În Elveția, măsurile de protecție sunt diferite de la un canton la altul, dar ele sunt, în general, mai relaxate decât în România. La început de an școlar, de pildă, copiii din clasa I au putut intra în clase cu un părinte, pentru a se acomoda mai ușor. Cristina Păune, o româncă stabilită în Elveția are trei copii la aceeași școală și a povestit pentru Totuldespremame.ro ce s-a schimbat odată cu întoarcerea la școală.
Cristina Păune s-a stabilit de aproape doi ani în Elveția, în cantonul Zürich, comuna Wettswil – aflată cam la 10 km de orașul Zürich. Cei trei copii pe care îi are, Rareș (clasa a II-a), Angela și Amalia (gemene în clasa I) învață cu toții în aceeași școală cu clasele I-VI. Sunt 8 clase în total în școala lor și fiecare are câte 20-24 de copii.
„Școala se află pe un deal, au foarte mult spațiu liber și ies în fiecare pauză afară, indiferent de vreme. Elvețienii trăiesc după principiul «Nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite». Mi-aduc aminte de o întâmplare drăguță, petrecută la puțină vreme după ce ne-am mutat în Elveția: plouă torențial, iar eu, mamă grijulie, m-am dus înaintea copiilor, cu umbrele, să-i iau de la școală. Copiii erau oricum echipați cu cizme, pantaloni și geci impermeabile. Am fost singurul părinte din curtea școlii. Nimeni n-a mai venit să-și ia odrasla, care ar fi putut să se topească de la ploaie. De atunci, fie vreme bună, fie vreme rea, nu m-am mai dus după ei. Țelul principal este să învețe să se descurce singuri”, ne-a povestit Cristina.
Școala nu are poartă și copiii nu vin cu părinții
Școala celor trei copii ai Cristinei nu are poartă și curtea nu este îngrădită, așa încât nu există îmbulzeală la intrare, ca la școlile din România. De altfel, nu există părinți la intrare, pentru că elevii sunt încurajați în Elveția să vină singuri la școală dacă drumul nu este prea lung, ca să învețe să fie responsabili și să nu întârzie. De la școală primesc veste reflectorizante, care trebuie purtate la venirea către școală și la plecare acasă.
„Drumul copiilor mei de acasă și până la școală durează cam 10-15 minute și îi las să meargă singuri în fiecare zi. Se face educație rutieră încă din grădiniță: vin la ei polițiști care îi învață să treacă strada, să citească anumite semne de circulație etc. Traficul în zona nu este aglomerat, șoferii sunt prudenți, însă copiii merg singuri la școală și în orașele aglomerate din Elveția. Nu am văzut părinți care să-și aducă cu mașina copiii, poate doar în cazuri excepționale”, spune Cristina.
În Elveția, părinții nu pot opta pentru o anumită școală și nu pot face viză de flotant, așa cum se obișnuiește în România, ne-a mai povestit Cristina. Repartizarea copiilor se face într-un sistem centralizat și este comunicată prin poștă.
Elevii intră în școală pe aceeași ușă – cea principală. Nu există intrări și ieșiri separate. Până să sune clopoțelul de intrare, copiii stau în curte, dezorganizați. Dacă există totuși și părinți care își aduc copiii la școală, aceștia nu au voie să intre în școală. În schimb, „în prima zi a noului an școlar, s-a permis accesul părinților la clasa I. Regula a fost un părinte per copil, cu mască. Eu și soțul, având gemene, am putut intra amândoi și am fost invidiați”, povestește Cristina.
Întoarcerea la școală în pandemie. Fără triaj și fără vizite ale părinților
Cei trei copii ai Cristinei nu trec printr-un triaj la sosirea în școală; nu li se măsoară temperatura și nu există nicioo asistentă la intrare. „E simplu. Copiii bolnavi stau acasă. Nu este nevoie de «gardian». Școala are un cabinet medical cu o asistentă care îi vizitează în clase pentru anumite controale. Recent, i-a controlat de păduchi, de exemplu). La cabinet pot apela copiii în caz de nevoie, pentru anumite urgențe”, spune Cristina.
La două săptămâni de la începerea noului an școlar, s-au organizat ședințe cu părinții, într-o sală mare, aerisită, cu scaune aranjate pentru a asigura distanțarea socială, cu dezinfectant la intrare, dar nu a fost necesară purtarea măștilor în această sală.
„Am primit toate informațiile pentru începerea școlii în acest nou context, deși mari diferențe față de normalitate nu sunt. Ca o noutate, ne-au anunțat că nu se va mai putea participa la ziua de vizită a părinților. În Elveția, în fiecare lună, părinții aveau posibilitatea să asiste la orele copiilor. Am prins anul trecut și este foarte frumos, copiii sunt încântați să ne arate proiectele lor”, povestește mama celor trei copii.
Copiii își șterg singuri băncile și nu poartă mască
Copiii au fost foarte receptivi la noile măsuri, mai spune Cristina. La intrarea în clase, ei nu mai dau mâna cu doamna învățătoare, ci se salută cu cotul. După ce-și lasă hainele și ghiozdanele, merg să se spele pe mâini. „La baie există întotdeauna săpun, dezinfectant și prosoape de hârtie – și înainte de pandemie existau, ceea ce este normal”, crede românca.
La începutul și la sfârșitul orelor, fiecare copil își șterge singur banca cu dezinfectant pus la dispoziție de școală. Nici elevii, nici profesorii nu poartă mască la școala celor trei, iar cursurile se desfășoară normal. Orele de sport, înotul se practică în continuare în școlile elvețiene în condiții normale.
Purtarea măștii de protecție nu este obligatorie în școlile din Elveția, dar unele cantoane au impus-o elevilor, în special a celor mai mari, de la liceu. Școlile, la rândul lor, au libertatea de a impune propriile măsuri de protecție.
În pauze, copiii au la dispoziție jucării de exterior asigurate de școală, pe care le folosesc la comun: mingi, palete, crose, coardă, elastice, picioroange. Învățătorii îi supraveghează, fiind îmbrăcați cu veste reflectorizante, pentru a fi ușor de reperat de către copii, în caz de nevoie.
Întoarcerea la școală. Grupe mai mici și înot ca materie de școală
Fiecare clasă primară este împărțită în câte două grupe, cu nume de animăluțe, și fiecare grupă are câte două învățătoare. Această distribuire a copiilor nu are însă nicio legătură cu pandemia de coronavirus, ea existând de mulți ani în școlile elvețiene pentru a face predarea mai eficientă. În contextul actual, ea s-a dovedit utilă pentru asigurarea distanțării.
„De exemplu, în clasa băiatului sunt grupele Arici și Iepurași, iar la fete, sunt Girafe și Crocodili. Fiecare clasă are animale diferite. Orele le fac separat, în clase separate. O grupă face matematică, iar cealaltă, muzică sau înot. La noi, înotul este materie la școală. Avem bazin de înot la sat și copii merg o dată pe săptămână”, ne-a explicat Cristina.
O altă facilitate care există la școala celor trei copii români a fost suspendată însă această perioadă. Este vorba despre controlul periodic la dentist, oferit gratuit copiilor la cabinetul stomatologic din sat. Înainte de pandemie, fiecare clasă mergea la stomatolog cu învățătorii, într-o anumită dată stabilită și comunicată din timp. Fiecare copil are carnetul lui stomatologic, unde se trec observațiile de la consultație și pe care îl aduc părinților, ca să-l semneze. Decizia de tratament aparține fiecărui părinte și se efectuează separat, contra cost.
Întoarcerea la școală. Elevii mănâncă doar afară, în curte
La școala celor trei copii români, elevii au pachețel de acasă, pe care îl mănâncă afară, în pauza mare, care este de 20 de minute. „Niciodată nu mănâncă în clase. Aici, vremea e foarte capricioasă, plouă foarte mult, dar nu există zi să nu iasă afară. Chiar îmi spuneau fetițele într-o zi că nu puteau să țină sandvișul pentru că aveau mâinile înghețate. Sau că, o dată, când mâncau, plouă așa de tare, încât li s-au umplut caserolele cu apă de la ploaie. Dar… de aproape doi ani, de când suntem aici, nu i-am mai avut bolnavi. Am avut doar perioade de nas înfundat, dureri ușoare în gât sau tuse – momente normale și banale, cred acum, față de perioadele avute în România”, povestește Cristina.
Curtea a fost delimitată astfel încât fiecare clasă să aibă zona ei, pe cât posibil, și copiii de la clase diferite să nu aibă contact unii cu ceilalți.
Ce se întâmplă dacă apar cazuri în școală
La mai bine de o lună de la începerea noului an, în școala lui Rareș, a Angelei și a Amaliei nu s-a înregistrat niciun caz de COVID-19. „Nici la noi în sat nu sunt persoane infectate, deși mulți au job și fac naveta la Zürich, unde numărul de cazuri este destul de mare”, povestește Cristina.
Dacă au simptome de răceală, copiii trebuie să rămână acasă. Nu se solicită nicio adeverință medicală sau alte documente la revenirea în colectivitate atunci când un copil este bolnav și lipsește. În cazul în care se testează și rezultatul este pozitiv pentru COVID-19, aceștia trebuie să intre în carantină, împreună cu familia. În funcție de gravitatea infecției respiratorii, medicii recomandă tratament acasă ori internare.
Toți copiii trebuie să fie prezenți la școală dacă nu au probleme de sănătate. „Nu sunt numai elvețieni în clasă și în școală. Chiar ne spunea învățătoarea băiețelului că sunt 16 naționalități în clasa lui. Cu toții s-au adaptat și au acceptat regulile de aici”, povestește Cristina.
Întoarcerea la școală în pandemie. Cum precep părinții noua situație
Măsurile de protecție aplicate în școli au fost dezbătute cu părinții la ședința de început de an. Discuțiile s-au purtat foarte relaxat, civilizat și deloc ostil, ne-a spus Cristina. „Nu prea se comentează. Dacă e regulă, se respectă. Într-adevăr, administrația școlilor are foarte mulți consultanți, psihologi, iar deciziile sunt percepute de către părinți cu încredere și în folosul copiilor. Sunt reguli și recomandări de bun simt: igienă, distanțare, nu se aduc copii bolnavi la școală. Se merge pe sinceritate, ideea e să nu păcălești sistemul și să treci «nevăzut»”, spune Cristina.
Înainte de a începe școala, ea le-a explicat copiilor gravitatea situației actuale, fără a-i speria însă prea tare. Are încredere în ei că respectă, pe cât posibil, regulile de igienă. „Copiii mei sunt foarte conștiincioși, iar noi suntem cu toții responsabili: purtăm măști în transportul în comun, în supermarketuri, evităm aglomerația, ne plimbăm prin pădure, în natură în weekenduri, mergem mult cu bicicletele, inclusiv la cumpărături”, povestește ea.
