Ginecomastia este termenul medical pentru sânii mari la băieți, adică prezența și dezvoltarea țesutului mamar la băieți adolescenti și bărbați. Este de cele mai multe ori benignă, însa reprezintă o sursă importantă de stres, inhibare și izolare a copilului. Ginecomastia este comună ambelor sexe în perioada de sugar, prezentandu-se ca o dezvoltare de țesut mamar ca urmare a expunerii la estrogenul matern și, ocazional, în anii mai târzii, prin expunere la estrogeni exogeni.
Ginecomastie vs. lipomastie
Ginecomastia trebuie diferențiată de lipomastie, adipomastie sau pseudoginecomastie, care reprezintă încărcarea cu țesut adipos a zonei mamare, având aspect similar ginecomastiei.
Formele fiziologice sunt reprezentate de ginecomastia infantilă și de cea pubertară, care apare la aproximativ 50% dintre adolescenții normali în perioada pubertății. În astfel de cazuri, apare de o creștere minoră de țesut mamar la băieți, uneori dureroasă, și care dispare după aproximativ 2 ani de la apariție, pe masură ce nivelurile de androgeni cresc, conducând la involuția și atrofierea ductelor galactofore.
Care sunt cauzele ginecomastiei?
Ginecomastia apare ca răspuns al țesutului mamar normal la estrogen și este cauzată de un dezechilibru relativ între estrogen (hormon feminin) și testosteron (hormon masculin). Deși estrogenul este considerat un hormon feminin, este esențial pentru o dezvoltare osoasă sănătoasă la bărbați.
Testosteronul este în mod normal transformat în estrogen la femei și, într-o măsură mai mică, la bărbați. În anumite perioade ale vieții, în special la începutul până la mijlocul pubertății, precum și la bătrânețe, această transformare în estrogen este oarecum mai mare și se dezvoltă un dezechilibru între testosteron și estrogen. Când cantitatea foarte mică de țesut mamar (prezentă în mod normal la băieți) este expusă la un nivel crescut de estrogen, tipic în timpul pubertatii precoce, poate apărea mărirea sânilor.
Deoarece prin procesul de aromatizare testosteronul este transformat în estrogen, se observă că apar sânii mari la băieți, în special la cei supraponderali sau cu obezitate. De asemenea, acumularea țesutului gras în zona pieptului, pe șolduri și coapse la băieții cu obezitate, ca urmare a unor niveluri mai mari de estrogeni, accentuează dimensiunile sânilor și impactul psihologic.
Afecțiuni care pot provoca ginecomastie (sânii mai la băieți)
În afara alterării balanței estrogen-androgen, nivelul IGF1, leptina și disruptori endocrini au fost identificați în implicarea apariției ginecomastiei. Anumite afecțiuni medicale rare pot provoca ocazional ginecomastie. Tulburările glandei suprarenale, tiroide sau pituitare, precum și tumorile testiculare sau ale glandelor suprarenale, pot duce la supraproducția de estrogen și dezvoltarea sânilor.
Sindromul Klinefelter este o tulburare genetică care afectează funcția testiculară și poate fi suspectată dacă testiculele nu se măresc în timp ce băiatul progresează prin pubertate sau dacă dezvoltă ginecomastie.
Anumite medicamente, precum și suplimente medicale si droguri de abuz, pot provoca ginecomastie. Printre medicamentele prescrise cel mai frecvent trebuie menționate medicamentele anti-ulcer, precum și cele din sfera psihiatrică. Suplimentele și tratamentele topice, în special cele care conțin lavandă, ulei de arbore de ceai sau alte uleiuri care pot avea acțiuni asemănătoare estrogenilor, precum si consumul excesiv de produse pe baza de soia, pot provoaca, de asemenea, dezvoltarea sânilor.
În cele din urmă, consumul de alcool, droguri de abuz, inclusiv marijuana, heroină, amfetamine sau steroizii anabolizanți, poate provoca ocazional ginecomastie.
