Psiholog Diana Onuțu: Un copil supradotat nu e neapărat cel mai bun din clasă. Cum îl ajuți ca părinte

Psiholog Diana Onuțu
- Psiholog și psihoterapeut
copil supradotat
Copilul supradotat are nevoie să se simtă validat în primul rând de propriii părinți.

Interesul pentru problemele și dificultățile copiilor a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani. Cu toate acestea, așa cum ne este, poate, caracteristic, s-au dezvoltat centre și metode de recuperare pentru situațiile în care anumite abilitățile sau capacități sunt pe minus, și se pare că suntem puțin în urmă în ceea ce privește strategiile de integrare a copiilor supradotați.

Înainte de toate, ce este până la urmă un copil supradotat? În definițiile standard, copiii supradotați sunt cei care au o capacitate intelectuală superioară mediei, observându-se diferențe cognitive atât la nivel cantitativ, cât și calitativ. Vorbim, așadar, despre un copil care are calități intelectuale, artistice, etice, de comunicare sau creativitate ieșite cu mult din comun.

Un copil supradotat nu e neaparat cel mai bun din clasă

Deși capacitățile extraordinare ale copiilor supradotați – folosirea unui vocabular bogat și adecvat, memoria deosebită pe arii de interes, gândirea critică, sensibilitatea morală, perfecționismul etc pot fi observate de părinți sau de cadrele didactice, evaluarea psihologică standardizată este cea care poate confirma inteligența superioară.

A fi supradotat nu este sinonim întotdeauna cu a fi cel mai bun din clasă la școală. Până și Isaac Newton avea note mici în școala primară, iar Mihai Eminescu a rămas repetent în clasa a II-a. Acest lucru se întâmplă pentru că acești copii se plictisesc de multe ori la orele de curs unde sunt discutate informații pe care le-au citit înainte, iar ceea ce li se predă este deja depășit.

Chiar dacă e supradotat, are nevoie de ajutor la teme

Curicula școlară include o paletă diversă de domenii, iar multe dintre acestea pot să nu fie tocmai pe gustul copilului supradotat, care, de cele mai multe ori, are un interes deosebit pentru o arie de cunoștințe în care găsește motivație, pasiune și are rezultate școlare deosebite.

Dacă ești părintele unui astfel de copil, este important să știi că „darul” copilului tău nu te scutește de a face lecții și a fi prezent în viața școlarului, așa cum o fac și ceilalți părinți. Copilul tău va avea nevoie să fie motivat și să i se explice de ce este necesar să învețe poezii despre toamnă când el este pasionat de geografie și tot ce își dorește este să citească despre locuri interesante din lume.

mpul lor de interes este diferit de cel promovat la școală, programa școlară nu răspunde întotdeauna la ce îi interesează, motiv pentru care uneori au nevoie de un grad mai ridicat de asistență în ce privește lecțiile sau temele pentru acasă.

Informațiile de la școală nu le sunt suficiente

Probabil că ai observat deja la copilul tău supradotat că are nevoi cognitive speciale și că necesită o stimulare intelectuală permanentă. Educația copiilor supradotați trebuie să se suprapună cu sistemul de învățământ existent, însă trebuie completată cu programe speciale prin care pot fi motivați, stimulați și unde le este menținută și încurajată curiozitatea.

Nevoia ridicată de cunoaștere poate fi hrănită prin integrarea în grupuri de copii cu aceleași abilități, în centre specializate. De asemenea, ar putea să îi placă să participe la ateliere pe diverse teme care lărgesc aria de interese și pot stimula interacțiunea socială.

Un copil supradotat se poate simți inadecvat și neadaptat social

Faptul că acești copii au niște capacități cognitive extraordinare, nu înseamnă că nu au nevoi emoționale, de apartenență, de contact social și uman pe care le întâlnim la orice copil. Deoarece procesarea de informații se face într-un ritm mult mai alert, copilul supradotat se poate simți plictisit chiar și în relațiile sociale.

El poate descoperi că ceilalți copii de aceeași vârstă nu au aceleași interese sau poate considera jocurile acestora puerile și plictisitoare. Tocmai din acest motiv, putem întâmpina situația în care copilul supradotat se simte inadecvat și neadaptat social. Însă una dintre nevoie noastre de bază este aceea de a aparține și de a ne simți acceptați, astfel că este important ca tu, părintele, să petreci timp cu copilul și să îl ajuți să se cunoască și să își construiască o stimă de sine sănătoasă și în acord cu realitatea.

Laudă-l când face o glumă bună

În ce privește imaginea de sine, el va avea nevoie să își cunoască nu doar capacitățile intelectuale deosebite, cât mai ales abilitățile sociale, de interacțiune umană pe care uneori va avea nevoie să le îmbunătățească.

Asta înseamnă, pe de o parte, să îi dai feed-back atunci când îl observi în situații sociale – să îl lauzi când face o glumă bună, să îi spui ce ți-a plăcut la modul în care interacționează cu ceilalți copii dar și ce consideri că ar putea să facă diferit, să îi explici de ce în societate este bine să respectăm anumite reguli, etc. Pentru că este uneori respins de societate sau de cei de aceeași vârstă, el are mai multă nevoie de validare și de susținere emoțională.

Importanța sprijinului emoțional oferit de părinți

Pe de altă parte, este la fel de important să discuți cu cel mic despre emoții, să îl ajuți să le înțeleagă (cum te simți când ceilalți copii nu vor să se joace cu tine? Unde în corp simți trăirea asta?), să îi fie acceptate (este în regulă să te simți trist/furios, etc), să fie învățat cum le poate exprima adecvat (atunci când te simți trist poți să discuți cu cineva sau să plângi), să fie normalizate (uneori este normal să ne mai simțim și așa, este de înțeles că te simți trist și furios când nu îți poți face prieteni).

Dar, ține minte că, înainte de toate, copilul tău supradotat are nevoie să se simtă acceptat mai ales de tine, are nevoie să știe că îl iubești și că vei fi mândru de el indiferent de rezultatele la teste, de numărul de prieteni, de performanțele școlare sau de orice altceva. Are nevoie să știe că ești disponibil și că poate găsi în tine un sprijin emoțional atunci când se simte dezorientat sau respins, aspecte general valabile în relația copil – părinte sau poate chiar în toate relațiile noastre apropiate. Ce zici?

Diana Onuțu este psiholog clinician cu formare de bază în psihoterapiile centrate pe resurse și soluții și formare continuă în psihoterapie pentru copii, cuplu și familie.

Are experiență în evaluare psihologică, psihoterapie și ateliere de dezvoltare personală.

Mai multe detalii puteți găsi pe site-ul www.notitelepsihologului.ro.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()