Piciorul plat, sau platfusul la copii, este o condiție medicală des întâlnită, ce se caracterizează prin lipsa arcuirii tălpii, rezultatul fiind o talpă ce atinge în totalitate solul atunci când copilul stă în picioare sau când pășește. De la naștere și până la vârstă mersului, denumirea acestei probleme medicale este de picior tal valg și constă într-o deficiență a musculaturii gambei de diferite grade generând malpozitii ușoare, medii sau severe.
La această hipotonie a gambei (mușchi slabi) se poate adăuga sau nu o contractură excesivă a musculatorii de pe față antero-laterală a gambei și astfel piciorul este tras în poziția greșită, înspre lateral.
Diagnostic de la naștere
Este foarte important de știut că piciorul plat poate fi diagnosticat cu ușurință încă de la naștere și, prin urmare, acesta poate fi tratat corespunzător de la vârste fragede. Atât mamele, cât și medicii neonatologi, pediatri sau medicii de familie trebuie să știe că, în cadrul unui control de ortopedie pediatrică, găsim semne de la momentul nașterii, în timpul examenului clinic, prin identificarea unor repere anatomice specifice: gamba moale, tendoane contractate, poziția piciorului în lateral.
Mai târziu, atunci când copilul poate să stea nemișcat 10 secunde (după 1 an și jumătate), piciorul plat se poate diagnostica și monitoriza cu ajutorul amprentei plantare computerizate. Aceasta este utilă în aprecierea formei de picior plat (ușoară, medie, severă) dar și mai important este că ne dă repere importante asupra evoluției în timp- modul în care se face sprijinul pe talpă în urma tratamentului de recuperare.
Recomand tuturor să nu mai considere că tal valg este o banalitate caracteristică bebelușilor! Să nu îl mai neglijeze și să nu-l mai treacă cu vederea în ideea că o să se vindece când o să crească copilul. Acesta este un concept greșit care duce la apariția piciorului plat după inițierea mersului. Dacă piciorul este depistat și tratat cât mai devreme, înainte ca cel mic să se ridice în picioare, practic dăm posibilitatea piciorului să se dezvolte corect.
Complicații majore în copilărie și în viața de adult
În unele cazuri, piciorul plat nu aduce după sine complicații, însă există situații în care această condiție provoacă probleme la nivelul gleznelor și genunchilor, din cauza unei alinieri incorecte a piciorului. Atunci când copilul manifestă oboseală la mers sau la alergat, dureri la nivelul tălpii, gleznei sau gambei, o poziție vicioasă a coloanei sau a genunchilor necesită tratament, ce constă în kinetoterapie și susținători plantari (cunoscuți populari ca talonete).
În perioada de până în 8-9 luni, când copilul inițiază ridicarea în picioare, tratamentul are efecte certe, cu rezultate bune, care asigură redresarea musculaturii și a poziției vicioase. Din păcate, în România, tratamentul se începe cu mult după inițierea mersului, adică de la 4-5-8 ani, când rezultatele sunt modeste, iar îmbunătățirile se obțin cu greu. Cel mai frecvent, în aceste cazuri tratamentul nu poate fi decât suportiv, nu va putea vindeca niciodată platfusul.
Mai mult, dacă se ajunge la medicul ortoped după vârsta de 7-8 ani, susținătorii plantari sunt recomandați doar cu scopul de a redresa poziția greșită a gleznelor, genunchilor, bazinului și a coloanei, pentru a preveni accentuarea unor deformări ale coloanei, nu pentru a corecta platfusul.
Mituri despre platfusul la copii și la adulți
- Nu toți susținătorii plantari sunt adecvați. Cei care se găsesc gata făcuți sunt total inadecvați, deoarece fiecare copil are particularitatea sa într-un anumit context, ceea ce ne obligă să recomandăm susținători plantari personalizați, prin scanări computerizate speciale sau prin amprenta piciorului într-o spumă poliuretanică.
- Piciorul plat este provocat de purtarea anumitor încălțări. Deși purtarea unor încălțări speciale ameliorează eventualele simptome provocate de către piciorul plat, tipul de încălțări purtat nu are nicio influență asupra dezvoltării insuficiente a curburii tălpii.
- Persoanele cu platfus nu ar trebui să alerge. Un alt mit des întâlnit este acela conform căruia activitățile fizice ce implică alergatul agravează problemele persoanelor cu platfus. Nu există vreo restricție în privința activităților fizice efectuate de cei ce suferă de o astfel de problemă, mulți alergători, atât pe distanțe scurte cât și maratoniști, având piciorul plat. O talpă plată absoarbe mai bine șocurile decât una cu o curbură pronunțată, prin urmare nu există vreo restricție în ceea ce privește activitățile fizice ale persoanelor cu platfus.
- Băieții cu picior plat nu fac armata. Este adevărat că piciorul plat provoacă un disconfort la marșul prelungit sau la alergat, dar nu pentru toți. Doar formele severe primesc interdicție pentru armată.
- Lasă că trece de la sine! Dragi mame, piciorul plat nu trece de la sine sau după inițierea mersului! Dacă este cu deficit muscular sau anatomic de la bun început, rămâne plat.
Îți recomandăm să te uiți și la acest video
