Lucruri care mă fac să trec cu bine strada

Adriana Moscu
lucruri care iti aduc confort totul despre mame

Ai auzit de conceptul de “comfort food”? Este acel fel de mâncare care te transportă rapid înapoi, în copilărie și te face să te simți bine instantaneu. Însă hrana care mă face pe mine să mă simt bine nu e doar hrană la propriu, ci e formată din amintiri: un cântec, un miros, o stradă și, în general, toate acele lucruri care mă fac să trec cu bine strada.

Amestecam ieri de zor în puiul cu mazăre de pe foc, ușor obosită și dorindu-mi să treacă mai repede seara, să mă bag în pat și să adorm fără vise complicate. Când, deodată, la radio, începe să cânte Abba – “I have a dream”. Nici n-am băgat de seamă bine când am început să mă fâțâi cu lingura de lemn în mână, pe ritmul melodiei. Îmi amintea de băiatul de care eram îndrăgostită la 18 ani, și ale cărui discursuri filosofice le înțelegeam prea puțin. În schimb, aveam întotdeauna aceleași gusturi muzicale. Iar “I have a dream” era unul din cântecele noastre preferate.

Așa că, pentru mine, “confort food” nu înseamnă doar amintiri plăcute pentru stomac, ci și hrană spirituală, din care mă înfrupt, precum Proust din madlenă, pe nepusă masă – sunt amintirile mele cele mai frumoase, care mă fac să văd iar viața, pentru câteva clipe, în roz sclipitor, orbitor, fără nicio grijă sub soare, așa cum era în tinerețea timpurie. 

Iată colecția de lucruri care mă binedispun pe loc:

Cântecul: “Wonderful life”

Mai corect ar fi să spun “cântecele”, pentru că sunt atât de pasionată de muzică, încât nu mă pot opri la o simplă melodie. Dacă ar fi totuși să fac un efort supraomenesc și să aleg melodia melodiilor creată pe forma sufletului meu, aceasta ar fi “Wonderful life”, cântată de regretatul Black. De fiecare dată când o ascult, uit de tot și de toate și-mi imaginez o zi cu mult soare și pe mine în prima zi din vacanța de vară – când totul mirosea a frunze de merișor (din care se făceau și coronițele mele de premiantă). Ziua de 15 iunie însemna pentru mine libertate, iar 15 septembrie era atât de departe încât nici măcar nu o luam în calcul. Aveam trei luni în care să bat mingea de dimineața, până seara, să sar coarda, să joc șotronul și elasticul, să miros teii, trandafirii și reginele-nopții de la mamaia din curte, să miros a praf de vară și stau în soare până fac insolație, doar ca să mi se decoloreze părul. Poți asculta și tu melodia care-mi amintește de copilărie aici:

Poezia: “Somnoroase păsărele”

Asta pentru că mi-o cânta tata, înainte de culcare, cu vocea sa învăluitoare, caldă, care funcționa ca cel mai puternic dintre somnifere. Câteva poezii din Eminescu, Coșbuc și Arghezi și gata – adormită era fata. Le-o cânt și eu fetelor acum, care au învățat-o pe de rost. De multe ori, o fredonăm pe trei voci! Vrei să încerci și tu s-o cânți cu copilul tău? Îți dau o mână de ajutor:

Rugăciunea: “Doamne, doamne, ceresc tată” 

Mă readuce mereu în încăperea bunicii, unde nu mă culcam fără să mă așez în genunchi în pat, cu fața spre răsărit și mâinile mici, de copil, împreunate strâns. Era rugăciunea preferată a bunicii, care, din grabă, spunea “celestate” în loc de “ceresc tată”, și așa am preluat-o și noi, nepoatele, până când ne-am prins că versul e puțin greșit. Eram capabilă să mă rog trei ore în șir, iar după ce terminam cu rudele de spița a șaptea, treceam la vecini și, probabil, aș fi pomenit întreaga omenire dacă bunica nu se sătura și nu mă zorea să termin mai repede, ca să stingă lumina și să-l așteptăm pe Moș Ene cuminți, cu pleoapele închise. 

Mâncarea: scovergile

Pentru cine se trage din alte zone geografice decât sudul țării, să mă explic: scovergile sunt un fel de gogoși făcute doar din drojdie, făină și apă, care se frămăntă, se lasă la dospit, apoi se întind cât să încapă una singură în tigaia încinsă cu ulei și să devină pufoase pe margini și crocante în mijloc. Se servesc cu mujdei de usturoi, brânză sau zahăr, după poftă sau după vârstă. Iar la final, e musai să te lingi pe degete! 

Vremea: ploaia

M-am născut în luna mai, într-o duminică în care ploua, tuna și fulgera, așa că n-am cum să nu fiu meteodependentă de picurii de ploaie și de vremea înnorată. Când afară e furtună sau vreme mohorâtă și statusurile de pe Facebook despre tristețe și dor de ducă curg mai ceva ca stropii de ploaie, inima mea se simte liberă și ușoară. De multe ori, când sunt prea tensionată, îmi spun: “N-a mai plouat de multicel, ce bine-ar fi acum să toarne cu găleata, să spele necazurile și să împrospăteze aerul!” Mă uit complice în sus, zâmbesc ștrengărește și, nu de puține ori, fără mă învârt în cerc ca indienii, pe cer se-adună nori groși și începe să plouă cu stropi binecuvântați.

Locul: Strada Gării

Strada copilăriei mele, unde bunica alerga în sus și-n jos cu noi în sania de lemn, cu fularul tras peste nas și trei căciuli îndesate pe cap, unde o zi de vară mi se părea lungă cât un an întrg, unde mâncam cireșe din copac și roșii din vrej, unde greierii mai aterizau, din când în când, în poala mea, unde număram stelele și învățam constelațiile.

Orașul: Giurgiu

Acolo unde, din metru în metru înfloresc, vara, tei și trandafiri. Unde diminețile au o lumină aparte, și serile – un parfum anume –, lumina și parfumul copilăriei. Orașul unde mă urcam cu tata pe dulap și jucam Macao până venea mama de la serviciu, pe care o recunoșteam după zgomotul tocurilor pe asfalt. Orașul unde, mai târziu ascundeam bilețelele de amor sub covor, pe care mama le găsea când aspira, unde lipeam pe pereții din dormitor postere cu Leonardo DiCaprio (pe vremea când juca în “Romeo și Julieta”), cu New Kids on the Block și Guns ‘N’ Roses. Orașul unde am învățat să merg cu Pegasul pe o roată, să joc badminton cu mâna stângă și să mă bucur fără să-mi pun întrebări și fără să-mi imaginez că voi scrie, odată, despre toate acestea, la timpul trecut.

Ție ce-ți stârnește într-o clipită întoarcerea în timp?

Cu o nouă porție de nostalgie vă mai puteți întâlni și aici: Amintiri din copilăria… mamei

Nu uitați să ne dați like pe Facebook, dacă nu ne-ați dat deja, pentru a fi la curent cu tot ce publicăm!

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa