Ce nu ne place (deloc) de Crăciun

Ce nu ne place de Crăciun/Totul despre mame

“Crăciunul e fabulos, dar ce ne facem cu Hrușcă?” și alte lucruri care nu ne încântă în luna decembrie

It’s coming. Îl percepi discret prin toți porii ființei, subliminal aproape, încă din noiembrie. Intrasem în Ikea să iau câte ceva, când m-a izbit în moalele capului, chiar în fața caselor de marcat, o avalanșă de decorațiuni de Crăciun. Wow… Mi s-a întins instant un zâmbet mare pe față. Apoi am început să mă uit cât costă globurile aurii și entuziasmul mi s-a mai domolit.

Pentru că, deși Crăciunul este sărbătoarea mea preferată, toată logistica din spatele magiei mă face knock-out.

Răzvrătitele fără cauză

Am zis să facem, cu Delia, un fel de listă pentru Moș Crăciun. Lista cu lucrurile pe care nu le-am mai vrea de Crăciun. Este foarte probabil ca spiridușii moșului să ne spună că suntem două femei jalnice care nu-s în stare să-și facă treaba fără să se lamenteze, ba chiar să ne lase fără cadou. Ceea ce ar fi groaznic. Dar Delia și-a scris deja cauzele, așa că n-o pot lăsa baltă și recunosc cinstit că nu suport:

1. Curățenia generală

E de la sine înțeles că de Crăciun casa arată impecabil. Este plină de ornamente hand-made și cumpărate, nu vezi ac de brad pe jos, nu vezi fir de păr de cățel și toate sunt la locul lor. Geamurile sclipesc de curățenie, gresia și faianța strălucesc orbitor, miroase a scorțișoară și a mere coapte. Rufele sunt spălate-uscate-călcate, hainele stau în dulapuri cuminți de parc-am suferi cu toții de obsesii compulsive. Așa e-n filmele de la Hollywood, deci așa e și-n filmul meu mental. Doar că, în realitate, sunt șanse mari să ningă sau să fie zloată. Holul mustește de apa murdară care se prelinge de pe cizme. Toate caloriferele sunt pline de geci, fulare și mănuși ude. Câinii au țurțuri în blană după fiecare plimbare și trebuie spălați și uscați. Aspiri și a doua zi e totul la fel. În dulapuri e jale, toate fug și se joacă de-a v-ați ascunselea cu mintea ta. Ai două variante: să institui stare de urgență și nu mai mișcă nimeni în front sau te relaxezi și cazi la pace cu imperfecțiunea.

2. Moș Crăciun există (pe barba mea)

La 8 ani, copilul meu e convins că există Moș Crăciun. Și pentru asta, plătesc un preț destul de mare. Toate jucăriile, gadgeturile și tâmpeniile scumpe pe care i le refuz peste an se înghesuie pe lista pentru Moș. Când vede panica din ochii mei, îmi spune cu o candoare infinită: “Lasă, mami, că măcar nu dăm noi banii! Uite, acum poți să-i ceri și tu parfumul ăla pe care-l vrei de mult!” (Parfum de nișă, să fie clar.) Îi spun că nu se cuvine să gândim mercantil scrisoarea, presată tocmai de motive mercantile. Că Moșul are niște bani pe care-i împarte între toți copiii lumii. “OK”, zice el. “Merită măcar să-ncercăm. Cum se scrie X Box?”

Bucătăria

Noi, românii, avem un crez puternic: dragostea și sărbătorile trec prin stomac. Așa că, de Crăciun, lista cu cele ce “se cuvin” bate orice imaginație. Sărmăluțe, piftiuțe, prăjiturele, cozonăcei, tortuleț, salată de boeuf, fripturică, ciorbiță, tobiță… simt nevoia să-mi desfac un nasture de la blugi numai scriind despre ele. Cum mâncăm carne destul de puțină și încercăm să nu supărăm (prea rău) cântarul, am decis de câțiva ani să sar peste etapa asta a gătitului în demență. Dar mă simt vinovată, pe de altă parte, pentru că nu mă aliniez trendului și când mirosurile de pe scara blocului mă arată cu degetul: “Uite, Ruxandra, eu sunt aroma de cozonac de la apartamentul 32… mă plimb prin scara blocului la braț cu mirosul de sarmale de la 30 și cu savoarea usturoiului din piftiile de la 28… tu ce faci?!”

Bradul

Avem unul artificial de vreo 4-5 ani. Când luam naturali, mă termina sufletește să-i văd murind încet. Dar miroseau frumos. Ăsta de acum e nemuritor. Și rece. Și nu miroase a nimic. În plus, ține infinit. Mă gândeam, prin februarie, că aș putea să-l păstrez până de Crăciunul viitor. Am cedat psihic pentru că mă gândeam să nu ne prindă Paștele cu bradul împodobit prin casă că bulversez și mai tare copilul, oricum dezorientat temporal. Dacă la împodobit ascultăm colinde și povestim despre nașterea lui Isus, cu toții, iată ca la dezpodobit nu mai e așa. Toți s-au văzut cu sacii-n căruță (cadourile au trecut, magia s-a dus), așa că mă apuc să dau jos ornamentele și să strâng bradul singură, bodogăning printre dinți.

