Defecte ale sistemului osos la copii. Cum le recunoști și cum se tratează

TOTUL DESPRE MAME

„Talus valgus”, „displazie de șold”, „var equin”, „metatarsus adductus” – iată o serie de termeni care se referă la defecte ale sistemului osos și care sună destul de înfricoșător pentru tinerii părinți.

Nicoleta Maxim, medic specialist pediatru la Orto-Clinic, Spital de ortopedie pediatrică și recuperare dizabilități ortopedice și neurologice, ne spune care sunt cele mai comune defecte ale sistemului osos la copii, cum se pot corecta și trata, și, foarte important, în ce condiții este indicat să li se administreze copiilor suplimente alimentare cu calciu.

Totul Despre Mame: Când stau în burta mamei, bebeluşii pot fi „înghesuiţi” în poziţii care le dezvoltă anumite deviaţii la oase, la picioruşe în mod uzual. Care sunt problemele cele mai des întâlnite?

La naştere, piciorul nou-născutului se poate afla în diferite poziţii. Aceste poziţii pot fi benigne, se rezolvă spontan pe măsură ce creşte, cum ar fi unele forme de tal valg, metatarsus adductus, iar altele pot fi malformaţii adevarate, printre care amintim picior var equin, hipoplazii sau hiperplazii de diferite segmente, forme de tal valg mai accentuate.

Aceste malformaţii congenitale pot apărea în urma unor poziţii vicioase intrauterine, a unor tulburări de dezvoltare intrauterină, prin expunerea la diferiți factori de mediu cum ar fi infecţii virale (rubeola, sifilis, HIV), droguri cu potenţial teratogen, sau pot fi în cadrul unor boli cu transmitere ereditară.

Unele malformaţii se pot corecta spontan, altele au nevoie de tratament reprezentat de kinetoterapie, kinetoterapie şi aparat gipsat, iar unele chiar de intervenţie chirurgicală (este vorba de cazurile refractare).

Cum pot recunoaşte părinţii aceste probleme, mai ales că majoritatea bebeluşilor au la naştere picioruşele orientate către interior?

Poziţia anormală a picioarelor poate apărea sub diferite forme: strâmbe, curbate, cu laba piciorului îndoită spre interior etc. Există diferite afecţiuni ce pot fi observate în funcţie de etapa de vârstă. Unele se pot observa de la naştere, altele atunci când copilul începe să meargă sau chiar în etapa de şcolar şi adolescent. Sesizările mamei sunt foarte importante, deoarece mama este cel mai bun observator, ea fiind persoana cu care cel mic îşi petrece cel mai mult timp.

Unele poziţii vicioase sunt mai greu de observat de către părinţi şi, din acest motiv, este de preferat adresarea către un medic (neonatolog, pediatru sau ortoped pediatru) încă din primele săptămâni de viaţă, astfel încât, dacă există o problemă, aceasta să fie rezolvată cât mai devreme şi cu mai puţină „suferinţă” din partea copilului.

Dar displazia de şold? Cum o recunoaştem?

Displazia de şold este o afecţiune congenitală caracterizată prin poziţia anormală a capului femural în articulaţia şoldului. În cadrul acestei afecţiuni, cavitatea în care se fixează capul femural este mai puţin adâncă, acest lucru determinând capul femural să alunece parţial sau total în afara cavităţii. Aceasta afecţiune poate fi unilaterală, mai frecventă la membrul inferior stâng sau bilaterală. Printre factorii de risc se pot enumera: istoricul familial pozitiv, sexul (este mai frecventă la fetiţe din cauza acţiunii unui hormon matern ce creşte elasticitatea ligamentară), condiţii care restrâng spaţiul intrauterin şi limitează mişcările fetale (cantitate scăzută de lichid amniotic, făt macrosom peste 4 kg, sarcina multiplă), operaţie cezariană, prezentaţie pelviană.

Displazia de şold se poate asocia cu alte malpoziţii cum ar fi: torticolis sau „gâtul strâmb” şi metatarsus adductus (poziţie anormală a antepiciorului). Printre semnele clinice care se pot observa la nou-născut se numără asimetria pliurilor tegumentare de pe partea internă şi subfesieră a coapsei (pe una dintre coapse sunt mai multe pliuri de piele decât pe cealaltă), mobilitate mai scăzută a articulaţiei, semnul Ortolani pozitiv (se efectuează de către medic şi pune în evidenţă un cracment al capului femural atunci când se execută mişcarea de flexie a coapselor pe bazin urmată de tragerea spre lateral a acestora), limitarea abducţiei coapselor (tragerea spre lateral) – normal, coapsele se pot depărta până la planul pe care stă copilul, iar în displazia de şold acestea se pot depărta doar sub un unghi de 90 de grade.

Când este momentul ca părinţii să meargă cu copilul la o ecografie sau alte investigaţii?

Ecografia de şold este o investigaţie care ar trebui făcută obligatoriu ca investigaţie screening, aşa cum se face în multe ţări, deoarece această afecţiune este din ce în ce mai frecventă. Printre beneficiile acestei investigaţii putem enumera faptul că este neinvazivă, se poate repeta dacă este nevoie şi pune diagnosticul cu certitudine. Se poate face de la naştere, cu indicaţie maximă în primele 6 săptămâni de viaţă.

Cu cât afecţiunea este diagnosticată mai repede, se poate institui un tratament adecvat şi riscul complicaţiilor este mai mic. Aceste complicaţii pot afecta dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. Dacă există o suspiciune cât de mică, este bine să ne adresăm medicului ortoped pediatru, deoarece diagnosticul şi tratamentul aplicat precoce duce la o recuperare şi evoluţie ulterioară mai bună.

În care din cazuri kinetoterapia poate repara „defectul” în cazul sistemului osos la bebeluşi? Când se ajunge la intervenţie chirurgicală?

Prin kinetoterapie se pot trata multe din afecţiunile aparatului locomotor ale copiilor cum ar fi: talus valgus, var equin, metatarsus adductus, luxaţii congenitale etc. Dacă aceasta este realizată de către un profesionist şi într-un stadiu incipient se pot îmbunătăţi mobilitatea articulară, tonusul muscular, imaginea kinestezică din aria motorie. Atunci când se recomandă kinetoterapia, este bine de făcut o evaluare iniţială de către kinetoterapeutul cu care copilul va lucra pentru a stabili tipurile de exerciţii, durata lor şi numărul şedinţelor necesare. Această evaluare trebuie repetată periodic pentru a urmări evoluţia şi conduita terapeutică.

În anumite situaţii, kinetoterapia singură nu poate face minuni şi de aceea este nevoie şi de o ortezare adecvată. La intervenţia chirurgicală se poate ajunge atunci când tratamentul neoperator nu a dat rezultate, în cazul în care afecţiunea este foarte accentuată sau în cazurile în care copilul este destul de mare şi nu se mai poate recurge la tratamentul neoperator.

Unele mame le dau copiilor suplimente de calciu, din proprie inițiativă. Care pot fi efectele unei administrări incorecte de calciu asupra sistemului osos al copilului?

Consumaţi lapte şi produse lactate, nu suplimente de calciu! Acesta poate fi noul slogan prin care părinţii pot fi încurajaţi să asigure copiilor o alimentaţie corectă şi echilibrată. Conform noilor studii, suplimentele de calciu nu ar trebui considerate un substituent de calciu pentru o dezvoltare corespunzatoare a sistemului osos. Acestea pot fi benefice în cazul copiilor care nu pot consuma produse lactate sau în cazul acelora care prezintă afecţiuni ce împiedică absorbţia normală a calciului, afecţiuni ce pot duce ulterior la pierderea masei osoase.

Dacă copilul dumneavoastră este alimentat corespunzator şi nu prezintă niciun semn clinic sau parametrii paraclinici ai carenţei de vitamina D sau calciu, nu este recomandată suplimentarea cu calciu a dietei. Oricum, dacă vi se indică acest lucru, este bine ca înainte de administrarea acestuia să faceţi câteva analize uzuale care pot evidenţia dacă există un deficit.

Cum se administreaza corect suplimentele de calciu sau fier, spre exemplu?

Așa cum am spus, este corect ca înaintea începerii administrării suplimentelor alimentare de calciu sau fier să se efectueze analizele medicale care atestă dacă există un deficit în privinţa acestora. Dacă există un deficit, acestea se vor administra în dozele corespunzatoare vârstei şi greutăţii corporale şi pe o durată stabilită de către medicul curant. Acest tratament va fi monitorizat clinic şi paraclinic de către medic. Ca medic, vă încurajez să asiguraţi copiilor o dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, proteine animale, astfel încât să nu fie nevoie să admistraţi suplimente alimentare decât atunci când chiar este cazul.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa