Nepotrivire de temperament. Când părinţii şi copiii sunt “spirite” diferite

Roxana Ristache
temperament

Călin şi Tudor sunt fraţi. Primul are 11 ani, al doilea 9 ani. Amândoi învaţă bine, sunt pasionaţi de sport şi au mulţi prieteni. Cu toate acestea părinţii lor se întrebă adesea cum pot doi copii din aceeaşi familie să fie atât de diferiţi. Călin este liniştit, calm, se adaptează repede, în timp ce Tudor este energic, extrem de activ şi cu trăiri intense. Călin se potriveşte bine cu felul de a fi al părinţilor. Tudor însă îi irită des pe părinţi prin comportamentul lui. Diferenţa dintre cei doi fraţi se datorează temperamentului. 

Câteva informaţii despre temperament

Toţi ne naştem cu o anumită tendinţă de a ne comporta şi reacţiona faţă de ceilalţi şi faţă de ceea ce ni se întâmplă. Este un mod primar de a reacţiona şi reprezintă practic temperamentul nostru.

Temperamentul descrie diferenţele individuale care au o bază biologică, genetică şi neurochimică. Aceste diferenţe sunt evidente încă din primele luni de viaţă. În cazul bebeluşilor, se poate observa că unii sunt mai sensibili la zgomote, plâng şi se supără, nu au ore fixe de somn sau de masă, în timp ce alţii sunt liniştiţi, bine dispuşi şi îşi fac repede o rutină pentru somn şi mese.

Mai trebuie spus că nu ne putem alege temperamentul, fiecare dintre noi are propriul lui temperament. Iar trăsăturile temperamentale sunt destul de stabile în timp. Însă pot fi influenţate de experienţele trăite, de maturizare, de educaţia primită, de mediul social în care individul creşte şi se dezvoltă.

Nu există un temperament perfect, ci există aspecte pozitive și negative pentru toate trăsăturile temperamentale, atenţionează Mary Sheedy Kurcinka în lucrarea ”Cum crești un copil energic”.

Cum influenţează temperamentul viaţa de familie

Diferenţele individuale în privinţa temperamentului afectează natura interacţiunilor dintre membrii unei familii. Unii copii se adaptează repede şi uşor la obiceiurile şi rutina familiei. Alţii, mai ales cei energici, au mari dificultăţi în a face faţă cerinţelor, iar interacţiunile cu părinţii sau fraţii sunt marcate de stres şi conflicte.

Nu trebuie uitat că şi cei doi părinţi pot avea temperamente diferite, iar acest lucru afectează atât interacţiunile din cadrul familiei, cât şi aşteptările fiecărui părinte la adresa copiilor. Un părinte liniştit poate fi exasperat de un copil energic, în timp ce un părinte energic poate relaţiona foarte bine cu un astfel de copil.

De asemenea, mai intervin şi diferenţele tradiţionale de gen în acceptarea anumitor trăsături temperamentale. Unul dintre cele mai la îndemână exemple este acela că băieţilor le este permis, îndeobşte, să fie mai energici, în timp ce sensibilitatea este mai uşor acceptată la fete decât la băieţi.

Ce e de făcut când părinţii şi copiii au temperamente diferite

Expertul în educaţie Mary Sheedy Kurcinka dă câteva sugestii pentru a relaţiona mai bine cu propriul copil atunci când tu şi micuţul tău aveţi temperamente diferite.

În primul rând e de preferat să renunţi la copilul visurilor tale. A renunţa la copilul pe care ţi l-ai imaginat este primul pas către acceptarea propriului tău copil, aşa cum este el, chiar diferit de tine. Sigur, acest lucru poate fi dificil, dar o dată ce reuşeşti, vei începe să observi şi calitățile extraordinare pe care le are copilul.

Apoi este important să te concentrezi pe relaţia cu micuţul. Temperamentul lui nu poate fi schimbat. Dar poţi schimba felul în care reacţionezi la ceea ce face el. Decât să îţi consumi energia făcându-i în permanenţă observaţie şi cerându-i să se schimbe, mai bine foloseşti aceeaşi energie pentru a găsi modalităţi mai eficiente de comunicare şi contact cu copilul tău.

De asemenea este important ca tu, ca părinte, să disciplinezi copilul. Dar nu în sensul de a-l pedepsi, ci în sensul de a-l ghida. Pentru a reuşi acest lucru este necesar să cunoşti cât mai bine temperamentul celui mic şi să fi cât mai mult în contact cu el, pentru a putea să-i preconizezi recţiile. “Dacă îi înțelegi temperamentul, poți să identifici care e nevoia lui și să-i răspunzi cu empatie. Poți să arăți înțelegere față de dificultățile prin care trece, în loc să crezi că încearcă să te facă de rușine”, spune Mary Sheedy Kurcinka, în cartea ”Cum să crești un copil energic”, disponibilă AICI.

Relaţia cu propriul tău copil  este un drum cu două sensuri, este de părere Kurcinka. Nu este suficient să înţelegi reacţiile copilului şi temperamentul lui, ci trebuie să te înţelegi şi pe tine: “Uneori, nu intensitatea reacțiilor sale e problema care afectează conviețuirea voastră, ci modul în care aceste reacții se potrivesc sau nu cu ale tale. Dacă îți înțelegi propriul temperament, poți lucra mai bine cu cel al copilului tău”.

ACEST ARTICOL ESTE SUSȚINUT DE LEGO® DUPLO®.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa