Oana Moraru: ”Părinți, faceți o muncă incredibilă în perioada aceasta! Dar nu turnați în copii proiecția ratării!”

Oana Moraru
- Consultant educațional
învățarea de acasă
Ca părinte, te neliniștești să îi auzi colegii, în timpul orelor la distanță, că parcă citesc mai bine și mai repede decât al tău.

Știu că în perioada aceasta, de când susțin copiii în învățarea de acasă, mulți părinți au început să dezvolte frici mari legate de diferențele de comportament academic, vizibile comparativ în conferințele Zoom.

“Al meu parcă nu citește la fel de repede/Al meu nu e așa atent/ Ceilalți sunt mai vorbăreți/ Parcă unii răspund mai des și mai bine/ Al meu nu are așa multă încredere ca celălalt/ Oare lecția asta nu e sub nivelul copilului meu?/ Oare a înțeles ceva de vreme ce nu pare să fie lecția asta pe nivelul lui?”

Procesul de creștere intelectuală e cu dus și întors

Tendința de a înțelege învățarea ca pe etapele de netrecut ale unei linii de producție, în care produsul e bun dacă a trecut exact și la timp prin punctele A, B, C…etc. este specifică nepedagogului. Cu atât mai specifică părintelui care are un fel de naturală urgență și presiune să își aducă la linia de sosire copiii.

Nu există “linie de sosire”. Procesul de creștere intelectuală – ca și cel de stabilizare fizică și imunitară – e unul cu mult “dus-și-ntors”. Creșterile sunt urmate de regres, revelațiile sunt traversate de blocaje, memoria e contrapunctată de uitări ridicole, performanța e atinsă după multe căderi și ridicări. Învățarea e o spirală, cu bucle continue de reîntoarcere, eroare, neputință, pierdere a încrederii.

Purtați două pălării pe cap: de părinte și de profesor

Creșterea se întâmplă cu adevărat când copilul e însoțit în drumul lui de un om care are o proiecție luminoasă despre variantele devenirii, nu de unul cu reflexe funcționărești de măsurare și îndoială permanentă.

Faceți o muncă incredibilă în perioada asta, cu două pălării simultane pe cap: părinte și profesor! E normal și admirabil să vă ajutați copiii! Numai nu turnați în acest ajutor proiecția ratării: judecăți, dezamăgiri, amenințări, comparații, condiționări, urgențe.

Există un mod de a ajuta un copil, de a-l scoate din zona lui de confort, având grijă în primul rând de starea sufletească pe care o îmbraci când te așezi la birou, lângă el. Ea este cea care dă direcție sau taie aripi, chiar dacă intențiile sunt bune.

Dacă nu ești calm, îndepărtează-te de copil!

Fii optimist (fă-ți în minte un scenariu de reușită și creștere), fii înțelept (învățarea academică se face mână în mână cu formarea caracterului), fii jucăuș și reglează-i ritmul de lucru după pasul calm și stabil al respirației tale. Dacă nu ai acest calm, depărtează-te de el, respiră, uită-te în tine, prinde-ți reflexele vechi de perfecționism, control, neliniște.

Uită de alții, uită de comparații, privește-ți copilul cu drumul lui, cu ritmul lui, cu puterea lui, cu viitorul lui și numai al lui! Înainte de învățarea rațională, există o învățare subtilă – pe care copiii o iau ca atare de la voi – despre sine și puterile proprii.

Oana Moraru este profesor, consultant educațional și fondator al Școlii Helikon. Susține conferințe pe teme de educație, organizează ateliere de evaluare pentru preșcolari și școlari, precum și cursuri de formare pentru cadrele didactice. Detalii despre Oana Moraru și acțiunile ei găsiți pe www.voceaparintilor.ro. 

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()