Două mame din Wuhan, cadre medicale, au luat coronavirus: una a supraviețuit, alta a murit

Coronavirusul părăsește China și lasă în urmă povești cutremurătoare. Aceasta este despre două femei de 29 de ani, ambele cadre medicale ce au stat în prima linie în lupta cu temutul virus, potrivit jurnaliștilor de la New York Times. Este o poveste despre viață și moarte, despre speranță, credință și despre lacrimi. Un copil a rămas fără mamă, celălat va crește alături de ea. 

Deng Danjing și Xia Sisi s-au luptat pentru viața lor zile în șir chiar în spitalele în care lucrau înainte de izbucnirea epidemiei. În câteva săptămâni au trecut de la statutul de profesioniști, la cel de pacienți cu coronavirus în stare critică. În Wuhan, China, povestea lor și a miilor de oameni care au murit va dăinui peste ani ca o adevărată lecție despre sacrificiu, despre lupta cu mâinile goale cu un monstru nemilos.

Poveste din Wuhan. Când virusul nu ține cont de nimic

În plină pandemie, lumea medicală caută să înțeleagă noul virus, simptomele, răspândirea, sursele acestuia și mai ales ce anume-l face să aducă unor pacienți forme ușoare și altora forme grave sau chiar moartea. Pentru unii, COVID-19 înseamnă doar o răceală comună, pentru alții face ravagii în întregul organism, iar sistemul imunitar nu poate lupta, distrugând în câteva zile și celulele sănătoase. Diferența dintre viață și moarte poate depinde de sănătatea pacientului, vârsta, tratamentul primit. Dar nu întotdeauna!

Virusul a infectat mii de oameni la nivel mondial. Majoritatea cazurilor au fost ușoare, cu simptome relativ simplu de tratat. Dar evoluția unor pacienți poate fi rapidă, dramatică, iar șansele de supraviețuire pot scădea de la o clipă la alta. Soarta acestor două femei reflectă întocmai natura imprevizibilă a unui virus care-i afectează pe oameni destul de diferit, sfidând uneori statisticile și cercetarea științifică.

Poveste din Wuhan: Începutul

La începutul lui 2020 cele două femei aveau o viață asemănătoare. Ambele aveau 29 de ani, căsătorite și câte un copil mic. Doamna Deng era asistentă medicală și lucra de 3 ani la spitalul nr 7 din Wuhan, locul de unde a început pandemia. Și mama ei era asistentă în același loc, petreceau foarte mult timp împreună în afara serviciului, mergând la cumpărături sau vizionând filme. Activitatea preferată a lui Deng era să se joace cu cei doi pisoi ai săi: Fat Tiger și Little White.

Dr. Xia este gastroenterolog și provine dintr-o familie cu tradiție în domeniul medical. De când era mică, își însoțea mama la muncă care era asistentă medicală. Din 2015 lucra la Spitalul Jiangbei din Wuhan, fiind cel mai tânăr medic din departamentul său. Colegii au numit-o imediat „Mica Sisi” ori „Mica dulceață”, pentru că avea mereu zâmbetul pe buze. Iubea mâncarea tradițională și se bucura de viață în fiecare zi.

Când virusul misterios a început să afecteze oamenii din oraș, cele două femei lucrau și peste program pentru a-și trata pacienții. Au luat măsuri de precauție încă de la început, dar infecția a evoluat rapid, ajungând în plămâni, provocându-le febră și pneumonie. Amândouă au devenit paciente în spitalele unde lucrau iar lucrurile au scăpat de sub control.

Poveste din Wuhan. Simptomele

Dr.Xia și-a terminat tura de noapte pe 14 ianuarie, dar a fost chemată înapoi pentru a prelua un pacient de 76 de ani suspect de coronavirus. Cinci zile mai târziu a început să se simtă rău. Simțindu-se epuizată, a ales să mai doarmă două ore acasă și în timpul somnului temperatura i-a crescut brusc, aproape imediat a simțit o durere puternică în piept.

La începutul lunii februarie, doamna Deng, asistenta, se pregătea să ia cina în zona special amenajată din spitalul la care lucra, însă vederea mâncării i-a provocat o greață ca din senin. A ignorat această senzație și a pus totul pe seama oboselii. Încă de la începutul focarului petrecuse mult timp vizitând familiile pacienților infectați, învățându-i cum să-și dezinfecteze casele. S-a forțat să mănânce, știind că are nevoie de asta, dar starea de oboseală persista și a mers acasă să doarmă puțin. Când s-a trezit, temperatura ei trecuse de 38 de grade C.

Febra este cel mai frecvent simptom al coronavirusului, observat la aproximativ 90% dintre pacienți. O cincime dintre aceștia prezintă dificultăți de respirație, tuse și oboseală.

Alarmate, ambele eroine ale poveștii noastre au mers la control medical. Investigațiile au scos la iveală leziuni la nivelul plămânilor, prezente la mulți pacienți diagnosticați cu Covid-19. Scanarea CT a doamnei Deng a dezvăluit prezența unor opacități pe plămânul drept, niște pete care indică existența acumulării de lichid sau o inflamație în jurul căilor respiratorii.

Spitalul nu mai avea spațiu decât pentru cazurile confirmate, așa că asistenta s-a cazat la un hotel pentru a preveni infectarea fiicei sale de 5 ani și a soțului său. În noaptea aceea a început să transpire mult și starea generală era destul de precară. Dimineața a fost testată, iar testul a ieșit pozitiv! A fost internată în camera sa de la spital, un spațiu micuț, cu două paturi. Colega sa de cameră a fost și ea ulterior diagnosticată cu coronavirus.

La 18 kilometri distanță, în spitalul Jiangbei, dr Xia se străduia să respire. Ea a fost internată într-o secție de izolare, tratată de medici și asistente care purtau echipament special de protecție. În cameră temperatura era scăzută.

Poveste din Wuhan. Deng, pe patul de spital. foto: nytimes.com

Tratament. Ziua 1- Spitalizarea

Când asistenta Deng a intrat în spital în calitate de pacient avea o stare de spirit pozitivă. I-a trimis soțului mesaj să poarte mască, chiar dacă stă acasă și să curețe toate obiectele (în special vasele) cu apă clocotică, iar pe cele inutile pur și simplu să le arunce. El i-a răspuns cu o fotografie cu una dintre pisicile lor, însoțită de mesajul „Aștept să te întorci!”. Ea i-a mai spus că va dura 10-15 zile până vor fi din nou împreună și l-a rugat să aibă grijă de el.

Nu se cunoaște tratamentul specific pentru Covid-19, medicii folosesc un cocktail de medicamente, în special antivirale pentru a atenua simptomele. Medicul i-a prescris lui Deng o schemă de tratament compus din: Arbidol (un antiviral prescris de obicei pentru tratarea gripei în China și Rusia) Tamiflu (antiviral popular prescris la nivel mondial) și Kaletra (un medicament anti-HIV, gândit să blocheze replicarea virusului). Deng lua zilnic 12 pastile din această schemă, combinată cu medicina tradițională chineză. În ciuda optimismului său și a eforturilor făcute de medici, ea devenea tot mai slăbită. Mama ei îi aducea zilnic mâncare gătită în casă, dar tânărac nu mai avea deloc poftă de mâncare și a trebuit să primească nutrienții intravenos.

Dr Xia era, de asemenea, grav bolnavă, dar părea să lupte cu pași mici împotriva infecției. Febra sa a scăzut treptat după câteva zile de tratament și a început să respire mai ușor după ce a fost ajutată de un ventilator medical. Pe 25 ianuarie le-a spus colegilor că simte că se va recupera complet și că se va întoarce în curând în sânul echipei. Primea zilnic mesaje de încurajare de la cei dragi, soțul ei, medic la un alt spital, a sfătuit-o să respecte toate indicațiile primite și să nu se grăbescă să renunțe la oxigenoterapie. Avea toate motivele să creadă că totul va fi bine. La urma urmei, majoritatea pacienților cu coronavirus se recuperează.

Ulterior, dr Xia a fost testată de două ori, iar rezultatul a fost negativ de fiecare dată și urma să fie externată pe 8 februarie 2020.

Declinul. Zilele 4-16, după spitalizare

Începând cu a patra zi de spitalizare, asistentei Deng îi cam pierise optimismul. Vomita, avea diaree și tremura într-una. Febra ei a sărit de 38,5. În dimineața zilei de 5 febuarie a realizat că tratamentul nu o ajută deloc în lupta cu febra, era deja considerată un pacient cu o formă critică a bolii. A doua zi a vomitat de trei ori, imediat după ce s-a trezit, nu mai avea nici gust, nici miros, iar ritmul cardiac i-a încetinit până la 50 de bătăi pe minut. Mama ei a încercat să o liniștească la telefon, i-a spus că este tânără, că virusul va trece ca orice răceală. Însă Deng se temea deja pentru viața ei : „Simt că mă plimb deja pe lângă moarte”, a scris ea pe contul său de socializare, de pe patul de spital.

China definește un pacient ca fiind bolnav critic atunci când aceste prezintă insuficiență respiratorie sau o funcționare defectuasă a organelor interne. Aproximativ 5% dintre pacienții infectați au devenit critici în China, potrivit unuia dintre cele mai ample studii realizate de la izbucnirea pandemiei. Dintre aceștia, 49% au murit (aceste date pot suferi modificări de la o zi la alta, la nivel mondial, dar nu se poate face o statistică sigură momentan, numărul cazurilor crescând zilnic).

Cu toate că părea să se recupereze, dr. Xia era îngrijorată de moarte. Chiar dacă testele au ieșit negative, nu înseamnă că pacientul este recuperat 100%. Asta au aflat rapid mulți specialiști. A rugat-o pe mama sa să-i promită că, dacă ea moare, să aibă grijă de băiețelul său în vârstă de doar 2 ani. Mama i-a răspuns : „E fiul tău, nu vrei să ți-l crești singură?”

Pe lângă fiu, Xia își făcea griji și pentru soțul său, medic la alt spital din Wuhan. Vorbea cu el zilnic pe videochat și-l îndemna să poarte echipament de protecție la locul de muncă. Voia să fie bine amândoi, să poată ajuta și alți bolnavi atunci când ea se va externa. Pe 7 februarie, la prima oră, soțul medicului Xia a primit un apel înfricoșător. Starea ei se deteriorase brusc și ajunsese la terapie intensivă. Inima ei se oprise.

Tratamentul asistentei Deng. foto: nytimes.com

Recuperare. Ziua 17 după spitalizare

În majoritatea cazurilor, corpul produce suficienți anticorpi care câștigă lupta cu Covid-19 și pacienții se vindecă. Până la sfârșitul primei săptămâni, Deng, asistenta, nu mai avea febră atât de mare. Ba chiar începuse să se hrănească singură cu ce-i aducea mama ei de acasă și pe posteze fotografii cu ce mânca, dar și rețetele după care fufeseră preparate. Pe 15 februarie i s-a luat o nouă probă, iar testul a ieșit negativ. După trei zile, rezultatul a fost același. În sfârșit putea pleca acasă. Pentru că Wuhan era închis, fără taxiuri, fără transport în comun, a mers pe jos acasă. „ M-am simțit ca o pasăre, mi-a fost redată libertatea!” a spus ea ulterior.

După extrenare a trebuit să se izoleze acasă timp de 14 zile, iar soțul și fiica ei au rămas cu părinții. Și-a auruncat toate hainele pe care le purtase cât timp a stat internată în spital și a petrecut timpul de carantină uitându-se la televizor și jucându-se cu pisicile ei mult-iubite. Glumește că o bate gândul că ar putea să se pensioneze timpuriu după experiența trăită!

Guvernul chinez a cerut pacienților recuperați să doneze plasmă, deoarece experții spun că aceasta conține anticorpi ce pot fi folosiți cu succes pentru a trata bolnavii. Și Deng a contactat o bancă locală de sânge la scurt timp după ce a ajuns acasă pentru a-și ajuta semenii aflați în suferință. Acum abia așteaptă să se întoarcă la locul său de muncă, imediat după ce medicii îi vor permite.

Moartea. Ziua 35 după spitalizare

Poveste din Wuhan. Durerea apropiaților dr. Xia este fără margini. foto: nytimes

La 3 dimineața, pe 7 februarie, doctorița Xia ajungea la Terapie intensivă. A fost resuscitată rapid, iar directorul spitalului a făcut eforturi supraomenești pentru a o salva. A chemat mai mulți experți din tot orașul, printre care dr Peng Zhiyong, șeful departamentului de terapie intensivă al spitalului Zhongnan. Au adus pentru ea echipamente de ultimă generație pentru a încerca să facă minuni cu inima și plămânii săi.

După toate acestea, inima doctorului Xia a început să bată din nou, însă plămânii erau afectați sever. Creierul său primea foarte puțin oxigen. Curând i-au cedat și rinichii, iar medicii au fost nevoiți să apeleze la dializă. Destul de rapid, Xia a intrat în comă și nu s-a mai putut trezi. A murit pe 23 februarie.

Dr Peng nu înțelege nici acum de ce Xia a murit, după ce starea ei părea se se îmbunătățească. Singura explicație ar fi slăbirea sistemului său imunitar, asemenea tuturor angajaților din spitalele din Wuhan, la expunerea permanentă la boală de la începutul anului.

Este posibil să fi suferit de ceea ce experții numesc o „furtună de citokine”- care apare în infecții pulmonare severe- o eliberare explozivă de citokine inflamatorii ce vizează diferite organe, generând adesea disfuncționalitate și în multe cazuri moartea. Sau, lipsa de alimentare cu oxigen a organelor interne să-i fi adus sfârșitul? În urma ei a rămas un copil, care, de câte ori sună telefonul tresare și strigă „mama, mamaaa!” și un soț care și-a pierdut prima sa iubire și omul lângă care abia începuse să-și clădească o viață….

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()