Este adevărat că stresul, spaima și alte suferințe emoționale pot provoca avort spontan?

Stresul de zi cu zi nu poate provoca avort spontan. Studiile nu au găsit nici o legătură între avort și stresul și frustrările unei vieți moderne ( adică o zi grea la serviciu sau blocajul în trafic).

La fel, nici sunetele puternice nu duc la pierderea sarcinii, conform specialiștilor citați de  babycenter.com. Cele mai multe cauze de avort spontan sunt fie necunoscute, fie nu pot fi controlate. Mai mult de jumătate dintre pierderile de sarcină din primul trimestru sunt evenimente întâmplătoare, cauzate de anomalii cromozomiale ale oului fertilizat. Asta înseamnă că fie ovulul, fie spermatozoidul nu aveau un număr corect de cromozomi, așa că sarcina nu se putea dezvolta normal.

Avortul spontan și sindromul ovarelor polichistice

Sindromul ovarelor polichistice este o cauză de avort spontan care pare să fie din ce în ce mai des întâlnită în rândul viitoarelor mămici, deoarece se pare că numărul femeilor la vârstă fertilă care prezintă această afecțiune este în creștere. Sindromul ovarelor polichistice se traduce prin faptul că pacienta măsoară un nivel prea mare de testosteron (hormonul masculin) în sânge, ceea ce duce la ovulații și menstruații neregulate. SOP determină o rezistență a organismului la insulină, chiar dacă femeia nu suferă de diabet, ceea ce conduce la maturizarea incompletă a mucoasei endometriale.

Stresul în sarcină poate provoca naștere prematură

În ceea ce privește stresul, se știe că o tragedie, un divorț sau supărările provocate de probleme financiare grave pot afecta dezvoltarea sănătoasă a bebelușului. Conform unui studiu danez din 2008 la care au participat mai mult de 19000 de femei, cele care au trăit un nivel mai ridicat de stres au avut risc cu 80% mai mare de a naște un copil mort decât femeile care au fost supuse unui nivel de stres mediu în timpul sarcinii.

Alți cercetători au aflat că nivelurile ridicate de stres pot conduce la nașteri premature și greutate mică la naștere sau chiar alergii și astm bronșic mai târziu în viață.

 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație