Monica Reu: ”Copiii își pierd bucuria de a învăța, iar ce învață este prea puțin util pentru viața reală”

Despre John Hunter și World Peace Game v-am mai povestit până acum, dar de data aceasta am stat de vorbă cu Monica Reu, fondatoare și președinta Asociației pentru Comunicare Nonviolentă care, împreună cu Școala Verita, a făcut posibilă aducerea lui John Hunter în România.

TDM: Jocul de-a pacea mondiala. Ce înseamnă el?

Monica Reu: World Peace Game este în esență o imensă structură de plexiglas cu patru etaje, reprezentând nivelurile subacvatic, terestru, aerian și cosmic, plus toți “jucătorii” existenți în realitate pe fiecare nivel. Vorbim despre o simulare geopolitică, ecologică, umană, a tuturor crizelor și provocărilor cu care se confruntă astăzi lumea în care trăim, date spre rezolvare unui grup de 35 de copii cu vârste între 9 și 15 ani.

La începutul jocului, copiii, împărțiți în șapte echipe (patru țări, Banca Mondială, ONU, Comercianții de Armament), primesc dosarele Top Secret în care sunt descrise cele 50 de crize pe care le au de rezolvat în aproximativ zece ore de joc. Jocul este câștigat dacă la final toate crizele au fost rezolvate cu succes, în lume este pace și fiecare țară este mai prosperă decât la început.

Toate crizele accentuează interdependența dintre națiuni și dintre ființele umane.

Facilitatorul jocului nu dezvăluie acest lucru copiilor, ei singuri devin constienți că nu pot câștiga decât împreună. Este fascinant să urmărești acest proces, tranziția de la “vreau să câștig eu”, prezentă la inceput, către “vom câștiga dacă vom reuși să ne înțelegem între noi”. Și, până la final, se întâmplă.

Experiența World Peace Game ajută 30 de copii simultan să descopere valoarea cooperării, să își dezvolte găndirea critică și creativitatea, să scoată la iveală inestimabilele resurse de compasiune pe care le au in ei și, în ultimă instanță, să salveze lumea. Facând ce le place lor mai tare: să joace un board game.

TDM: De ce crezi tu că ar trebui să îl cunoaștem pe John Hunter?

Monica Reu: Îmi pare că am ajuns să ne concentrăm foarte mult pe probleme, pe a descoperi cine e vinovat, și prea puțin pe soluții. Toată lumea se plânge: părinții se plâng de cadrele didactice, cadrele didactice se plâng de sistem și de parinți… Între timp, copiii își pierd bucuria de a învăța, iar ce învață este prea puțin util pentru viața reală.

John Hunter a început să predea în anii 70 și, pe lângă formator de facilitatori World Peace Game, este și specialist în teoria inteligențelor multiple și dascăl care a ajutat generații întregi de copii să își atingă potențialul maxim, să gândească independent, să își păstreze vii creativitatea și curiozitatea. Vine să împărtășească lucruri concrete din experiența lui de aproape de jumătate de veac de lucru cu copiii, la catedră și ca părinte. Vine să ne arate cum fiecare dintre noi – dascăli și părinți deopotrivă – poate reprezenta o influență pozitivă în viața unui viitor adult. Că nu suntem victime și că, în ciuda sistemului, putem acționa în beneficiul copiilor noștri.

Dincolo de toate astea, omul este un povestitor care ajunge rapid la sufletul oricărei persoane care îl ascultă și emană prin fiecare por iubire față de copii și față de meseria lui de dascăl.

TDM: Ce aduce el nou?

Monica Reu: Voi menționa aici doar lucrul care m-a impresionat pe mine cel mai tare și pe care nu l-am văzut niciodată la altcineva. Este vorba despre o atitudine pe care adulții o adoptă extrem de rar în fața copiilor. Este atitudinea cu care John își începe discursul din deschiderea fiecărui Joc al Păcii Mondiale jucat de copii.

Ne place să le arătăm celor mici că noi, cei mari, deținem răspunsurile, că noi știm exact ce și cum trebuie să facă ei. Ei bine, în fața celor 30 de elevi de care este înconjurat, profesorul John Hunter le cere acestora scuze pentru starea dezastruoasă în care le lăsăm lumea, pentru toate excesele noastre, pentru toată nepăsarea noastră, pentru modul nesăbuit în care consumăm resursele planetei, pentru conflictele care fac zilnic victime și la care nu am găsit rezolvare.

Profesorul recunoaște în fața copiilor că le va da acum spre soluționare 50 de crize mondiale la care adulții încă nu au găsit răspuns. Și face apel la ei, în speranța că poate ei, mai creativi decât noi, mai lipsiți de idei preconcepute și de credințe limitative decât noi, mai inocenți decât noi, vor găsi răspunsurile care în ultimă instanță vor salva lumea.

Cred că acesta este lucrul cel mai valoros pe care el îl aduce nou John Hunter, această recunoaștere că, în ciuda faptului că noi avem mai multă experiență de viață, copiii noștri au mai multe resurse de ingeniozitate, compasiune, creativitate, energie și chiar înțelepciune decât noi. Iar copiii se dovedesc a fi exact așa cum îi vede profesorul lor.

TDM: Ce va schimba acest joc în lume?

Monica Reu: Jocul acesta le lasă copiilor adânc întipărită în conștiință o credință extrem de importantă și de valoroasă: că lumea este un sistem și că în acest sistem toate elementele sunt interdependente. Că în acest sistem nu poți câștiga nimic important de unul singur, doar pentru tine, că problemele cu care ne confruntăm își vor găsi soluție doar dacă vom colabora și vom lua în considerare nevoile tuturor.

TDM: Există cineva care va continua munca lui John Hunter aici în România?

Monica Reu: Mă bucur să spun că da. La Masterclass-ul de cinci zile care începe miercuri, 27 septembrie, sunt înscriși mai mulți profesori din România care, la final, vor deveni facilitatori de World Peace Game. Sper ca ei să continue această muncă în școli. Și eu am finalizat acest curs în aprilie anul trecut, în Austria. Cu singuranță, Școala Verita, unde organizăm cursul și alături de care m-am implicat în aducerea lui John în România, va deveni unul dintre centrele World Peace Game din țară. Jocul este, de asemenea, prezent în Timișoara și Cluj.

Sper ca și mai mulți părinți și dascăli să fie inspirați de acest om la conferința din 26 septembrie, de la Hotel Sheraton din București. Încă se mai pot face înscrieri AICI.

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație