Experții TDM, Oana Moraru: „Eliberați copiii de bagajele voastre și lăsați-i să-și testeze fumigenele lor!”

Oana Moraru
- Consultant educațional
Nu vă băgați cu totul în viața lui, nu-i măturați drumul de ”PROBLEME”.

Un lucru pe care e musai să-l înțeleagă părinții copilului sub 12 ani e acesta: copiii își verifică în oglinda reacțiilor tale emoționale validitatea cuvintelor, a sentimentelor sau a acțiunilor lor.

L-ați văzut pe ăla mic căzând și întorcându-se întâi să vadă în ochii tăi dacă e cazul să plângă? Well, până se fac ei mari, până – adică – devin ei înșiși și încep să-și aparțină sieși – tot fac acest check-up în ochii și reacțiile tale, calibrându-și și reajustându-și emotivitatea, pragurile de durere și toleranță, reziliența, încrederea, optimismul, răbdarea, reactivitatea etc. Dacă tu ești total impresionat și destabilizat emoțional de reacțiile lui, dacă le iei ca atare, crezi în ele, pui în spatele lor tot trecutul și poveștile tale de viață, gata! – ai încurcat-o! Și el începe să creadă în dramatismul sau teatralismul unor cuvinte – cuvinte-test, nu încă adevărate.

Fumigenele copiilor

„Nu pot! Nu vreau! Mi-e frică! Nu-mi place! Sunt un prost! Nu știu! Nu am prieteni! Nimeni nu mă place! Mă doare rău! Ești o mamă rea! Aș vrea să nu exist! Plec de-acasă!” – sunt, de cele mai multe ori, fumigene. Niște probe pentru tine, să vadă cât de serios reacționezi. În funcție de asta, abia apoi încep si ei să creadă în “durerea” lor.

Încăpățânarea, nerăbdarea, autovictimizarea, neangajarea, tonusul scăzut, renunțările dese, fricile multe și mărunte, hipersensibilitatea – sunt, de cele mai multe ori “opera” părinților – adică acele comportamente nedorite la copii, dar totuși, involuntar, întărite pozitiv cu ajutorul adultului și al reacțiilor sale emoționale nepotrivite:

  • te schimbi și tu la față, pulsul îți crește, inima îți tremură și oglindești fără să știi “victima” din copilul tău;
  • te înfurii și tu odată cu el și întărești, fără să vrei, un prag mic de toleranță la frustrare;
  • suferi și tu respingerea lui, pentru că activează în tine propriile povești nevindecate și atunci folosești în ton “milă” și oglindești neputință.
  • te îmbățoșezi și tu și devii lupul moralist când el “nu vrea” ceva și astfel întărești încăpățânarea;

Și tot așa.

Ce funcționează mai bine?

Nu oglindi starea lui sufletească în sensul în care începi și tu să te torni pe tine emoțional în momentul lui; de parcă el ar trebui să digere și bagajul tău; reflectă doar că-l înțelegi, zâmbește și transformă energia lui grea în ceva ușor și optimist ca tine printr-o glumă, o poveste, o mică ironie, prin joc, prin empatie sau printr-o limită fermă, fără negociere. Nu cuvintele sau faptele tale fac diferența, ci energia din spatele lor, felul în care te simți tu atunci și acolo, “în focul momentului”.

Dacă ești centrat în tine, știi, cu relaxare, că asta e natura umană – se încearcă de nenumărate ori pe sine în oglindă până își stabilizează o “apucătură” oarecare – dacă înveți să nu te duci pe panta emoțiilor lui, ci să îl înalți pe el către tine – ești bineee! Copilul va fi bine și se va ajusta în cămașa lui emoțională exact cât să nu îl strângă prea tare.

Mare parte din ce devine omul mai târziu nu aparține intrinsec lui – ci vine, ca o umbră, din povara emoțională a părinților lui. Eliberați-i, cât puteți, pe copii, de bagajele voastre și lăsați-i să își testeze “fumigenele” lor într-un spațiu aerisit și deschis – acela al unui adult care îl poate conține pe celălalt fără să își dea drumul sieși peste el.

Oana Moraru este profesor, consultant educațional și fondator al Școlii Helikon. Susține conferințe pe teme de educație, organizează ateliere de evaluare pentru preșcolari și școlari, precum și cursuri de formare pentru cadrele didactice. Detalii despre Oana Moraru și acțiunile ei găsiți pe www.voceaparintilor.ro. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()