Noi îl pândeam pe Moşul cu emoție pentru un dar, copiii noștri îl văd peste tot, indiferenți, cu tone de cadouri

Raluca Dumitrică
Mos Craciun | Totul despre mame
Ce ziceți, Mos Crăciun s-a schimbat pe parcursul anilor?

Când eram mică, nu mă interesa nimic altceva în perioada sărbătorilor decât să mă întâlnesc cu Moş Crăciun. Din acest motiv, stăteam până târziu în noaptea de 24 spre 25 decembrie, să nu cumva să-l ratez. Dar pentru că mereu adormeam şi găseam cadourile dimineaţa, sub brad, m-am hotărât într-un an să mă ascund, să-l iau pe moş prin învăluire şi să-l suprind de sub… canapeaua din sufragerie.

Canapeaua se transforma într-un pat dublu, perfect pentru adăpostirea temporară a unui copilaş curios şi nerăbdător. Tratând cu maximă seriozitate operaţiunea, mi-am luat o lanternă mică, mi-am pus pe linoleumul de dedesubt o pernuţă şi o pătură şi mi-am băgat scăfârlia într-o căciulă lătăreaţă, larg tricotată, ce permitea transformarea într-o cagulă ad-hoc. Căciula urma să fie utilă în momentul în care m-aş fi întâlnit cu moşul şi, din prea multă emoţie, m-aş fi fâstâcit. Decât să-şi fi făcut o părere proastă despre mine, mai bine n-ar mai fi văzut cu cine nu stă de vorbă şi gata.

Moşul de azi, omniprezent

După cum puteți ghici, atunci, ca și în alte situații, în loc de Moș Crăciun am dat nas în nas cu Moş Ene. Acest lucru mă face să mă gândesc că astăzi, în schimb, vrei, nu vrei, te întâlneşti la tot pasul cu Moş Crăciun. Îl vedem prin reclame şi reviste încă de la finalul lui noiembrie, poate chiar şi mai devreme de atât, iar prezenţa lui timpurie face ca magia sărbătorilor să-şi piardă ceva din farmecul de odinioară. La fel de prematur apar şi brazii în magazine, decoraţiunile pentru pom şi sutele de seturi de cadouri gata ambalate, dulciurile şi coşurile festive doldora cu bunătăţi.

Deşi atmosfera este una de exaltare maximă şi ai impresia că omenirea intră în era bunătăţii desăvârşite, te poți trezi copleșit de atâta prosperitate. Eu sunt complet încurcată la vederea munţilor de jucării şi de dulciuri de pe rafturi pe care nu le zăream deloc în urmă cu 25 de ani şi am senzaţia că dacă nu cumpăr şi eu cât mai mult din ele o să fiu inclusă la categoria mamelor „aşa nu” şi voi sfârşi pe lista părinţilor lipsiţi de suflet, care nu se gândesc deloc la fericirea copiilor lor.

Între a dărui cu sens şi a dărui la kilogram

Din fericire, după ce dau cu nasul de frigul de afară, aerul rece al realităţii mă aduce cu picioarele pe pământ şi mă face să-mi dau seama că nu cantitatea contează, ci calitatea. E drept că noi n-am avut parte în anii ’80 de un aşa aflux de surprize, dar nici nu înseamnă că trebuie să recuperăm anii pierduţi. Singurul cadou care ar putea fi dăruit la kilogram (sau mai bine zis cu tona) este unul format dintr-o cocă luuuuungă şi lipicioasă de iubire, căldură, ghiduşenii, candoare şi gâdilături maxim hohotitoare.

Ştiu, acest cadou e cel mai răspândit şi răspunde mereu cu „prezent” la apelul anual, dar el poate fi însoţit nu de kilograme serioase de daruri, ci de nişte cadouri mai puţine, dar mai bune, pe care le putem găsi şi dacă știm unde să căutam. Aici se înscriu jucăriile din lemn, păpuşile, elefanţii şi ursuleţii făcuţi de micii artizani locali, cărţile, biletele la un spectacol la care cel mic tânjeşte de multă vreme sau obiectele despre care ştiţi că o să-l încânte pe artistul, sportivul sau exploratorul din casă.

Variante deosebite există şi pentru cei mari: un obiect de îmbrăcăminte sau un accesoriu vintage, ce va fi cu siguranţă unicat în grupul vostru de prieteni, un curs tematic ori o cină romantică la restaurantul unui hotel elegant, urmată de o noapte petrecută acolo, fără copii (TV, popcorn şi room service incluse, totuşi). Iar pentru întreaga familie merge la perfecţie drept cadou o excursie într-un loc cu oameni de zăpadă şi săniuţe, care se poate achiziţiona foarte bine făcând economii prin evitarea marilor şi ademenitoarelor supermarketuri.

Să facem fericirea şi bunătatea ubicue

Una peste alta, Crăciunul ideal e cel pe care şi-l doreşte fiecare familie în parte, potrivit stilului său de viaţă şi valorilor sale şi cu atenţie mai mică sau mai mare către material şi spiritual. Eu una ştiu că voi avea un Crăciun în care cei mai dragi oameni din viaţa mea îmi vor fi aproape, voi găti ceva nou, dar nu în exces, şi în care toţi se vor bucura de cadoul nu foarte mare, dar nespus de aşteptat, ce-l vor găsi sub bradul frumos mirositor. Mai sper, însă, că la un moment dat acel Crăciun perfect va fi unul în care fericirea şi bunătatea vor fi atât de naturale pentru toţi cei din jur, încât la magazin se va livra, gratuit, câte o porţie zdravană din fiecare.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa