mai grea decât o avem deja!

  • Dacă îți place cum scrie Georgiana și te interesează povestea autismului lui David, citește și episoadele anterioare: AICI
  • Mai multe despre viața de zi cu zi a Georgianei găsești pe pagina de Facebookunde marchează toate micile și marile realizări ale lui David. 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa