Familia virtuală tot cu pedepse și recompense funcționează?

TOTUL DESPRE MAME
Despre "Parenting neconditionat" Alfie Kohn / Totul despre mame

Despre "Iubire necondiționată pentru copilul tău" Alfie Kohn / Totul despre mameVrem să creștem niște oameni sau niște comportamente?

Recunosc că m-am amuzat o vreme: afară era noapte, nu se vedea nimic, trenul se legăna, iar eu încercam să îmi conving familia virtuală să meargă la serviciu și să strângă gunoiul din casă. „Încercam să îi un conving” este un eufemism pentru că metoda prin care acești omuleți ajungeau să facă ceea ce eu doream ca ei să facă era să îi pedepsesc cu niște palme virtuale sau să îi recompensez cu mângâieri la fel de virtuale.

Ei erau familia mea virtuală pe care am descoperit-o în timpul unei călătorii lungi cu trenul, într-o iarnă friguroasă în care aceste călătorii deveniseră mult prea dese. Într-un vagon-cușetă, am petrecut câteva ore încercând să mă amuz cu jocurile stocate în memoria laptopului. Unul se numea Virtual Families și promitea a fi un fel de The Sims, genul acela de joc în care ai grijă de niște personaje, le faci casă, le găsești perechea ideală, ei fac copii, se înmulțesc iar tu ești un fel de dumnezeu sau părinte atotștiutor care veghează asupra lor și câștigă puncte în funcție de performanța personajelor pe care le-ai antrenat. Sună cunoscut?

De la familia virtuală la familia reală

Nu știți cum funcționează asta? De pildă, dacă unul dintre omuleții mei se ridica de la calculatorul la care se așezase să lucreze după doar câteva secunde, eu îi administram câteva pălmuțe virtuale ca el să înțeleagă că eu nu sunt de acord cu acțiunile lui. Cam în termenii aceștia era scris tutorialul, pe care eu, ca un copil conștiincios ce sunt, l-am citit cu mare atenție. Similar, dacă unul dintre ei strângea masă eu mă repezeam cu niște mângâieri virtuale ca să îi arăt că mi-a plăcut comportamentul și să îl încurajez să îl repete.

Am renunțat la joc după ce m-am chinuit câteva zeci de minute să îi conving să desfunde toaleta. Mergeau la baie, se uitau la toaleta înfundată și plecau. Nici pedepsele, nici recompensele, nici târâtul frecvent la locul faptei nu i-a convins. Ce-mi rămânea de făcut? Să închid jocul firește. Stop joc!

Tu cum alegi să vezi lumea și umanitate?

În viața reală însă este mai greu să spui Stop Joc! și, oricât de stupid mi-a părut acest joc în mod particular, nu am putut scăpa multă vreme de sentimentul inconfortabil că e atât de simplu încât e mult prea adevărat. Noi chiar așa ne comportăm în viața de zi cu zi, administrăm pedepse și recompense și ne așteptăm că asta va schimba comportamentul oamenilor. Și știți ce, uneori chiar îl schimbă! Dar asta este oare tot ce ne dorim de la copiii noștri? Vrem să creștem niște oameni sau niște comportamente?

Celebrul autor de parenting Alfie Kohn crede că ne educăm copiii în funcție de felul în care vedem lumea. Dacă ni se pare că lumea e o junglă, vom crește copiii pregătiți pentu a face față junglei. Dacă lumea funcționează pentru noi în pedepse și recompense, le vom folosi de cât mai devreme pentru ca cel mic să nu aibă cumva surprize neplăcute când va crește mare.

Alfie Kohn propune parentingul necondiționat celor care nu cred ca lumea este o junglă, celor care nu cred în legea ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. „În esenţă”, scrie Alfie Kohn, „alegerea între parenting condiţionat şi parenting necondiţionat reprezintă de fapt o alegere între două moduri radical diferite de a vedea natura umană.”

Ești pregătit să înoți împotriva curentului?

Iubire necondiționată pentru copilul tău de Alfie Kohn / Totul despre mameCeea ce propune Alfie Kohn nu este simplu. Dealtfel chiar el avertizează: „Creşterea copiilor nu este pentru cei slabi.” Parentingul necondiționat este un înot împotriva curentului. „Multe persoane cred că, atunci când cineva, chiar şi un copil mic, face ceva rău, trebuie să i se facă şi lui ceva rău în schimb. Ideea de a-l supune suferinței pe un răufăcător pentru fapta sa vine de la practicile «sânge pentru sânge» din societăţile primitive. Este totodată legată de modelul economic al interacţiunii umane care ne face să credem că orice, inclusiv iubirea, trebuie câştigată. Nu mai contează dacă pedeapsa funcţionează, dacă ajută la învăţarea lecţiilor dorite sau dacă are consecinţe constructive asupra valorilor şi comportamentelor copiilor. Mulţi părinţi continuă să folosească pedeapsa deoarece o consideră un imperativ moral. Într-adevăr, trebuie să înotaţi împotriva curentului, dacă alegeţi să răspundeţi la comportamentele nedorite ale copiilor altfel decât impunând consecinţe neplăcute.”

Pentru cei doritori să înoate împotriva curentului împreună cu copiii lor, există acum în traducere românească cartea Parenting necondiționat și se poate comanda de aici.

Spor la înot!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa