Am avut o colega de liceu care spunea într-una că nu se va căsători și nu va avea niciodată copii. Uneori, spunea acest lucru cu multă vehemență. Îi simțeai durerea. Am aflat apoi și de ce: părinții ei au hotărât să se despartă, tatăl ei a plecat de acasă fără să-i dea vreo explicație, iar mama ei nu dorea să discute despre despărțire. Era un subiect interzis…
E greu să înțelegi, copil fiind, ce înseamnă cu adevărat un divorț și ce se întâmplă după ce părinții tăi se despart. Diana Stănculeanu, psihoterapeut și coordonator al Centrului de Educaţie Emoţională şi Comportamentală din cadrul organizației Salvați Copiii, ne explică prin ce trec copiii atunci când părinții lor divorțează și ne spune cum putem să îi ajutăm pe cei mici să iasă cu fruntea sus, fără traume, dintr-o astfel de experiență.
Diana, îi povestim copilului cât mai multe despre divorț sau ascundem toată povestea într-un colț de suflet, evitând să îi mărturisim tot adevărul? Cum este mai bine pentru copil?
Divorţul este o experienţă dificilă şi dureroasă pentru orice familie, care atrage după sine numeroase schimbări, pentru care suntem mai mult sau mai puţin pregătiţi. Atunci când în familia respectivă există şi copii, lucrurile devin cu atât mai nuanţate şi, deşi ne vine foarte greu, ca adulţi trebui să le spunem întotdeauna copiilor adevărul despre ceea ce se întâmplă în familie. Vom decoperi de multe ori că, şi în absenţa unor mesaje explicite, copiii îşi dau seama că ceva nu este în regulă la ei acasă, cu părinţii lor, dar, nefiind clar informaţi în legătură cu separarea părinţilor, îşi vor imagina cel mai adesea că părintele care pleacă o face din cauza lor. Acest sentiment de vinovăție în raport cu relaţia de cuplu a părinţilor este foarte greu de gestionat de către orice copil, indiferent de vârstă, şi afectează negativ sănătatea emoţională a copiilor, pe termen lung.
Cum îi poți explica unui copil divorțul pe înțelesul lui?
Este important ca ambii părinții, și nu alte persoane, să îi comunice copilului față în față, într-un mod empatic şi cald, decizia de a divorţa, pentru a-i oferi posibilitatea de a primii reasigurările de care are nevoie. Copilul are dreptul să ştie ce se întâmplă la un divorţ, iar amânările vor duce doar la confuzie. Va trebui să îi reamintiți faptul că, dacă părinţii se pot despărți pentru că nu se mai iubesc, între părinți și copii dragostea rămâne la fel de puternică. Spuneţi-i copilului „te iubesc” pentru a-l asigura că dragostea voastră pentru el sau ea nu s-a schimbat. Spuneţi-i că veţi fi în continuare prezenți când are nevoie, că veți avea grijă de el în orice mod – de la stabilirea micului dejun până la rezolvarea temelor pentru acasă. Apoi, este bine să anticipați întrebările copilului despre schimbările care vor apărea în viaţa lui, de exemplu despre un nou domiciliu sau o nouă școală. Este important să recunoașteti şi să acceptaţi că lucrurile vor fi diferite de acum înainte.
Ce recomandări ai pentru părinții aflați într-un proces de separare?
În primul rând, evitaţi învinuirile: este vital ca părinții să fie sinceri cu copiii, dar fără a fi critici față de partenerul lor. Acest lucru poate fi deosebit de dificil atunci când au existat evenimente dureroase, cum ar fi un adulter, de aceea este necesară diplomația atunci când se prezintă motivele separării și părinții trebuie să se gândească cu atenţie la modul în care anumite informaţii îi vor afecta pe copii. În al doilea rând, luați în calcul faptul că vârsta copilului este un factor ce va marca esențial comunicarea: copiii mici au nevoie de detalii mai puţine, îi ajută explicaţiile simple, în timp ce şcolarii mari şi adolescenţii pot avea nevoie de mai multe informaţii. Nu contează cât de mult sau cât de puţin veţi decide să spuneţi copiilor, important este ca informaţiile să fie adevărate şi necritice în raport cu celălalt partener.
Divorţul este frecvent resimţit ca o pierdere de către copii. Cum îi putem sprijini pe cei mici să-și identifice și să-și exprime sentimentele care apar într-o astfel de situaţie?
Așa este. De aceea, este recomandat să încurajaţi copilul să spună ceea ce simte, fie că este tristeţe, furie sau frică, fără a-l blama pentru ceea ce simte şi fără a minimiza importanţa sentimentelor lui, pe considerentul că „este mic şi nu înţelege ce se întâmplă”. Validaţi emoţiile lor. Uneori părinţii nu pot rezolva problemele copiilor şi nici nu au cum să le schimbe tristeţea în fericire, dar este important pentru părinţi să recunoască şi să valideze sentimentele copiilor lor mai presus de orice. Astfel vor transmite copiilor încredere prin simplul fapt că cei mici se vor simţi înţeleşi şi acceptaţi. Așa cum am mai spus, este important să fiți sinceri: copiii ar putea fi reticenţi în a împărtăşi sentimentele lor adevarate de teamă să nu le provoace suferinţă părinţilor. Este important ca ei să ştie că noi, adulţii, vom fi OK, indiferent de ce ne vor spune ei.
Copiii se simt vinovați pentru divorțul părinților?
Da, în mod frecvent, așa că încercați să clarificaţi neînţelegerile: mulţi copii cred că au avut un rol în producerea divorţului părinţilor, prin certuri cu părinţii lor, prin faptul că au luat note proaste, că au încălcat reguli etc. Puteţi ajuta copiii să înţeleagă că nu au avut nicio contribuţie, că divorţul este o decizie pe care adulţii o iau datorită schimbării relaţiei dintre ei. Acest demers este foarte important, deoarece vinovăţia copiilor legată de destrămarea familiei va îngreuna orice proces de adaptare la noul statut şi de depăşire a dificultăţilor.
O prietenă îmi povestea că fiul ei a întrebat-o o lună întreagă, zilnic, unde este tati și de ce nu vine noaptea acasă.
În aceste cazuri, trebuie ca părinții să aibă răbdare. De multe ori copiii par să înţeleagă toate explicaţiile date de părinţi legate de aceste aspect, pentru ca în ziua următoare să pună aceleaşi întrebari şi să pară că nu au înțeles nimic. Trataţi aceste momente de confuzie şi ambivalenţă ale copilului cu răbdare. Ori de câte ori aveţi ocazia, reamintiţi copiilor că ambii părinţi vor continua să-i iubească şi că ei, copiii, nu sunt responsabili pentru divorţ, că ambii părinti vor fi acolo, pentru copii, chiar dacă circumstanţele fizice ale unităţii familiei se vor schimba, că ei, copiii, pot continua să aibă relaţii sănătoase, iubitoare, cu ambii părinţi.
Cum se adaptează copiii noii situații familiale? Cum își vindecă rănile sufletești?
Copiii au abilităţi remarcabile de a se vindeca atunci când beneficiază de sprijinul şi dragostea de care au nevoie. Cuvintele, acţiunile, consecvenţa – toate sunt instrumente importante pentru a reasigura copiii că anumite lucruri, cum ar fi dragostea şi suportul, rămân neschimbate. Spuneţi-le copiilor că lucrurile nu vor fi întotdeauna uşoare, că anumite schimbări necesită timp, dar că la un anumit moment va fi bine – speranţa este o reasigurare necesară pentru fiecare dintre noi. Apoi, apropierea fizică, îmbrăţişările, atingerile pe umăr sau simpla proximitate reprezintă reasigurări utile copilului în procesul de adaptare la noua structură familială.
Ce facem cu rutina cu care era obișnuit copilul? Cum introducem schimbările din viață lui?
Un mare ajutor pentru copiii aflați în această situație dificilă de divorț al părinților este reprezentat de menținerea stabilității şi a continuității în viaţa lor de zi cu zi. Asta nu înseamnă că este necesar să stabilim un program rigid sau că rutinele trebuie sa fie identice atunci când este la gradiniță, la mama sau la tata acasă. Dar crearea unor rutine regulate în fiecare mediu de viață al copilului, păstrarea câtorva reguli constante şi comunicarea în mod constant sunt absolut necesare. Întreţinerea rutinelor înseamnă, de asemenea, continuarea păstrării regulilor și a consecințelor, menținerea regulilor privind disciplina, evitarea răsfățului.
Și dacă apare furia sau tristețea?
Este important să ne reamintim că furia, anxietatea şi stările despresive sunt reacţii normale în urma divorţului părinților. Copiii exprimă furie atunci când interacționează cu mama, tata, cu colegii sau cu alte persoane de autoritate. De asemenea, ei simt anxietate atunci când se confruntă cu mari schimbări în viaţa lor. Cât despre tristeţe, ea este asociată schimbării situaţiei familiale şi generată şi de sentimente de inutilitate şi neputinţă.
Care ar fi atunci semne de alarmă care ar trebui să ne îngrijoreze la copii, după ce divorțul s-a încheiat?
Dacă lucrurile se înrăutăţesc după câteva luni în loc să meargă mai bine, acesta poate fi un semn că cel mic are nevoie de un sprijin suplimentar. Principalele semne de alarmă sunt: probleme de somn, dificultăți de adormire, insomnii sau hipersomnie (nevoie prea mare de somn), slabă concentrare la activități zilnice, dificultăți de comunicare, relaționare sau cooperare la gradiniță, consum exagerat de alimente sau schimbarea patternurilor alimentare, autoagresivitate sau heteroagresiviate, refuzul de a se implica în activități care anterior îi plăceau, retragere, izolare socială, acuză zilnic dureri (de cap sau de stomac) sau disconfort fizic.
Diana Stănculeanu ne-a mai povestit pe larg despre inteligența emoțională a copiilor, despre stima de sine a copiilor, despre importanța regulilor în viața familiei, despre provocările vârstei lui NU, despre provocările pubertății și dependențele adolescenților de substanțe.