Ginecomastia și obezitatea
Vârsta medie de apariție a dezvoltării mamare este în jur de 13 ani și jumătate. La pacienții cu obezitate se observă o apariție precoce, dar și o corelație între indicele de masă corporala (IMC) și ginecomastie. Cu cât indicele de masă corporală (IMC) este mai mare, cu atât dimensiunile mamare sunt mai mari. Odată cu creșterea indicelui de masă corporală (IMC), activitatea enzimei care realizează conversia periferică a androgenilor în estradiol (aromataza), creste.
Copiii obezi au o vârstă mai mică de apariție a ginecomastiei în comparație cu normoponderalii, valori mai reduse ale testosteronului, dar valori comparative ale estrogenului. Valorile reduse ale testosteronului pot reflecta pubertatea întârziată.
La copiii cu ginecomastie se observă o incidență crescută a anomaliilor reglării glicemiei (glicemie bazală modificata, scăderea toleranței la glucoză), precum și insulinorezistența. Acestea pot fi asociate cu obezitatea, pentru ca majoritatea pacienților sunt obezi, dar și cu pubertatea, care este un stadiu în care hormonii sexuali cresc și pot determina insulinorezistență.
Studii recente arată că insulina stimulează ciclic activitatea aromatazei la nivelul țesutului adipos și mamar, rezultând apariția ginecomastiei.
Sânii mari la băieți apar deseori în familiile cu incidență crescută a diabetului. Peste 60% dintre pacienții cu ginecomastie au antecedente familiale de diabet și hipertensiune, care asociază insulinorezistentă, disfuncția celulelor beta pancreatice, toleranța alterată la glucoză și obezitate. Ca urmare a acestor asocieri, ginecomastia la bărbați poate fi comparată cu Sindromul de Ovare Polichistice (SOPC) la femei.
Diagnostic – Ce teste se pot face?
Când fiul dumneavoastră este evaluat pentru prezența țesutului mamar, pe lângă o anamneză riguroasă și un examen fizic complet, medicul poate solicita, alături de analize uzuale pentru ficat, rinichi, teste de laborator pentru a evalua nivelul de testosteron și estrogen, precum și hormoni hipofizari care îi reglează, dar și evaluarea funcției tiroidiene, prolactină și beta HCG. În funcție de rezultate, pot fi necesare investigații suplimentare (ecografie testiculară, CT abdominal, cariotip, biopsie).
Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor, aceste teste sunt normale pentru stadiul pubertății unui băiat și nu sunt utile. Examenul clinic general poate identifica și alte modificări induse de dezechilibrul hormonal (modificarea pilozității, atrofie testiculară, obezitate ginoidă) sau semnele clinice ale afecțiunii de bază care a indus dezechilibrul hormonal (tumori testiculare, hepatomegalie, etc).
Cum se tratează ginecomastia?
Ginecomastia pubertară este de obicei autolimitată. Cazurile de ginecomastie patologică la adolescenți și în perioada prepubertară sunt rare și necesită investigații suplimentare pentru identificarea patologiei endocrine. Tratamentul chirurgical se adresează ginecomastiei persistente și care are dimensiuni ce determina un impact psihoemoțional major, când băiatul este foarte jenat de aspectul său. De exemplu, el poate insista să poarte mereu o cămașă largă și să refuze expunerea fără vestimentație.
Tratamentul farmacologic nu este în general recomandat adolescenților care suferă de ginecomastie, analizând datele recente risc-beneficiu. Tratamentul hormonal cu medicație antiestrogenică (de tipul clomifen și tamoxifen), androgeni (de tip danazol) sau inhibitori de aromatază (de tip anastozol, exemestan) poate fi utilizat în ginecomastia idiopatică persistentă.
În cazul ginecomastiei asociate obezității, scăderea greutății, asociată cu activitate fizică bazată pe exerciții de corecție și dezvoltare a musculaturii pectorale, pot readuce zona la o formă care să ofere confort emoțional pacientului.
