Oana Moraru: „Învățarea se face când creierul simte satisfacție, nu durere, frică, control”

Oana Moraru
- Consultant educațional
învățarea
Pentru ca lucrurile să se schimbe este nevoie de modificarea mentalităților, de voință politică și, nu în ultimul rând, bani.

Trei dintre motivele care fac munca la catedră din ce în ce mai dificilă astăzi:

1. Mulți copii sunt trimiși la școală indisponibili emoțional pentru ascultare activă, pentru atenție voluntară, autocontrol, răbdare, angajare. Profesorii și educatoarele fac din conținuturi scopul în sine al învățării și lucrează prea puțin conștient pe dezvoltarea calităților, a funcțiilor și proceselor gândirii.

Majoritatea dascălilor nepregătiți metodic și psihologic crede că informația și exercițiul pe conținuturi dezvoltă gândirea și atitudinea față de învățare de la sine sau pot fi pur și simplu pretinse copiilor.

Nu e suficient să fii profesor doar cu numele

2. S-a schimbat apetitul în percepțiile copiilor. Natural. Generația acesta este obișnuită cu stimuli puternici, teatrali, colorați, luminoși, dinamici, interactivi, multifuncționali. De la naștere sunt înconjurați de astfel de input-uri. Prin urmare, adultul din fața lor, oricât de mare profesor e cu numele, nu mai declanșează de la sine raport cu elevul.

Pentru acesta din urmă, statutul nu mai reglează relația. Profesorul în sine trebuie să reprezinte, ca personalitate și profesionist, un astfel de stimul puternic. Puțini copii mai cad “by default” în starea de respect și ascultare doar pentru că intră în clasă un om cu un rol desemnat. Cei mai mulți reacționează dacă omul e autentic, teatral, dinamic, relevant, conectat, puternic, leader etc.

Învățarea nu se mai face prin durere, control, frică

3. Aceasta este generația care caută întâi PLĂCEREA în muncă. Așa sunt deja “cablați”, orientați spiritual – către un alt nivel de libertate și sens al vieții. Sunt o perfectă confirmare a ceea ce au descoperit neuroștiințele destul recent: învățarea de lungă durată se face când creierul simte satisfacție, nu anxietate.

Profesorii lor sunt programați de-o viață că învățarea înseamnă durere, control, frică, drumul anevoios către validare și acceptare.

Greu de reformat un sistem întreg, împăcând armonios partea de inspirație cu necesară parte de transpirație. E nevoie întâi de prima, deși noi am învățat de-o viață să o înghițim întâi pe a doua.

Ce e de făcut:

1. Educația în grădinițe și clasele primare trebuie să își propună, în primul rând, formarea atenției voluntare, a ascultării active, a autocontrolului, a autonomiei. Mai puțin conținut și mai adâncă explorare și modelare a gândirii.

2. Formarea profesorilor trebuie să se adreseze și personalității – artei teatrale de a fi în clasă. Consiliere psihologică și creștere personală permanentă. Feed-back pentru tipul de energie pe care o aduc în clasă. Responsabilitate pentru ce oferi ca vibrație.

3. Tradiționalele “etape ale lecției” ar trebui înlocuite cu punerea în echilibru a acelor momente care asigură împlinirea nevoilor principale de siguranță, diversitate, conectare, relevanță, identitate, creștere personala etc.

Toate și încă altele pornesc de la bani, mentalități și decizie politică.

Oana Moraru este profesor, consultant educațional și fondator al Școlii Helikon. Susține conferințe pe teme de educație, organizează ateliere de evaluare pentru preșcolari și școlari, precum și cursuri de formare pentru cadrele didactice. Detalii despre Oana Moraru și acțiunile ei găsiți pe www.voceaparintilor.ro.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()