Și nu în ultimul rând, HRUȘCĂ 

Dragi comercianți din România! Nu e nevoie de studii de specialitate să-ți dai seama că toate acele colinde tânguite ale lui Hrușcă, cu care inundați mall-urile supraaglomerate nu fac decât să te deprime și să te gândești la tot ce-ai fi putut face (util) cu banii dați pe cadouri. Nu vreți să ne plimbăm prin magazine cu lacrimile înnodate în bărbii tocmai acum, de Crăciun, așa că, în locul vostru aș miza pe “Jingle Bells”. În rest, ador Crăciunul și nu l-aș da pe nici o altă sărbătoare din lume. Ai auzit asta, Moșule, da? (Și să știi că Delia e de vină pentru articol!)

Ruxandra Rusan

Scrisoarea Deliei pentru Moș Crăciun

Sunt mamă de nici 4 ani și am impresia că sunt în rolul asta de o viață. Așa de tare și de bine îmi joc rolul, încât încep să uit de sărbătorile de iarnă din copilăria mea opzecistă și să mă afund din ce în ce în iernile copilului meu.

Așa se face că, dincolo de plăcerile zilelor de sărbătoare de iarnă, există și aspecte care mă scot din minți, și la care nu m-am gândit niciodată că m-ar afecta. Am făcut o listă pe care o voi completa conștiincioasă în fiecare an să văd, de fapt, dacă nu cumva eu sunt Grinch, personajul care a furat Crăciunul.

Cântatul de colinde încă din luna august

E drept, e plăcut să-ți auzi boțul de un an jumate cântând Mot Cătun cu pete abe o zi, două, nouă, dar când deja în septembrie ați terminat deja repertoriul de Crăciun la cele două somnuri de zi ale copilului care cere: mamă, ică o data moț cătun, ți apoi tanie cu dulgalai.., te cam ia de cap, și nu-ți dorești decât să vină Paștele.

Hrușcă, din nou

Mai exact, CD-ul cu colindele lui celebre pe care îl asculți în mașină de mii de ori în luna decembrie și pe care vrei să îl spargi în bucățele în Seara de ajun atunci când copilul de 2 ani și 10 luni cere: Hușcă mamă, el câtă mai bine decât voi colindele!

Scrisorile către Moșu’

pe vremea mea nu exista așa ceva, nici măcar nu îți doreai ceva, cadoul era surpriză, iar supriza și mai mare atunci când nu primeai eternele șosete, căciuli și mănuși+două portocale. Acum, scrisoarea se scrie din ianuarie, că deh, e proaspăt evenimentul, să nu uite Moșul că al mic mai vrea trei locomotive și patru șine, plus o gară, la trenul abia primit. Și cum majoritatea copiilor care mai cred în Moș Crăciun nu știu să scrie, evident că părinții o fac în locul lor. Și serios, acum, ce vină am eu să scriu aproape un an întreg la o scrisoare fictivă către un moș surd și senil care oricum uită să aducă ce își dorește odorul?

Zăpada

Stiu, eu sunt acea sclifosită care nu iese la bulgareală în toiul iernii, care nu se bucură de neaua proaspăt așternută pe stradă, și care își aduce aminte cum mai bine de 20 de ani i-au înghețat picioarele iarnă, pentru că în zona Moldovei erau ierni aprigi și bani de încălțăminte polară nu prea erau.

Abia aștept să fie un Crăciun fără zăpada și să mă bucur și eu de o plimbare liniștită în oraș să admir beculețele. Și dacă, totuși, ninge, îl trimit pe cel mic cu ta-su să facă oameni de zăpada cât eu le fac cu mână din casă, de la căldură.

Revelionul

Presiunea ultimelor zile din an în care TREBUIE să faci ceva ca să nu se termine anul fără să simți că miști și tu, și mai mult, să începi un an nou în altă parte decât casa ta, mă scoate din minți. Mai ales cu un copil mic după tine, într-o gașcă de prieteni vechi fără copii. Am la activ trei astfel de Revelioane și de fiecare dată m-am întors acasă mai obosită decât tot anul care tocmai se încheiase. Anul asta avem de gând să ne luăm cu noi și prieteni cu copii ca să ne bucurăm și noi de o oră de liniște.

Altfel, abia aștept împodobitul bradului, colindele, turta dulce, mirosul de cozonac și zilele libere. Îmi place Crăciunul, dar cu puțin din toate.

Delia Grigoroiu

DISTRIBUIȚI
Intră în conversație ()